ICCJ. Decizia nr. 6812/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6812/2005
Dosar nr. 2416/2005
Şedinţa publică din 5 decembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 827 din 21 octombrie 2004, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpaţii:
1. P.C.D.;
2. M.S.V.;
3. M.B.;
4. T.D.S.;
5. T.C.V.;
6. B.P.A.;
7. M.I.A.;
8. C.M.C.;
9. G.C.I., la câte un an închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare şi deţinere de droguri pentru consum propriu prevăzută şi pedepsită de art. 4 din Legea nr. 143/200, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepselor aplicate pe un termen de încercare de 3 ani, punându-se în vedere dispoziţiile art. 83 C. pen., cu privire la revocarea beneficiului suspendării.
10. I.V.N. a fost condamnat, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 74 lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare şi deţinere de droguri pentru consum propriu prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
Conform art. 33 lit. a) C. pen., şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În perioada ianuarie - martie 2003, inculpaţii P.C.D., M.S.V., T.D.S., T.C.V., B.P.A., M.I.A., C.M.C. şi G.C.I. au cumpărat de la inculpaţii P.N.S., B.T.Şt., S.V.M. (condamnaţi în cauză pentru infracţiunea de trafic de droguri) cantităţi importante de comprimate Ecstassy, cu conţinut de methilendioximetamfetamine, substanţă cuprinsă ca drog de mare risc în anexa 2 a Legii nr. 143/2000, pe care le-au folosit la consum propriu.
Faptele au fost dovedite cu probele administrate şi recunoscute de inculpaţi, cu excepţia inculpatului G.C.I., care a susţinut că pastilele le-au fost oferite gratuit şi le-a înghiţit pe loc, nefiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
I.V.N. a cumpărat în anul 2002 diverse cantităţi de comprimate Ecstassy, pe care le-a revândut la preţul de 250.000–300.000 lei bucata diferiţilor cumpărători, parte identificaţi.
Ulterior, a părăsit România şi a fost reţinut de autorităţile germane având asupra sa 2000 bucăţi din acelaşi drog procurate din Olanda.
La reîntoarcerea în ţară, în anul 2003, a cumpărat de la inculpaţii B.T.Şt. şi S.V.M. mai multe pastile de Ecstassy, pentru consum propriu, iar la 28 iunie 2003, s-a autodenunţat, predând organelor de poliţie 14 asemenea pastile.
Apelurile declarate de inculpaţi împotriva sentinţei au fost respinse de Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 67/ A din 16 martie 2005.
Împotriva deciziei, inculpaţii au declarat recurs.
În motivarea căii de atac, inculpaţii P.C.D., M.S.V., T.D.S., T.C.V., B.P.A., M.I.A. şi C.M.C. au solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., combinat cu art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., şi art. 181 C. proc. pen., faptei comisă lipsindu-i gradul de pericol social al infracţiunii pentru care au fost trimişi în judecată.
Critica este nefondată.
Potrivit art. 181 C. pen., la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de mijloacele prin care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
Cumpărarea şi deţinerea de droguri de mare risc, în vederea consumului, este, prin natura sa o infracţiune cu ridicat grad de pericol social, obiectul juridic special vizând viaţa şi sănătatea unei persoane, valoare socială importantă ocrotită de lege.
Împrejurarea că inculpaţii nu au antecedente penale, au recunoscut săvârşirea infracţiunii, au o comportare corespunzătoare a fost avută în vedere de instanţă atunci când a reţinut în favoarea acestora circumstanţe atenuante şi a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, astfel că recursurile vor fi respinse ca nefondate.
În recursul său, inculpatul G.C.I. a invocat motivele prevăzute de art. 3859 pct. 12 şi 4 C. proc. pen., solicitând în principal achitarea întrucât fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, iar în subsidiar, achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., raportat la art. 181 C. pen., fapta fiind lipsită de pericolul social al infracţiunii.
Criticile sunt nefondate.
Din examinarea actelor dosarului, declaraţiile coinculpatului B.T.Şt. şi declaraţiile inculpatului rezultă că acesta a cumpărat repetat pastile de Ecstassy, pe care le-a folosit pentru consum propriu.
