ICCJ. Decizia nr. 6788/2005. Penal. Revocare măsură. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6788/2005
Dosar nr. 6429/2005
Şedinţa publică din 2 decembrie 2005
Asupra cererii de revocare a suspendării executării pedepsei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 26 octombrie 2005, SC J. SRL, filiala Alba, prin reprezentant legal C.N., a solicitat revocarea dispoziţiei din Decizia penală nr. 877/2003 referitoare la suspendarea executării pedepsei de 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni pentru inculpatul I.T.
În motivarea cererii s-a arătat că inculpatul I.T. a fost condamnat, la pedeapsa închisorii de 6 luni cu executare prin sentinţa penală nr. 152/2002 a Judecătoriei Blaj şi Decizia penală nr. 435/2002 a Tribunalului Alba, pentru săvârşirea în dauna părţii vătămate SC J. SRL, filiala Alba a infracţiunii prevăzute de art. 213 C. pen. În recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie s-a casat Decizia nr. 435/2005 a Tribunalului Alba, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate. Conform art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.
Se mai arată că în toată această perioadă, deşi inculpatul I.T. are posibilităţi materiale multiple, deţine o locuinţă, 2 autoturisme, un magazin şi un bar în localitatea Căpâlna de Jos şi o staţie de distribuţie carburant, acesta nu a efectuat plata despăgubirilor civile la care a fost obligat în termenul de încercare de 2 ani şi 6 luni.
Astfel, inculpatul I.T. ar fi trebuit să plătească părţii civile sumele de 3795,96 Euro plus 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Prin intermediul executării silite petiţionara a reuşit să recupereze doar 25 milioane lei, restul sumei neputându-se recupera, întrucât inculpatul a reuşit să suspende în mai multe rânduri executarea silită.
În susţinerea cererii s-au depus copiile hotărârilor pronunţate în cauză.
Din oficiu, s-a dispus şi s-a ataşat dosarul nr. 4748/2002, ce conţine dosarele ataşate nr. 4916/2002 al Tribunalului Alba şi nr. 634/2002 al Judecătoriei Blaj.
În apărare, intimatul I.T. a depus la dosar un set de înscrisuri, respectiv certificat constatator Registrul Comerţului, declaraţie de neacceptare a succesiunii sentinţele civile nr. 505/2005, 506/2005 şi 507/2005, acte de stare civilă, autorizaţie de construcţie, bilanţ contabil al SC S.I. SRL, fişe fiscale pentru impozitul pe venitul global, ordine de pată, bonuri fiscale, contract de împrumut, adrese ale A.F.P. Blaj, bilet de liberare din penitenciar, procese-verbale de aplicare a sechestrului, acte medicale.
Din examinarea tuturor actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 152 din 8 mai 2002, Judecătoria Blaj l-a condamnat pe inculpatul I.T., la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 213 C. pen., cu aplicarea art. 81 – art. 82 C. pen.
A fost respinsă, ca nedovedită, acţiunea civilă formulată de partea civilă SC J. SRL, filiala Alba.
Tribunalul Alba, prin Decizia penală nr. 435 din 17 octombrie 2002, a admis recursul părţii vătămate SC J. SRL, filiala Alba, a casat sentinţa penală nr. 152/2002 a Judecătoriei Blaj, a redus pedeapsa aplicată inculpatului la 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), înlăturând aplicarea art. 81 – art. 82 C. pen.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la 3795,96 Euro către partea civilă SC J. SRL, filiala Alba cu titlu de daune materiale.
Prin Decizia nr. 877 din 20 februarie 2003, pronunţată în dosarul nr. 4748/2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a admis recursul în anulare declarat de procurorul general şi a casat Decizia penală nr. 435 din 17 octombrie 2002 numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate. A făcut aplicarea art. 81 – art. 82 C. pen., şi a dispus suspendarea executării pedepsei de 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni.
S-au înlăturat prevederile art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Partea civilă s-a adresat instanţei cu o cerere de revocare a suspendării aplicate inculpatului motivând că acesta nu şi-a îndeplinit obligaţiile civile până la expirarea termenului de încercare.
În conformitate cu prevederile art. 447 alin. (2) C. proc. pen., „dacă până la expirarea termenului de încercare nu au fost respectate obligaţiile civile prevăzute în art. 84 sau cele prevăzute în art. 864 alin. (1) C. pen., partea interesată sau procurorul sesizează instanţa care a pronunţat în primă instanţă suspendarea, în vederea revocării suspendării executării pedepsei".
