ICCJ. Decizia nr. 6715/2005. Penal. Legea 678/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6715/2005
Dosar nr. 5079/2005
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Cluj, prin sentinţa penală nr. 273 din 19 aprilie 2005, a condamnat-o pe inculpata M.M., la:
- 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie prevăzută de art. 328 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) pedepsele au fost contopite şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatei, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată acesteia timpul detenţiei preventive începând cu data de 11 august 2004 şi până la zi.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.500 Euro, sau contravaloarea în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, către partea civilă C.V.
S-a constatat că partea vătămată B.N. nu a formulat pretenţii civile în cauză.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumei de 180.000.000 lei (obţinută din practicarea prostituţiei) de la inculpată, în favoarea statului.
Potrivit art. 191 C. proc. pen., a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 5.000.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:
Inculpata M.M. a trăit în concubinaj cu inculpatul M.M. (în prezent, arestat în lipsă de această cauză), cetăţean sârb cu reşedinţa în Austria, care lucra în calitate de şofer de tir şi efectua transporturi în România.
În cursul anului 2003, partea vătămată C.V. a lucrat în calitate de barman la un local în municipiul Cluj – Napoca, care s-a desfiinţat, motiv pentru care a dat un anunţ în ziar în sensul că ar solicita un loc de muncă în calitate de barman, având calificarea necesară. După câteva zile a primit un telefon de la inculpata M.M. care i-a promis angajarea în străinătate, respectiv în Austria, la un restaurant. În aceeaşi zi, inculpata s-a deplasat la domiciliul părţii vătămate şi în faţa părinţilor şi rudelor părţii vătămate a repetat propunerea făcută, în sensul că va avea asigurat un loc de muncă la restaurantul soţului ei, despre care a spus că este cetăţean austriac, în calitate de barman şi că va câştiga un salar 700-1000 Euro pe lună în baza unui contract legal, cu toate actele în regulă.
În zilele următoare inculpata a vizitat-o des pe partea vătămată C.V., insistând că aceasta să plece la muncă în Austria iar în faţa rudelor ei şi a vecinilor i-a dat asigurări că va avea grijă de ea, că io va găzdui la casa ei din Austria şi că va lucra la restaurantul soţului ei. După câteva zile, i l-a prezentat pe inculpatul M.M. (zis M.) care şi el i-a promis părţii vătămate că va avea personal grijă de ea şi că în nici un caz nu va ajunge să fie vândută, spunând chiar că se bucură că este fată serioasă, deoarece el de astfel de fete are nevoie.
După câtva timp inculpata M.M. a primit o invitaţie oficială din Austria (formulată de o persoană necunoscută pe nume E.I.), pe care a tradus-o la notariat şi apoi s-a ocupat cu achitarea tuturor cheltuielilor necesare pentru partea vătămată C.V., paşaport şi bilet de transport. Inclusiv a insistat ca partea vătămată să îşi rezolve problemele stomatologice, achitând ea şi aceste taxe(750.000 lei), motivând că în Austria lumea este pretenţioasă cu privire la înfăţişarea personalului care serveşte.
Tot în această perioadă inculpata M.M. a abordat-o şi pe partea vătămată B.N., promiţându-i un loc de muncă la bucătărie, deoarece nu avea nici o calificare, asigurând-o că munca va fi legală, la restaurantul soţului ei, nu avea un salar de 500 Euro, masa şi casa asigurate. În acelaşi mod i l-a prezentat pe inculpatul M.M., care i-a întărit convingerea că munca este serioasă şi chiar i-a spus că în acel local este exclusă prostituţia. Inculpata a achitat şi părţii vătămate B.N. cheltuielile legate de paşaport şi transport şi prezentându-i la fel chemarea primită din Austria, de la acelaşi cetăţean necunoscut.
Plecarea a fost fixată pe data de 7 noiembrie 2003, când părţile vătămate s-au deplasat împreună cu autocarul din Cluj – Napoca şi s-au întâlnit cu inculpata M.M. la Budapesta iar de aici au plecat mai departe la Viena. Pe drum, ambele părţi vătămate au realizat că ceva nu este în regulă, dar a sperat că temerile lor nu se vor adeveri.
În Viena, au fost aşteptate de inculpatul M.M., care le-a dus la barul de noapte B. unde inculpata M.M. le-a spus că vor trebui să lucreze ca dame de consumaţie, respectiv ca prostituate. La refuzul acestora, inculpaţii s-au enervat, afirmând că ele se vor obişnui cu situaţia, că vor trebui să lucreze până la restituirea banilor cheltuiţi cu transportul spunând că le datorează şi un comision pentru faptul că le-au găsit locuri de muncă. Inculpata a fost chiar cinică remiţându-i părţii vătămate C.V. două prezervative şi spunându-i că în final îi va plăcea munca.