Revenirea asupra declaraţiei de recunoaştere, făcută în faţa instanţei de judecată, nu poate fi avută în vedere, explicaţia inculpatului că s-a aflat sub o puternică tulburare nefiind de natură a schimba situaţia de fapt.
De altfel, în solicitarea vizând achitarea întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, inculpatul G.C.I. invocă, printre altele, şi sinceritatea, care se referă, evident, la infracţiunea reţinută în sarcina sa cumpărarea şi deţinerea de droguri de mare risc în vederea consumului propriu.
Elementele de circumstanţiere invocate au fost avute în vedere de instanţe prin reducerea pedepsei sub minimul special şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Nu se justifică achitarea inculpatului întrucât fapta nu prezintă pericol social, întrucât infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată este periculoasă prin ea însăşi, având în vedere valoarea socială deosebită ocrotită prin legea menţionată, astfel că se va menţine hotărârea de condamnare a acestuia.
I.V.N. a invocat în susţinerea recursului motivele prevăzute de art. 3859 pct. 21 şi pct. 171 C. proc. pen.
A solicitat casarea hotărârilor cu trimitere spre rejudecare, întrucât atât în fond, cât şi în recurs, inculpatul nu a fost legal citat.
Cu ocazia judecării cauzei în apel, I.V.N. nu a invocat nulitatea relativă în sensul că judecarea cauzei a fost făcută cu încălcarea regulilor de procedură în ceea ce îl priveşte, motivul fiind invocat pentru prima oară în recurs.
Sub acest aspect este de observat că motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., vizând sentinţa nu poate fi invocat pentru prima dată în recurs, el putând fi invocat până la primul termen de judecată şi dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.
Pe de altă parte, inculpatul a plecat din ţară, nu şi-a indicat noul domiciliu şi a fost citat la domiciliul pe care şi l-a declarat în recurs, cu ocazia judecării cauzei atât în fond, cât şi în apel.
Critica vizând greşita condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc şi cumpărarea şi deţinerea de droguri de mare risc în vederea consumului este, de asemenea, nefondată.
Susţinerea potrivit căreia în cauză trebuiau aplicate dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 143/2000 care prevăd, ca o cauză de nepedepsire, denunţarea către autorităţi a unei persoane cu privire la participarea sa la una din infracţiunile prevăzute de art. 2 – art. 10 din aceeaşi lege, nu are aplicabilitate în cauză.
La data efectuării denunţului 23 iunie 2003, ocazie cu care a predat autorităţilor 14 pastile, cumpărate şi deţinute în vederea consumului propriu, era începută urmărirea penală împotriva sa pentru infracţiunea de trafic ilicit de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, ori condiţia prevăzută de art. 15 din aceeaşi lege, este aceea ca denunţul să fie mai înainte de a fi început urmărirea penală.
De asemenea, nu este întemeiat nici motivul vizând greşita condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
Martorii audiaţi în cauză A.C., B.O., G.S., C.R., Z.D. au relatat că au cumpărat de la inculpat pastile de Ecstassy cu sume între 200.000 şi 300.000 lei.
O dovadă în plus a faptului că inculpatul efectua operaţiuni ilicite cu droguri este şi împrejurarea că acesta, împreună cu V.G., au fost surprinşi în anul 2000 la punctul de frontieră Emmerich Alten din Germania, având asupra sa 2000 pastile de Ecstassy.
Criticile nefiind întemeiate, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.
Întrucât în cauză nu sunt motive care, examinate din oficiu, să ducă la casarea hotărârilor, recursurile inculpaţilor P.C.D., M.S.V., M.B., T.D.S., T.C.V., B.P.A., M.I.A., C.M.C., G.C.I. şi V.N. vor fi respinse, ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Cheltuielile judiciare şi onorariul apărătorilor din oficiu vor fi suportate conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.C.D., M.S.V., M.B., T.D.S., T.C.V., B.P.A., M.I.A., C.M.C., V.N. şi G.C.I. împotriva deciziei penale nr. 67 din 16 martie 2005 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă pe recurenţii inculpaţi M.S.V., M.B., M.I.A., V.N. şi G.C.I. la plata sumei de câte 120 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenţii inculpaţi P.C.D., T.D.S., T.C.V., B.P.A. şi C.M.C. la plata sumei de câte 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6805/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6867/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs → |
|---|
