ICCJ. Decizia nr. 6577/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 99 din 26 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Olt, în baza art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.F., la o pedeapsă de 15 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea prevederilor art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 65 alin. (2) și art. 66 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani.
S-a luat act că partea vătămată D.F., nu s-a constituit ca partea civilă.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și i s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 17 ianuarie 2005, la zi.
A fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 7.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariu de avocat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție către Baroul de Avocați Olt.
Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond, față de actele și lucrările dosarului, a arătat că reține următoarea situație de fapt.
Inculpatul C.F. a fost căsătorit, iar în anul 1999, datorită consumului exagerat de alcool, soția sa a intentat acțiune de divorț, astfel că, s-a desfăcut căsătoria, soția a rămas cu cei trei copii minori în orașul Râmnicu Vâlcea, iar el a revenit în comuna Grădinile, județul Olt, la domiciliul părinților săi.
în după amiaza zilei de 16 ianuarie 2005, în timp ce inculpatul împreună cu tatăl său, C.C., se aflau în domiciliu, a venit la aceștia numitul M.I., care le este vecin și le-a adus într-o sacoșă mâncare și o sticlă cu vin.
Inculpatul a consumat mâncarea și vinul adusă de martor și a intrat într-un conflict cu tatăl său, care i-a reproșat că nu l-a invitat la masă, astfel că, pe fondul stării de ebrietate și pe starea conflictuală mai veche dintre cei doi, inculpatul l-a agresat, trântindu-l de podea, după care a sărit cu picioarele pe pieptul victimei, lovindu-l cu pumnii și sugrumându-l cu mâinile.
Urmare a agresiunii, C.C., l-a scut timp a decedat, iar din conținutul raportului de constatare medico-legală al S.M.L. al județului Olt, avizat de către Comisia de avizare și control din cadrul I.M.L. Craiova, cu ocazia autopsierii cadavrului, s-a concluzionat că moartea a fost violentă și s-a datorat asfixieri acute mecanice, prin sugrumare.
S-a mai arătat că leziunile de violență constatate pe corpul victimei s-au putut produce prin lovire cu corpuri și de corpuri contondente, compresiune cu mâna și compresiunea toracelui între două planuri de rezistență și au legătură directă și necondiționată de cauzalitate cu decesul.
în contextul materialului probator, inclusiv declarația inculpatului care a recunoscut activitatea sa agresivă și violentă, instanța a reținut că acesta a comis infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., texte de lege în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare.
La individualizarea și aplicarea pedepsei s-a arătat că în raport de criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), o pedeapsă de 15 ani închisoare, orientată la limita minimă prevăzute de lege, este de natură să ducă la reeducarea acestuia.
Reținând că nu au încetat cauzele și temeiurile care au dus la arestarea inculpatului, că în plus a intervenit stabilirea vinovăției și tragerea la răspundere penală, instanța a menținut starea de arest, potrivit art. 350 C. proc. pen., iar în conformitate cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată, timpul executat preventiv, începând cu data de reținerii și arestării preventive, 17 ianuarie 2005.
în raport de declarația numitului D.F., ginerele victimei, care s-a ocupat cu înmormântarea și care a arătat că nu înțelege să se constituie ca parte civilă, s-a luat act în acest sens.
Potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel, atât de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, cum și de către inculpatul C.F.
Parchetul a invocat critici vizând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, constând în aceea că s-a făcut o greșită individualizare a pedepsei, când i s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de numai 15 ani închisoare, fără a se ținea seama de gradul de pericol social mărit al faptei, de împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea, cum și de datele personale ale acestuia, solicitând majorarea pedepsei.
Inculpatul nu și-a motivat apelul.
Curtea de Apel Craiova, secția penală, a examinat apelurile declarate, în raport de motivele invocate și arătate, de actele și lucrările dosarului, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, și prin decizia penală nr. 257 din 05 septembrie 2005, a admis numai apelul declarat de parchet, a desființat sentința penală privind latura penală și în rejudecare a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului, de la 15 ani închisoare, la 18 ani închisoare.
