ICCJ. Decizia nr. 6572/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea din 8 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 3495/2005, s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpatului L.M.
Pentru a hotărî astfel, Curtea, verificând legalitatea arestării preventive a apelantului inculpat, în conformitate cu art. 160b C. proc. pen., a constatat că în raport de gravitatea faptei și persoana acestuia măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și se impune în continuare privarea de libertate pentru buna desfășurare a procesului penal.
Asupra fondului cauzei a fost admisă cererea de amânare, formulată de apelantul inculpat L.M., pentru a-și angaja un apărător și s-a acordat termen la data de 22 noiembrie 2005.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, fără a arăta în scris motivele.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și punerea de îndată în libertate a acestuia apreciind că nu mai sunt temeiuri care să justifice menținerea lui în stare de arest preventiv.
Recursul este nefondat.
Prin sentința penală nr. 1198 din 13 septembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul L.M. a fost condamnat la 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. și la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.
Conform art. 33 și art. 34 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă a acestuia de la 23 noiembrie 2004 la zi.
împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel inculpatul, apel care formează obiectul dosarului nr. 3495/2005 al Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
La termenul din 8 noiembrie 2005, fixat pentru judecarea apelului, Curtea, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpatului, pronunțând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.
în conformitate cu art. 3002C. proc. pen., în cazurile în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b din același cod.
Totodată, art. 160b C. proc. pen., prevede că în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere revocarea arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
înalta Curte de Casație și Justiție constată că în mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., chiar dacă sentința pronunțată în cauză nu este definitivă, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate ridicată.
Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii arestării preventive, astfel că, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.M.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6575/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6570/2005. Penal → |
|---|
