ICCJ. Decizia nr. 6817/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6817/2005
Dosar nr. 6289/2005
Şedinţa publică din 5 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la 23 ianuarie 2003, petiţionarul T.G. a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti începerea urmăririi penale împotriva lui Z.V., asociat la SC E.C. SRL Bucureşti şi R.M., inspector de specialitate în cadrul I.S.T.P.M. Bucureşti pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 246, raportat la art. 2481 C. pen., art. 248 raportat la art. 2481 C. pen., art. 247 raportat la art. 2481 C. pen., art. 254 alin. (2) C. pen., art. 256 C. pen., şi art. 257 C. pen.
Fiind audiat la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pentru precizarea obiectului plângerii, petiţionarul a solicitat să se efectueze cercetări şi faţă de procurorul M.M. în vederea stabilirii modului în care a soluţionat dosarul penal nr. 7009/P/1999 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.
Petiţionarul T.G. a susţinut că, în ziua de 3 iunie 1999, în timp ce îşi desfăşura activitatea ca muncitor în cadrul atelierului de turnătorie al SC E.C. SRL Bucureşti a fost victima unui accident de muncă în urma căruia a suferit arsuri de gradul 3 şi 4 pe aproximativ 8 % din suprafaţa corpului. Accidentul a format obiectul unei anchete penale, întocmindu-se dosarul nr. 7009/P/1999 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 Bucureşti şi în cauză R.M. a menţionat în mod neadevărat, în cuprinsul procesului verbal de cercetare, că ancheta a fost efectuată în parte la sediul societăţii comerciale precum şi faptul că victima a luat cunoştinţă înainte de producerea accidentului, de normele de protecţia muncii şi a semnat fişa individuală de instructaj, împrejurări reţinute şi de procurorul M.M., deşi această fişă a fost completată şi semnată în fals după producerea evenimentului.
Petiţionarul a mai arătat că, fără a audia nici un martor, procurorul M.M. a stabilit că el se face vinovat de producerea accidentului deoarece nu a respectat dispoziţiile art. 19 lit. b) din Legea nr. 90/1996, aspect reţinut în cuprinsul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, din 17 februarie 2000.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin rezoluţia nr. 270/P/2003 din 5 iunie 2003, a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva procurorului M.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi reţinerea sau distrugerea de înscrisuri prevăzută de art. 242 teza II C. pen.
Prin aceeaşi rezoluţie s-a dispus disjungerea urmăririi penale faţă de R.M. şi Z.V. în vederea efectuării cercetărilor ce se impun şi declinarea competenţei de soluţionare a lucrării disjunse în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.
În motivarea rezoluţiei Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că în urma cercetărilor efectuate nu s-au stabilit date sau indicii în sensul că procurorul M.M. ar fi sustras acte din dosarul de anchetă, că şi-ar fi încălcat atribuţiile sale cu prilejul soluţionării cauzei ce a format obiectul dosarului penal nr. 7009/P/1999 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 Bucureşti şi nici încheierea unui act fals.
Împotriva acestei soluţii petiţionarul s-a plâns procurorului ierarhic superior, care, prin rezoluţia nr. 1253/II-2/2005 din 10 mai 2005 a constatat că neînceperea urmăririi penale este corectă, nerezultând date care să confirme săvârşirea vreunei infracţiuni de către procurorul M.M.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin sentinţa penală nr. 133 din 5 octombrie 2005, a respins, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petiţionarului T.G. considerând că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de procurorul M.M. este corectă deoarece acesta a soluţionat lucrarea repartizată conform probelor administrate.
Petiţionarul a declarat recurs, în termen legal, împotriva sentinţei solicitând casarea acesteia şi admiterea plângerii în sensul trimiterii cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimatul M.M.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, în raport de critica formulată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat.
1. În ceea ce priveşte excepţia de tardivitate a recursului formulat de către petiţionar, ridicată de procurorul de şedinţă, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată.
În acest sens, termenul de recurs este de 10 zile, potrivit art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., iar el curge după distincţiile prevăzute de art. 363 alin. (3) din acelaşi cod, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare.
Totodată, conform art. 186 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte, iar când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează.
Revenind la cauză, se constată că petiţionarul a fost prezent atât la dezbateri la termenul din 4 octombrie 2005 cât şi la pronunţare, la data de 5 octombrie 2005, iar recursul declarat a fost primit la data de 18 octombrie 2005, la 16 octombrie 2005 fiind duminică, ceea ce din punctul de vedere al reglementărilor menţionate este un recurs declarat în termen.
2. Din examinarea criticilor formulate se constată că recursul este nefondat.
În mod judicios prima instanţă a reţinut că plângerea formulată de petiţionarul T.G., în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., nu este fondată şi a respins-o ca atare.
Înalta Curte consideră că s-a dat eficienţă materialului probator administrat, rezoluţia nr. 270/P/2003 din 5 iunie 2003, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul M.M. pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi art. 242 teza II C. pen., fiind legală şi temeinică.
În ziua de 3 iunie 1999, în timp ce îşi desfăşura activitatea, în calitate de muncitor necalificat, în cadrul atelierului de turnătorie al SC E.C. SRL Bucureşti, T.G. a fost victima unui accident de muncă, în urma căruia a suferit arsuri de gradele 3 şi 4, pe aproximativ 8 % din suprafaţa corpului, leziunile necesitând pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale.
Ancheta a fost efectuată în dosarul nr. 7099/P/1999 de procuror M.M., delegaţia efectua urmărirea penală şi în baza unui plan de anchetă vizat de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.
În vederea stabilirii situaţiei de fapt a fost audiat T.G. şi şase martori, colegi de serviciu cu acesta şi s-a ataşat la dosar procesul verbal de cercetare nr. 3385/1999 din 14 septembrie 1999, întocmit de I.S.T.P.M. Bucureşti şi acte medicale.
În baza probelor administrate prin rezoluţia din 17 februarie 2000 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 Bucureşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză privind accidentul de muncă suferit de T.G. întrucât vinovat de producerea acestuia este victima care nu a respectat dispoziţiile art. 19 lit. b) din Legea nr. 90/1996, deşi i s-a făcut instructaj general la 18 mai 1999 şi instructaje la locul de muncă la datele de 18 mai şi 1 iunie 2005.
În mod just prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale s-a constatat că procurorul M.M. nu se face vinovat de comiterea vreunei infracţiuni.
În urma cercetărilor efectuate nu s-au stabilit date sau indicii în sensul că magistratul ar fi sustras, din dosar, fişa individuală de instructaj privind pe T.G. şi a pretinselor declaraţii scrise de P.D., T.V., R.V. şi I.M. astfel că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta pentru infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 242 C. pen.
Deoarece intimatul M.M. a făcut referire, în cuprinsul rezoluţiei din 17 februarie 2000 la constatările inspectorului R.M. din procesul verbal de cercetare, iar T.G. nu s-a înscris în fals cu privire la acestea, în mod just s-a dispus neînceperea urmăririi penale şi pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
De asemenea, corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procuror pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în lipsa oricăror probe care să ateste încălcarea atribuţiilor sale cu prilejul soluţionării dosarului nr. 7009/P/1999 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluţia instanţei de fond de respingere a plângerii petiţionarului împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică sub toate aspectele.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recursul petiţionarului T.G. urmează să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul T.G. împotriva sentinţei penale nr. 133 din 5 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6816/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6819/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
