ICCJ. Decizia nr. 6578/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 867 din 27 iunie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul D.F., la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, s-a luat act că în cauză nu s-au formulat pretenții civile.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 7184/P/2002 din 14 septembrie 2003, inculpatul D.F. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen.
Actul de sesizare a instanței a reținut, în esență, că la data de 2 noiembrie 2002, pe fondul stării de beție și al unui conflict spontan, inculpatul D.F. i-a aplicat mamei sale, P.Șt., mai multe lovituri, repetate, cu pumnii, în urma leziunilor suferite, intervenind decesul victimei.
Prin sentința penală nr. 435 din 25 martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, l-a condamnat pe inculpat, la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 387 din 24 mai 2004, a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței, a desființat-o în ce privește pedeapsa privativă de libertate, pe care a redus-o la 8 ani închisoare.
Prin decizia penală nr. 4768 din 24 septembrie 2004, înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursul declarat de inculpat împotriva hotărârii pronunțate în apel, a casat decizia recurată și sentința primei instanțe, cauza fiind trimisă pentru rejudecare la Tribunalul București.
Hotărârea instanței supreme a fost motivată pe necesitatea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice a inculpatului și a audierii tuturor martorilor ascultați în faza urmăririi penale.
Hotărârea menționată în preambulul prezentei a fost pronunțată în rejudecarea cauzei.
Este de menționat că expertizarea psihiatrică a inculpatului s-a realizat, sens în care la dosarul cauzei s-a depus Raportul nr. A.1/13174 din 25 mai 2005.
în rejudecarea cauzei, au fost audiați martorii M.M., V.V., I.C.P., C.S., C.M.O., C.A. și C.G.
în conformitate cu dispozițiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen., instanța a constatat imposibilitatea audierii martorei D.M., soră a inculpatului, imposibilitate determinată de faptul că martora și-a stabilit domiciliul în S.U.A. și nu s-a comunicat dosarului adresa pentru a fi citată.
începând cu anul 1997, inculpatul a revenit în țară din S.U.A. unde emigrase împreună cu mama și sora lui, din acel an el locuind o perioadă în apartamentul familiei V.V. și, ulterior, în apartamentul din B-dul G-ral Gh. Magheru, aici, periodic fiind vizitat de mama sa când venea în vizită în România, fapt întâmplat și începând cu a doua jumătate a lunii octombrie 1997.
în general, vecinii lor au relatat că între inculpat și mama sa relațiile erau bune, însă, atunci când inculpatul consuma alcool, devenea violent, dar nu-și lovea mama, aceasta având o stare de sănătate precară, printre altele, ea suferind și de osteoporoză.
în contextul expus, la 2 noiembrie 2002, revenit acasă după ce a consumat o jumătate de litru de vin și o bere, inculpatul s-a certat cu mama sa, martorii C.S., C.M. și C.G., vecini, relatând că, în jurul orelor 16,30 - 17,00, au auzit din locuința celor doi discuții contradictorii urmate de bufnituri de diferite intensități și, la un moment dat, cum inculpatul o ruga pe mama lui să se ridice și să se gândească la copiii săi.
Comparativ cu relatările martorilor și cu datele actului medico-legal de necropsie, inculpatul, încercând să justifice existența numeroaselor leziuni constatate pe figura și trupul victimei, a declarat că aceasta, din cauza osteoporozei, se deplasa greu și avea tendința de a se lovi de obiectele de mobilier. în acest sens, el a susținut că, trezit din somn, a văzut-o pe mama sa căzută peste canapea și crezând că îi este rău, i-a făcut respirație "gură la gură", masaj prin apăsarea abdomenului cu mâna, precum și diferite manevre de trezire, în special prin aplicarea de lovituri cu palmele, toate acestea, probabil, determinând lovirea ei de ușa dintre sufragerie și dormitor.