Apelul inculpatului a fost respins, ca tardiv, întrucât a luat cunoștință de hotărâre la 06 mai 2005 și a declarat apel la 01 iunie 2005, fără să fi existat vreo împiedicare în exercitarea căii de atac, încât să nu o aplice în cele 10 zile, prevăzute de art. 363 alin. (1) C. proc. pen.
în ceea ce privește majorarea pedepsei s-a arătat că instanța a făcut o greșită individualizare a pedepsei și că, pedeapsa de 15 ani închisoare nu corespunde funcțiilor și rolul pedepsei înscrise la art. 52 C. pen., raportată la gravitatea faptei și persoana inculpatului, astfel că ea a fost majorată la 18 ani închisoare.
în conformitate cu art. 3853C. proc. pen., decizia a fost atacată cu recurs de către inculpatul C.F., care prin apărător desemnat din oficiu, a invocat un singur motiv vizând greșita individualizare a pedepsei, în sensul că în mod greșit instanța de apel i-a majorat pedeapsa la 18 ani închisoare, pedeapsă care este mare în raport de criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cu referire în mod precis la datele personale ale inculpatului, care a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii, nu are antecedente penale, iar recurentul inculpat a lăsat la aprecierea instanței recursul declarat.
Motivul de recurs invocat constituie caz de casare înscris la pct. 14 de la art. 3859C. proc. pen.
Examinând recursul declarat, în raport de motivul invocat, de actele și lucrările dosarului, de decizia pronunțată în cauză, se constată că recursul de față este nefondat și urmează a fi respins pentru considerente ce vor fi dezvoltate mai jos.
în cauză, pe baza materialului probator, instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice, juste drepte și conforme cu prevederile legii, nu numai din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, contând în aceea că inculpatul în ziua de 16 ianuarie 2005, pe fondul stării de ebrietate și-a lovit tatăl cu pumnii și picioarele, după ce l-a trântit la podea a sărit cu picioarele pe pieptul acestuia, iar apoi l-a sugrumat, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului, cum și a tragerii la răspundere penală, cum s-a procedat de către instanța de apel, în sensul că a majorat pedeapsa la 18 ani închisoare.
Nu sunt temeiuri care să justifice deci reducerea pedepsei.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la individualizarea pedepsei, legiuitorul a stabilit criterii bine determinate, referitoare la dispozițiile părții generale C. pen., limitele de pedeapsa fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei comise, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Este de necontestat că după revenirea inculpatului din orașul Râmnicu Vâlcea, unde a locuit cu fosta soție până în anul 1999 și după moartea mamei sale, acesta a început să aibă o comportare agresivă și violentă, nedemnă față de tatăl său, victima, în vârstă de 78 de ani, pe care îl agresa și avea o atitudine necorespunzătoare prin limbajul folosit, cum și prin faptul că îl alunga din domiciliu, când afară era ger, așa cum s-a întâmplat și la data de 07 ianuarie 2005.
Față de conținutul raportului de constatare medico legală a autopsiei, din care rezultă că victima a prezentat multiple traumatisme, că moartea s-a datorat actelor de violență folosite de către inculpat, cum și urmare a unei asfixieri acute mecanice prin sugrumare, se constată că pedeapsa de 18 ani închisoare nu este o pedeapsă mare, față de maximul prevăzut de lege, care este de 25 de ani închisoare.
Prin urmare instanța de apel a făcut o justă și corectă interpretare a prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fapt pentru care motivul de recurs invocat este neîntemeiat și în consecință se va înlătura.
Conchizând că, au fost pronunțate hotărâri leale și temeinice, că motivul de recurs invocat nu constituie caz de casare, potrivit pct. 14 de la art. 3859C. proc. pen., iar din oficiu, potrivit alin. (3) de la textul de lege menționat, alt caz nu se constată, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce detenția privind reținerea și arestarea preventivă începând cu 17 ianuarie 1005, până la 22 noiembrie 2005.
S-au văzut și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6584/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 6578/2005. Penal → |
|---|