În speţa de faţă, deşi aparent Judecătoria Blaj a pronunţat prima dată suspendarea, această hotărâre a fost casată de Tribunalul Alba şi înlăturare prevederile art. 81 – art. 82 C. pen.
Hotărârea Tribunalului Alba a rămas definitivă şi s-a pus în executare, inculpatul fiind încarcerat.
În calea extraordinară de atac a recursului în anulare promovat de procurorul general Decizia definitivă de condamnare cu executare în detenţie a fost casată, iar Curtea Supremă de Justiţie a dispus suspendarea executării pedepsei.
Sub acest aspect, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că este competentă să soluţioneze revocarea suspendării, întrucât această instanţă a pronunţat hotărârea de suspendare ce se execută, hotărâre pronunţată într-o cale extraordinară de atac şi care a modificat o hotărâre definitivă de condamnare cu executare în detenţie.
Conform art. 84 C. pen., „dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanţa poate dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii".
Din economia acestui text se deduce că revocarea este facultativă şi sunt necesare două condiţii pentru dispunerea acestei măsuri.
O primă condiţie cerută de lege este neîndeplinirea obligaţiilor civile în cursul termenului de încercare.
O a doua condiţie constă în aceea că cel condamnat să nu fi executat obligaţiile civile din rea-credinţă. Această rea-credinţă este prezumată până la proba contrarie, condamnatul fiind cel care trebuie să dovedească faptul că a fost de bună credinţă, dar nu şi-a putut îndeplini obligaţiile.
În speţă, nici una din aceste condiţii nu este îndeplinită.
Referitor la prima condiţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că intimatul condamnat şi-a executat o parte din obligaţii.
Chiar petiţionara SC J. SRL, filiala Alba prin cererea de revocare formulată, menţionează că din suma datorată a recuperat 25 milioane.
Totodată, din actele dosarului rezultă că prin cererea înregistrată la B.E.J. S.F. sub nr. 352/ E din 14 mai 2003 petiţionara a solicitat executarea silită a deciziei penale nr. 435/2002 sub aspectul obligaţiilor civile.
În baza încheierii din 20 mai 2003 pronunţată de Judecătoria Blaj în dosarul execuţional nr. 37/2003 prin care s-a încuviinţat executarea silită, executorul judecătoresc a procedat la executarea silită a două bunuri autoturism Dacia 1310, precum şi a unui teren, iar din preţul obţinut prin vânzarea celor două bunuri executorul judecătoresc a distribuit petiţionarei despăgubiri.
Pentru diferenţa de sumă, dar şi pentru faptul de a se fi ajuns la executarea silită, Curtea constată că intimatul condamnat a făcut dovada că neplata obligaţiilor civile nu se datorează relei sale credinţe ci imposibilităţii îndeplinirii acestor obligaţii.
Cu înscrisurile depuse la dosar petiţionarul a dovedit că în perioada termenului de încercare a fost arestat în mai multe rânduri în alte dosare penale, a fost implicat într-o serie de procese penale şi civile care au necesitat eforturi financiare deosebite, familia sa realizează venituri modeste şi, cel mai important, astfel cum rezultă din procesele-verbale depuse, s-a efectuat punere sub sechestru a tuturor bunurilor sale în cadrul proceselor penale în care a fost implicat, astfel că a fost împiedicat să le vândă pentru a procura mijloace financiare necesare achitării obligaţiilor către petiţionară.
Pentru acoperirea cheltuielilor familiale a fost nevoit să recurgă la împrumuturi, dovedite, de asemenea, cu contractele de împrumut depuse la dosar.
Bunurile la care petiţionara face referire în cererea de revocare aparţin SC S.I. SRL şi sunt, de asemenea, puse sub sechestru.
Faţă de considerentele mai sus expuse, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 84 C. pen., pentru a se putea revoca suspendarea executării pedepsei de 6 luni aplicată condamnatului I.T., astfel că cererea formulată de petiţionara parte civilă urmează a fi respinsă ca nefondată.
În ceea ce priveşte solicitarea intimatului de obligare a petiţionarei la plata cheltuielilor judiciare, aceasta va fi respinsă întrucât, deşi cererea acestuia a fost apreciată ca nefondată, nu i se poate reţine o culpă procesuală în promovarea acestui proces, întrucât intimatul este cel care l-a generat, prin neachitarea obligaţiilor civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de revocare a suspendării executării pedepsei formulată de petiţionara SC J. SRL, filiala Alba.
Respinge cererea intimatului condamnat I.T. de obligare a recurentei petiţionare la cheltuieli judiciare.
Obligă recurenta petiţionară să plătească statului suma de 140 RON (1.400.000 lei) cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6749/2005. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 6805/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs → |
|---|