După ce inculpaţii au plecat, la insistenţele şi rugăminţile părţilor vătămate, care au refuzat să se prostitueze, s-au închis în camere şi au încercat să explice că ele au venit acolo pentru astfel de activităţi (barman şi bucătăreasă), în zilele următoare patronul localului a chemat un cetăţean român, prin intermediul căruia au discutat, părţile vătămate spunându-i că ele nu ştiau că vor fi obligate să se prostitueze şi că nu sunt de acord cu acest lucru. Fetelor le-a fost prezentată inclusiv o listă cu tarifele practicate în local (cuprinse între 100 şi 180 Euro), partea vătămată C.V. plângând într-una pe parcursul zilelor respective şi refuzând, sub diferite pretexte, să părăsească camera unde au fost găzduite.
Auzind aceste lucruri, patronul le-a spus că în realitate ele au fost vândute de inculpaţii M.M. şi M.M. pe suma de 1000 Euro fiecare, în vederea practicării prostituţiei. Văzând că nu le poate convinge să rămână, patronul barului a fost de acord să le ajute dar fără să ştie inculpatul M.M. care le supraveghea, sens în care le-a mutat după câteva zile la un alt bar iar de acolo le-a fost mai uşor să plece (B.N. fiind ajutată în acest sens şi de o prostituată care lucra la barul respectiv, pe nume T.).
Este de menţionat şi împrejurarea că, în perioada cât au stat la barul B., inculpatul M.M. le-a vizitat de mai multe ori şi chiar a adus un telefon mobil pe care i l-a dat părţii vătămate B.N., cu care să îi comunice câştigurile realizate în fiecare zi prin practicarea prostituţiei. Din declaraţiile părţilor vătămate rezultă că li s-a spus că doar cca10 Euro pentru fiecare client le va rămâne lor, restul banilor urmând a fi reţinuţi în contul deplasării lor în Austria.
Pe rând, cele două părţi vătămate au revenit în România, fiind suficient de precaute încât să îşi păstreze paşapoartele asupra lor şi să refuze categoric predarea acestora către inculpatul M.M., care la momentul sosirii fetelor în Austria a rupt în faţa lor invitaţiile pe baza cărora acestea au părăsit România.
După ce au ajuns acasă părţile vătămate, au primit telefoane de ameninţare inculpata M.M. spunându-i părţii vătămate B.N. că dacă nu îi restituie suma de 1000 Euro îi va spune martorului I.M.T. (prietenul părţii vătămate) că a lucrat ca prostituată, iar pe partea vătămată C.V. inculpatul M.M. a ameninţat-o pentru a nu spune nimănui ce s-a întâmplat în Austria.
Pentru inculpatul M.M., Tribunalul Cluj a emis mandat de arestare în lipsă, aceasta fiind dat în prezent în urmărire generală internaţională.
Inculpata M.M. a avut o poziţie oscilantă şi contradictorie în cursul cercetărilor, iniţial nerecunoscând comiterea faptei şi susţinând că părţile vătămate au fost cele care au rugat-o să le găsească un loc de muncă în străinătate, ea însoţindu-le doar în Austria unde urma să le întâlnească cu prietenul ei. Astfel, inculpata a mai arătat că ea nu le-a promis locuri de muncă şi nici nu cunoştea persoana care le-a aşteptat pe acestea în Viena. După efectuarea confruntărilor şi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpata M.M. a recunoscut faptele săvârşite, pe care le-a regretat, făcând doar precizarea că ea nu a profitat material de pe urma vânzării celor două părţi vătămate, după care în faţa instanţei a negat din nou că ar avea vreo implicare conştientă în traficarea părţilor vătămate.
Faţă de restul materialului probator administrat, instanţa a apreciat că doar depoziţiile prin care inculpata a recunoscut fapta se coroborează cu celelalte probe (declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor), dovedindu-se pe deplin vinovăţia acesteia în comiterea infracţiunii de trafic de persoane.
S-a dovedit astfel, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpata a acţionat cu intenţie, ascunzându-le părţilor vătămate scopul pentru care urmau să fie duse în Austria şi promiţându-le un loc de muncă decent şi bine plătit, preocupându-se de întocmirea paşapoartelor, asigurându-le bani de transport şi inclusiv de farduri şi plătindu-i chiar părţii civile C.V. costul unui tratament stomatologic. Raportat la „investiţiile" benevol efectuate de inculpată faţă de părţile vătămate, este absolut credibilă susţinerea victimelor în sensul că patronul barului austriac le-a relatat că a plătit pentru fiecare dintre ele 1000 Euro, sens în care a şi condiţionat plecarea lor de promisiunea acestora că îi vor găsi în România alte fete în schimb.
În sarcina inculpatei M.M. s-a mai reţinut săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 328 C. pen., arătându-se în actul de sesizare că aceasta de mai mulţi ani practica prostituţia la domiciliul ei procurându-şi în acest mod principalele mijloace de existenţă.
