ICCJ. Decizia nr. 6568/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea de ședință de la 4 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 3182/M/2005, printre altele a fost menținută starea de arest a inculpaților apelanți C.T. și C.T. și s-a fixat termen pentru judecarea apelurilor la 25 noiembrie 2005.
Curtea, verificând legalitatea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, în conformitate cu art. 160b C. proc. pen., a constatat că în raport de gravitatea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați, în primă instanță, de Tribunalul Ialomița, prin sentința penală nr. 346/ F din 14 septembrie 2005, măsura a fost luată, cu respectarea dispozițiilor legale, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul C.T. care a solicitat casarea acesteia și punerea de îndată în libertate întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a reținut corect că temeiurile care au determinat luarea, iar ulterior prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului C.T. nu a încetat să existe și mai mult acesta a fost condamnat de instanța de fond la o pedeapsă privativă de libertate.
într-adevăr, prin sentința penală nr. 346/ F din 14 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Ialomița, a fost condamnat, printre alții, inculpatul C.T. la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenția de la 16 martie 2005 la zi.
înalta Curte apreciază că în mod just curtea de apel, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, conform art. 3002C. proc. pen. și procedând conform art. 160b alin. (3) din același cod, a considerat că temeiurile de fapt și de drept [(art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.)] care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului C.T.
Totodată instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului în concordanță și cu dispozițiile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din C.A.D.O.L.F., respectiv arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate.
în consecință, urmează ca, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul C.T. să fie respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei a reprezentat onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6570/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6571/2005. Penal → |
|---|