în aceeași ordine de idei, în opinia inculpatului, apelurile telefonice adresate surorii sale din America și altor cunoscuți, apeluri determinate de dorința de a-și salva mama, denota nevinovăția lui, deși încercarea prietenei lui, martora I.C.P. de a pătrunde în apartament chiar imediat după încetarea lovirii victimei, s-a soldat cu îndepărtarea ei și anunțarea ambulanței abia spre orele 18,00 când deja victima decedase.
Actul medico-legal de necropsie a reținut că moartea numitei P.Șt. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, consecința unui traumatism cranio-facial în condițiile unui politraumatism cu multiple fracturi costale bilateral pe multiple linii de fractură corp vertebral T. 5 la un organism cu tare organice. Leziunile traumatice descrise s-au putut produce prin lovire cu corp dur, comprimare cu mâna și comprimare între corpuri dure, posibil în condițiile unei agresiuni, între leziunile traumatice și cauza decesului existând legătură directă de cauzalitate, favorizată de factorii patologici preexistenți.
Acest act a fost completat cu noi constatări ce au vizat expertizarea capului victimei, sens în care s-a reținut hemoragie meningee difuză, intraventriculară și tronculară, consecința unui traumatism cranio-facial cu multiple mărci traumatice la nivelul feței.
Totodată, s-au mai reținut echimoze multiple pe brațul drept, mâna dreaptă, antebrațul stâng, leziuni traumatice care s-au putut produce, cel mai probabil, prin lovire cu corp dur.
La examenul intern, s-au constatat infiltrate sanquine epicraniene la nivelul limbii, la mușchii sterno-cleido-mastoidieni, musculaturii costale, precum și multiple fracturi costale și fractură corp vertebral T. 6, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur (epicranian și limbă) sau comprimare cu mâna (mușchii sterno-cleido-mastoidieni) și prin lovire cu corp dur, dar mai posibil prin comprimare cu mâna pe plan dur (fracturi costale).
în ce privește mecanismul tanato-generator, actul medico-legal de necropsie a reținut că rolul primordial l-a avut hemoragia meningee difuză, intraventriculară și tronculară, multiple fracturi costale având rol favorizant la un organism tarat.
Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică privindu-l pe inculpat a înscris că acesta prezintă "tulburare de personalitate de tip instabil-impulsiv, abuzuri etilice", dar păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport cu fapta.
împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind greșita stabilire a situației de fapt, cu consecința greșitei stabiliri a vinovăției sale, precum și netemeinicia pedepsei aplicate.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 648 din 22 august 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulțumit și de hotărârea instanței de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 3859pct. 12, 17 și 14 C. proc. pen., respectiv, nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni, faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică și s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat nu este fondat.
Din coroborarea materialului probatoriu, așa cum s-a detaliat, se reține că inculpatul, în contextul disputelor verbale avute cu mama sa, fiind și sub influența alcoolului, a lovit-o și a împins-o (chiar el, la un moment dat, recunoaște că este posibil să o fi împins) și, dezechilibrându-se, ea a căzut.
Observând lipsa de reacție a victimei, stăpânit de panică și fiind sub influența alcoolului, inculpatul a efectuat manevre empirice de resuscitare, însă victima, având și tare organice, acestea i-au acutizat starea, lovirea capului și ruperea coastelor ducând la deces.
Lovirea, împingerea și târârea victimei prin încăpere, deși de intensitate redusă, s-au făcut cu intenție, însă decesul ei constituie praeterintenție, elemente constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen.
în ce privește pedeapsa aplicată, aceea de 5 ani închisoare, se reține că a fost individualizată prin considerarea tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul socialmente grav al faptei, mărit de consecința acesteia, împrejurările în care ea a fost săvârșită, precum și persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale și relativ sincer pe parcursul desfășurării procesului penal.
Dispunerea executării pedepsei în regim de detenție va fi în măsură să realizeze scopul pedepsei, așa cum este prevăzut în art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
în conformitate cu dispozițiile art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent a fost obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6577/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6576/2005. Penal → |
|---|