Inculpata a recunoscut nici această infracţiune, recunoscând că a efectuat servicii de masaj la locuinţa ei şi că, uneori, la cererea clienţilor, întreţinea şi raporturi sexuale contra cost, însă banii astfel obţinuţi erau „bani de buzunar" fiind întreţinută de prietenul ei M.M., care îi trimetea periodic sume importante de bani.
Susţinerile inculpatei au fost contrazise însă de ansamblul probator administrat în cauză.
Din interceptările de convorbiri telefonice autorizate de instanţă şi conform actelor de la dosar, a reieşit că inculpata îşi racola clienţii prin intermediul unui anunţ în ziar în care afirma că practică masaje de tot felul la domiciliu, iar la întrebarea bărbaţilor care sunau la telefon să se intereseze afirma că practică şi masajul cu „finalizare" ceea ce însemna o relaţie sexuală, contra sumei de 700.000 lei. Aceasta era o practică frecventă şi nu izolată, aşa cum susţine inculpata, aspect confirmat şi prin depoziţia din faţa instanţei a martorei S.C. Aceasta din urmă a participat la aceste activităţi în perioada 2002 - 2004, arătând că ea şi inculpata percepeau tarife cuprinse între 500.000 şi 800.000 lei pe persoană, având şi 2-3 clienţi pe zi. Din practicarea prostituţiei, inculpata şi martora obţineau cca. 15.000.000 lei lunar pe care îi împărţeau, aceasta fiind principala sursă de venit a inculpatei, sumele trimise ocazional de către coinculpatul M.M. nefiindu-i suficiente a se întreţine.
Prin urmare, apreciind ca fiind dovedită vinovăţia inculpatei, instanţa a procedat la condamnarea inculpatei aşa cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpata, solicitând desfiinţarea acesteia ca nelegală şi netemeinică. În principal, în urma rejudecării cauzei a solicitat să se dispună achitarea, întrucât nu este vinovată de săvârşirea celor două infracţiuni reţinute în sarcina sa, neavând intenţia de a trafica părţile vătămate, iar în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, apreciind că este mult prea ridicată faţă de faptele ce i-au fost reţinute în sarcină.
Prin Decizia penală nr. 182/ A din 2 august 2005, Curtea de Apel Cluj, secţia penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, prin cererea trimisă din penitenciar, inculpata a declarat recurs pe care nu l-a motivat.
Prin apărător a cerut casarea deciziei şi sentinţei şi achitarea pentru infracţiunea de trafic de persoane în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., susţinând că fapta nu a fost săvârşită cu intenţie. A arătat că nu neagă faptul că a ajutat 2 persoane să iasă din ţară însă nu poate fi făcută răspunzătoare pentru ceea ce acesta a făcut în străinătate.
În subsidiar a solicitat redozarea pedepsei pe care o consideră prea aspră.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă, a dat faptelor încadrarea judiciară legală iar pedepsele aflate sunt just individualizate cu respectarea criteriilor de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Din declaraţiile părţilor vătămate rezultă că inculpata a fost cea care le-a promis că le ajută să se angajeze barmane în Austria în restaurantul soţului său (concubin), cetăţeanul sârb cu reşedinţa în Austria, M.M.
M.M. a fost cel care a discutat cu partea vătămată C.V. şi i-a promis că va avea grijă de ea şi în nici un caz nu va ajunge să fie vândută pentru a practica prostituţia.
Ajunse în Austria părţile vătămate au fost preluate de M.M. care le-a dus la barul B. din Viena unde au aflat de la acesta că vor lucra ca dame de consumaţie.
La refuzul de a se prostitua patronul barului le-a comunicat că nu au cale de ieşire pentru că el le-a plătit cu câte 1000 Euro cetăţeanului sârb însă până la urmă a fost de acord să le ajute să plece, fără ca M.M. să afle acest lucru.
Revenite în ţară părţile vătămate au primit un telefon de ameninţare din partea inculpatei care a şantajat-o pe B.N. spunându-i că dacă refuză să-i restituie 1000 Euro îi va dezvălui prietenului ei I.M.T. că s-a prostituat în Austria.
Este evident că inculpata a acţionat cu intenţie şi nu din culpă aşa cum susţine în recurs.
Pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de trafic de persoane, situată la jumătatea maximului special nu poate fi considerată aspră, mai ales că aşa cum instanţele au reţinut ca activitate infracţională principală inculpata se ocupa de prostituţie aspect care demonstrează o periculozitate mărită.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul executat începând cu 29 noiembrie 2005 şi până la data deciziei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.M. împotriva deciziei penale nr. 182/ A din 2 august 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 11 august 2004, la 29 noiembrie 2005.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6674/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6720/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
