ICCJ. Decizia nr. 6725/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6725/2005
Dosar nr. 6452/2005
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2005
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1124 din 1 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 3086/2005, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul I.C. şi s-a dispus obligarea acestuia la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că din referatul de anchetă socială a rezultat că situaţia socio-economică a familiei condamnatului nu corespunde acoperirii necesităţilor cotidiene ale acesteia, iar membrii familiei nu au probleme grave de sănătate, motiv pentru care a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., şi a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, condamnatul I.C. criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinice sub aspectul greşitei respingeri a cererii de întrerupere a executării pedepsei pe care a formulat-o.
S-a arătat în motivarea apelului, formulat atât în scris cât şi cu ocazia dezbaterilor, că în cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., din referatul de anchetă socială rezultând că familia condamnatului are o situaţie materială precară, iar executarea în continuare a pedepsei de către apelant ar avea consecinţe grave asupra acesteia. S-a mai arătat că soţia condamnatului este foarte bolnavă, fiind pensionată medical, că apartamentul în care locuieşte aceasta împreună cu fiicele şi nepoatele sale este într-o stare avansată de degradare, că familia sa are datorii la întreţinere de peste 44.000.000 lei şi că prezenţa sa este necesară şi pentru a asigura reintegrarea în rândul familiei a fiicei sale, I.F.D., în prezent instituţionalizată la Centrul de copii O.U.C.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor penală, sub toate aspectele de fapt şi de drept, a apreciat apelul declarat de condamnat ca fiind nefondat, având în vedere acest sens următoarele considerente:
Astfel, pentru a putea fi dispusă întreruperea executării pedepsei închisorii în temeiul art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este necesar să existe anumite împrejurări speciale, datorită cărora executarea pedepsei în continuare să aibă consecinţe grave pentru condamnat, familia acestuia sau unitatea la care este angajat.
Or, în cauză, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria sector 2 Bucureşti nu rezultă existenţa unor asemenea împrejurări speciale care fac ca executarea în continuare a pedepsei de către condamnat să aibă consecinţe grave pentru familia acestuia.
Astfel, din referat rezultă că soţia petentului, I.E., locuieşte împreună cu cele două fiice (I.R. şi I.C.) şi cele două nepoate (I.F.D. şi A.B.L.) într-un apartament compus din 2 camere, modest mobilat şi relativ îngrijit, proprietatea acesteia, veniturile familiei fiind în cuantum de 269 lei, reprezentând suma dintre alocaţiile de stat ale minorelor, alocaţia monoparentală pentru minora I.F.D. şi pensia medicală a numitei I.E. În ceea ce priveşte starea de sănătate medicală a numitei I.E. În ceea ce priveşte starea de sănătate a membrilor familiei, tot din referatul de anchetă socială rezultă că aceasta nu ridică probleme deosebite, cu excepţia soţiei condamnatului, care este pensionată pe caz medical.
În ceea ce le priveşte pe cele două fiice ale condamnatului, I.C. şi I.R., acestea sunt născute la data de 26 octombrie 1983, au absolvit 6 clase şi, respectiv 7 clase şi nu au lucrat niciodată, nerealizând nici un venit.
Analizând concluziile referatului de anchetă socială, astfel cum acestea au fost anterior prezentate, Curtea a apreciat că nici situaţia materială a membrilor familiei condamnatului şi nici starea de sănătate a soţiei acestuia nu se circumscriu noţiunii de „împrejurare specială" care să necesite întreruperea executării pedepsei, din moment ce această situaţie, se perpetuează de mai mult timp, fiind anterioară încarcerării apelantului, iar acesta din urmă nu ar avea posibilitatea ca într-o perioadă relativ scurtă de timp să remedieze sau să îmbunătăţească această situaţie.
Este adevărat că referatul de anchetă socială a evidenţiat posibilităţile reduse de întreţinere ale membrilor familiei condamnatului, dar şi faptul că fiicele majore ale acestuia, deşi apte să muncească, nu prestează nici o activitate licită aducătoare de venituri, mulţumindu-se să încaseze alocaţia cuvenită copiilor lor minori, situaţie în care Curtea a constatat că nu este necesară prezenţa condamnatului la domiciliu, neajunsurile materiale invocate în susţinerea cererii datorându-se conduitei culpabile a familiei şi nu executării imediate a pedepsei.
Curtea nu a reţinut nici celelalte aspecte invocate de condamnat în motivele scrise de apel, din adresa comunicată de Centrul de Copii O.U.C. rezultând că pentru reintegrarea în familia naturală a minorei I.F.D. nu este necesară prezenţa personală a condamnatului, ci doar existenţa unei declaraţii din partea acestuia, ce poate fi dată chiar în penitenciar şi din care să rezulte că este de acord cu plecarea minorei din centru şi reîntoarcerea ei în familia naturală.
De asemenea, nu au fost reţinute nici apărările referitoare la starea avansată de degradare în care s-ar afla apartamentul în care locuiesc membrii familiei apartamentului, referatul de anchetă socială neconfirmând acest aspect, ci dimpotrivă reliefând că locuinţa respectivă este relativ îngrijită şi se află într-o stare bună.
În temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 759 din 7 octombrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul I.C. împotriva sentinţei penale nr. 1124/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi l-a obligat să plătească 80 RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnatul I.C.
Prin motivele de recurs condamnatul a criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul greşitei respingeri a cererii de întrerupere a executării pedepsei, apreciind că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 455 C. proc. pen., cu referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Recursul formulat de condamnat va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzută de art. 3959 pct. 171 C. proc. pen., referitor la greşita aplicare a legii.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză prin prisma cazului de casare menţionat şi a motivelor invocate de condamnat. Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluţiile instanţelor de fond şi apel fiind legale şi temeinice.
Din actele existente la dosar rezultă că recurentul se află în executarea unei pedepse de 15 ani închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 635/2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
Înalta Curte reţine că potrivit artr.455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei închisorii este posibilă când din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă o singură dată şi numai pentru cel mult 3 luni.
Rezultă că trebuie dovedite atât împrejurările speciale în care se găsesc condamnatul sau familia acestuia, cat şi consecinţele grave pe care executarea pedepsei le-ar avea pentru aceştia, dar şi certitudinea că aceste consecinţe ar putea fi înlăturate sau ameliorate în perioada maximă în care potrivit legii, întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă, respectiv 3 luni.
În speţă, însă, din actele depuse la dosar rezultă că situaţia materială precară a membrilor familiei condamnatului este anterioară încarcerării acestuia, este de durată şi se perpetuează şi datorită condiţiei pasive a acestor membrii care nu prestează activităţi aducătoare de venituri, deşi sunt apţi de muncă.
Curtea apreciază că aspectele care rezultă din referatul de anchetă socială efectuat în cauză nu au caracterul unor împrejurări speciale, în sensul prevăzut de lege, care să justifice întreruperea executării pedepsei închisorii aplicate recurentului-condamnat, cu atât mai mult cu cât aceste aspecte, dovedite cu probele administrate în cauză nu au un caracter accidental, ci sunt de durată.
În consecinţă, se constată că nu s-a făcut o greşită aplicare a textelor de lege incidente în cauză, motiv pentru care conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul condamnatului I.C. va fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 759 din 7 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6722/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6738/2005. Penal. Extrădare. Recurs → |
|---|
