ICCJ. Decizia nr. 6721/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6721/2005
Dosar nr. 6290/2005
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2005
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1061 din 4 august 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 210 din 12 noiembrie 1996 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, formulată de condamnatul B.M.
Revizuientul a fost obligat să plătească 50 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 210 din 12 noiembrie 1996 a Tribunalului Bucureşti, inculpatul B.M. a fost condamnat, în temeiul art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen., la 16 ani închisoare, sentinţă care a fost modificată prin Decizia penală nr. 47 din 12 martie 1997 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în apel şi prin care a fost majorată pedeapsa de 20 ani închisoare (prin admiterea apelului Parchetului), decizie care a rămas definitivă prin nerecurare.
Împotriva sentinţei, condamnatul a formulat o cerere de revizuire pentru a fi audiaţi martori, cerere care a fost respinsă prin sentinţa penală nr. 487 din 15 aprilie 2004 a Tribunalului Bucureşti, definitivă la 22 octombrie 2004.
Împotriva sentinţei, condamnatul mai formulează o cerere de revizuire pentru care solicită din nou audierea unor persoane, însă după desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, revizuientul şi-a modificat cererea, în sensul că motivul de nemulţumire, deci de revizuire, îl constituie faptul că i s-a majorat pedeapsa la judecata apelului, de la 16 ani închisoare la 20 de ani închisoare, solicitând astfel, înlăturarea majorării pedepsei, adică a celor 4 ani închisoare.
Motivul invocat de revizuient şi anume reindividualizarea pedepsei, nu constituie caz de revizuire, deoarece ar presupune şi încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Apelul formulat de condamnat împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 708/ A din 22 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a avut în vedere că motivul invocat de revizuient, respectiv înlăturarea majorării pedepsei de la 16 ani la 20 ani, dispusă prin Decizia penală nr. 47 din 12 martie 1997 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care sentinţa penală nr. 10 din 12 noiembrie 1996 a Tribunalului Bucureşti a fost modificată, în sensul menţionat mai sus, în mod corect a fost apreciat de instanţă că nu este un motiv de revizuire, dintre cele enumerate, expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnatul B.M.
Prin motivele de recurs, susţinute oral, revizuientul a criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul greşitei respingeri a cererii sale, apreciind că sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Recursul formulat de condamnat va fi examinat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., referitor la greşita aplicare a legii.
Verificând hotărârile pronunţate în cauză sub aspectele invocate de revizuient şi a cazului de casare menţionat, Curtea constată că recursul formulat nu este fondat, soluţiile instanţei de fond şi de apel fiind legale şi temeinice.
Revizuirea este mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărârile judecătoreşti definitive care conţin erori grave de fapt.
Datorită faptului că revizuirea este o cale extraordinară de atac, legiuitorul a prevăzut expres şi limitativ situaţiile în care se poate declanşa acest remediu procesual în art. 394 C. proc. pen., respectiv când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Or, în cauză, se observă că motivul de revizuire invocat de condamnat, referitor la redozarea pedepsei aplicate, nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire, expres şi limitativ, prevăzute de lege.
În această situaţie, revizuirea cauzei nu poate fi admisă pentru că motivul invocat de recurentul B.M. nu tinde să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, ci obţinerea unei reduceri a pedepsei, ceea ce implică menţinerea dispoziţiilor hotărârii a cărei revizuire se cere.
În concluzie, în raport de considerentele reţinute se constată că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale care reglementează revizuirea, motiv pentru care în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.M.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul B.M. împotriva deciziei penale nr. 708/ A din 22 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă pe recurent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6720/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6722/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
