ICCJ. Decizia nr. 6571/2005. Penal

Prin încheierea din 14 noiembrie 2005, Curtea de Apel București a menținut arestarea preventivă a inculpatului I.M.Șt., trimis în judecată de D.N.A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000.

S-a constatat că nu au dispărut temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive și, fiind îndeplinite condițiile art. 3001C. proc. pen., este necesară menținerea și, având în vedere natura și gravitatea faptei comise.

Prin rechizitoriul nr. 181/P/2005, D.N.A., secția de combatere a corupției, a trimis în judecată pe inculpatul I.M.Șt., pentru infracțiunea de trafic de influență, constând în aceea că în calitate de subcomisar în cadrul I.J.P.F. Giurgiu - Biroul Cercetări Penale, a pretins și primit de la martorul P.N. suma de 300 Euro, lăsând să se creadă că datorită influenței pe care o are asupra procurorului ce efectua cercetări în cauza privindu-l pe martor, nu va fi trimis în judecată, ci va primi o amendă administrativă.

La primul termen de judecată instanța, din oficiu, a verificat temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive conform art. 3001C. proc. pen., constatând că nu au dispărut temeiurile ce au impus-o respectiv art. 148 lit. h) C. proc. pen., pedeapsa mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

împotriva acestei încheieri, inculpatul I.M.Șt. a declarat recurs, motivând că nu s-a stabilit pericolul social concret pe care îl reprezintă inculpatul, iar măsura arestării preventive este o măsură de excepție, care se justifică în cazuri deosebite.

Recursul este nefondat.

Măsura arestării preventive a inculpatului s-a dispus pe baza unor indicii temeinice că acesta a săvârșit infracțiunea de trafic de influență, indicii ce au fost transformate în probe ce au determinat trimiterea sa în judecată.

Pericolul social concret al faptei comise rezidă în natura infracțiunii comise, trafic de influență, și calitatea inculpatului la data săvârșirii ei, ofițer de poliție.

Revocarea măsurii arestării preventive ar tulbura, în mod real ordinea publică, având în vedere valoarea relațiilor sociale afectate, cât și impactul asupra opiniei publice, având în vedere faptul că infracțiunea de corupție a fost comisă de o persoană ce avea calitatea de ofițer de poliție, ce îi conferă, în principal, obligații de a aplica și respecta legea.

Față de aceste motive, recursul declarat de inculpatul I.M.Șt. a fost respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., și obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6571/2005. Penal