ICCJ. Decizia nr. 6909/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6909/2005
Dosar nr. 6389/2005
Şedinţa publică din 8 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 974 din 6 iulie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia II-a penală, a condamnat pe inculpatul G.S., la 15 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., şi la 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., dispunându-se ca, în baza art. 33 – art. 34 C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 17 noiembrie 2004, la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile şi a daunelor morale, în valoare de 5000 lei şi, respectiv, 10.000.000 lei, către partea civilă M.F.
La data de 16 noiembrie 2004, după ce a consumat împreună cu concubina sa, B.A., o sticlă de bere, inculpatul împreună cu aceasta a coborât în faţa blocului pentru a tăia două gâşte.
În timp ce inculpatul tăia gâştele, au apărut victima M.G. şi partea vătămată E.G., care, glumind, i-au spus inculpatului că sunt de la poliţie şi că nu are voie să taie gâştele acolo.
După ce partea vătămată E.G. a lovit-o cu pumnul în zona feţei pe B.A., care a căzut, inculpatul s-a îndreptat spre victima M.G., încercând să-l lovească cu un cuţit. Victima a încercat să se apere aruncând cu o sticlă de bere, însă inculpatul a reuşit să-i aplice victimei o lovitură cu cuţitul urmare căreia a decedat. Partea vătămată E.G. a încercat să intervină, moment în care a fost lovită cu cuţitul, de către inculpat, în zona de sub braţul stâng, suferind leziuni care i-au pus în primejdie viaţa.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 689 din 12 septembrie 2005, admiţând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi partea civilă M.F., a desfiinţat, în parte, sentinţa şi, rejudecând, după descontopirea pedepsei rezultante în pedepsele componente, a majorat pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., la 20 ani închisoare.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., după contopirea cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru art. 20, art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Totodată, s-a menţinut starea de arest a acestuia şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 17 noiembrie 2004, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei, în raport de circumstanţele personale.
Recursul este fondat, dar pentru alte motive decât cele invocate.
Instanţele nu au examinat cu atenţie toate probele administrate în cauză, şi astfel au omis să reţină că inculpatul a acţionat în condiţiile atenuantei legale a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Edificatoare este, în acest sens, declaraţia martorului C.I., administratorul blocului, care, în cursul cercetării judecătoreşti, a arătat următoarele: „În luna noiembrie 2004, mă aflam împreună cu inculpatul şi concubina acestuia, lângă blocul în care locuiesc, pentru a le da nişte chitanţe de la asociaţia de locatari. La solicitarea inculpatului, l-am ajutat să taie nişte gâşte, moment în care au venit la noi victima decedată şi un alt băiat, pe care îl cunoşteam din cartier, E.G., spunându-mi că sunt de la poliţie şi interzicând să tăiem acolo gâştele. Victima, în urma discuţiilor purtate a încercat să-l lovească pe inculpat cu o sticlă plină cu bere, de 2 litri. Inculpatul s-a ferit, nu a fost lovit, iar cealaltă parte vătămată, E.G., am văzut că şi ea, la rândul său, a lovit-o pe concubina inculpatului, cu pumnul, lovitură în urma căreia, aceasta a căzut …. Senzaţia mea a fost că inculpatul a avut o atitudine de apărare faţă de victime, întrucât acestea au fost primele care au generat conflictul".
Relatările acestui martor ocular sunt confirmate şi de către martorul O.C.C.
În raport de aceste declaraţii, care nu au fost contrazise de alţi martori prezenţi la partea de început a incidentului instanţele trebuiau să reţină că inculpatul a acţionat în condiţiile unei puternice tulburări, determinată de atitudinile agresive, provocatoare ale victimei, produse prin violenţă, adică în condiţiile atenuantei legale a scuzei provocării, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
Pentru aceste considerente, urmează ca, sub acest aspect, să fie admis recursul inculpatului, să fie casate hotărârile atacate, dar numai cu privire la omisiunea reţinerii aplicării art. 73 lit. b) C. pen., şi la individualizarea pedepsei.
Motivele de recurs invocate de inculpat, referitoare la împrejurarea că s-ar impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., nu pot fi primite.
Sub acest aspect, probele administrate în cauză dovedesc că inculpatul, ripostând la acţiunea provocatoare a victimei, a aplicat acesteia lovituri cu cuţitul, cauzându-i o plagă înjunghiată penetrantă, în regiunea inghinală stângă, iar părţii vătămate E.G., o plagă înjunghiată, de circa 3 cm, în regiunea axilară stângă, cu secţiune mare musculară, deltoidiană şi secţiunea arteră circumflexă humerală.
Or, în aceste condiţii, faptele inculpatului au fost corect încadrate în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. şi, respectiv, tentativă la aceeaşi infracţiune.
În concluzie, pentru motivele mai sus arătate, în urma admiterii recursului inculpatului şi casării celor două hotărâri, se vor înlătura dispoziţiile art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., se va descontopi pedeapsa rezultantă, de 20 de ani închisoare, în pedepsele componente şi, făcându-se aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., vor fi reduse pedepsele, de la 20 ani închisoare la 14 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., şi de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. şi, evident, va fi redus cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul către partea civilă.
În urma contopirii acestor pedepse, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare, din care va fi redusă durata reţinerii şi arestării preventive, de la 17 noiembrie 2004, la 8 decembrie 2005.
Totodată, se va reduce cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul, către partea civilă M.F., de la 5.000 lei la 4.000 lei daune materiale şi de la 10.000 lei la 9.000 lei daune morale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul G.S. împotriva deciziei penale nr. 689 din 12 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 974 din 6 iulie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la omisiunea reţinerii circumstanţei atenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., şi la individualizarea pedepsei.
Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare în pedepsele componente de:
- 20 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.;
- 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., şi reduce pedepsele aplicate inculpatului, după cum urmează: de la 20 ani închisoare la 14 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., şi de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 noiembrie 2004 la 8 decembrie 2005.
Reduce cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul către partea civilă M.F. de la 5.000 lei la 4.000 lei daune materiale şi de la 10.000 lei la 9.000 lei daune morale.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6873/2005. Penal. Art. 329 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6911/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
