ICCJ. Decizia nr. 7157/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.7157/2005
Dosar nr. 6178/2005
Şedinţa publică din 20 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 544 din 7 octombrie 2004, Tribunalul Braşov a dispus, în baza art. 355 alin. (2) C. proc. pen., desfiinţarea parţială a sentinţei penale nr. 412/ I din 7 decembrie 2002 a aceluiaşi tribunal, numai în ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 109 din acelaşi cod, faptă pentru care inculpatul M.C.I. a fost condamnat la 8 luni închisoare.
În baza art. 335 şi art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 1 alin. (2) şi art. 109 C. pen., şi cea prevăzută de art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (acte materiale cuprinse între 9 mai 2000 şi 5 iunie 2003).
În baza art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (acte materiale cuprinse între 9 mai 2000 şi 5 iunie 2003), l-a condamnat pe inculpatul M.C.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i), art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 21 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen., a contopit pedepsele de mai sus în cea mai grea, de 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat beneficiul graţierii condiţionate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 412/2002 a Tribunalului Braşov şi a adăugat-o la cea de mai sus, urmând să execute 25 ani şi 10 luni închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 64 şi 71 C. pen.
A dedus din pedeapsă, perioada arestării preventive din 27 iunie 2003 la zi şi, în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., a încetat procesul penal privind pe inculpatul M.C.I., pentru două infracţiuni de lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., părţi vătămate M.Ş., R.A.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile C.A.S.J. Braşov suma de 27.648.637 lei despăgubiri, iar părţilor civile R.C.C. 25.000.000 lei, R.N. 200.000.000 lei, R.M. 100.000.000 lei despăgubiri morale.
A mai fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile R.N. şi R.M. suma de 8.413.000 lei despăgubiri materiale.
S-au respins restul pretenţiilor formulate de aceste părţi civile şi s-a constatat că părţile vătămate M.Ş. şi G.M. nu au avut pretenţii civile.
În fapt, s-a reţinut că inculpatul locuieşte în cartierul Gârcini din localitatea Săcele împreună cu familia sa. Din minorat, acesta a deprins abilităţi de a conduce autoturisme pe drumurile publice, fapt confirmat de martori.
În data de 5 iunie 2003, în jurul orei 18,00, inculpatul a văzut trecând pe strada Amurgului, prin faţa casei sale, pe părţile vătămate R.A. şi M.Ş. Având în mână o lopată, a ieşit în stradă împreună cu mama şi fraţii săi. Pe fondul unor rivalităţi anterioare inculpatul a fugit după M.Ş. şi l-a lovit cu coada lopeţii. S-a întors către R.A., care era agresată de ceilalţi membri ai familiei M. şi a lovit-o cu coada lopeţii. Aceasta a căzut şi a ţipat ceea ce a atras în stradă mai mulţi membri ai celor două familii, care sunt şi vecine. M.R., fratele inculpatului, a lovit cu o piatră pe R.F., fratele victimei R.P., iar M.Ş. a fost muşcat de picior de câinele familiei M.
Urmare loviturilor primite, părţile vătămate R.A. şi M.Ş. au fost transportate la spital pentru a primi îngrijiri medicale.
Imediat s-a deplasat la faţa locului un echipaj al poliţiei care a reuşit să aplaneze conflictul dintre familii.
Inculpatul şi fraţii săi au fugit de acasă şi s-au ascuns în liziera pădurii din apropiere, unde au stat până la lăsarea întunericului, aflând că membrii familiei R. intenţionează să se răzbune.
Ulterior inculpatul a plecat cu fraţii săi, R. şi A., la locuinţa lui G.C.
În jurul orelor 20,30, inculpatul s-a reîntors la domiciliu şi a aflat că este căutat de familia R.
Împreună cu mama sa, M.E., surorile şi fraţii săi mai mici, inculpatul a împins autoturismul Dacia 1310 (autoturism nefuncţional) din curtea sa în cea a lui B.C., pentru a nu fi distrus de familia R.
Inculpatul şi martorul B.C. sunt prieteni. În virtutea acestei relaţii inculpatul a luat din curtea martorului autoturismul Dacia 1310, proprietatea martorului, şi, împreună cu fratele său, M.D. (13 ani), au ieşit cu autoturismul în stradă.
Pe drum inculpatul, care conducea, şi fratele său, M.D., care stătea pe bancheta din faţă dreapta, s-au întâlnit cu M.A. şi M.R., care au urcat şi ei în autovehicul pe bancheta spate.
Inculpatul a observat că mai mulţi membri ai familiei R. se adunau şi a condus autovehiculul spre garajul de autobuze din Săcele rulând pe str. G. Moroianu cu viteză.
Inculpatul şi persoanele care îl însoţeau au constatat că din spate venea în viteză spre ei o maşină în care au bănuit că se aflau susţinătorii familiei R. care intenţionau să le aplice o corecţie.
În dreptul garajului zona era iluminată artificial foarte bine şi se putea distinge persoanele aflate în apropiere. Inculpatul a observat pe trotuarul din partea dreaptă în sensul spre Săcele mai mulţi membri ai familiei R. care se deplasau în grup.
Având în vedere starea de tensiune creată de incidentul anterior şi starea de rivalitate existentă între cele două familii, inculpatul a accelerat autovehiculul pe care îl conducea şi a intrat cu intenţie cu partea dreaptă a maşinii în grupul de persoane aflate pe trotuar. În acelaşi timp portiera din dreapta faţă a fost deschisă de ocupantul locului de lângă şofer, intenţionându-se lovirea unui număr cât mai mare de persoane din grup.
Urmare impactului victima R.P. a fost proiectată în poarta garajului, pe parbrizul maşinii şi apoi a căzut pe sol. R.C. şi G.M. au fost loviţi cu portiera dreaptă şi partea dreaptă a maşinii, fiind doborâţi la sol.
Inculpatul a efectuat o manevră de îndreptare a maşinii, prin deplasare cu spatele şi a continuat drumul în mare viteză în direcţia Săcele.
Pe drum martorii M.R. şi M.A. au coborât din maşină şi s-au deplasat spre domiciliul martorei G.Şt.
Inculpatul M.C.I. a condus autovehiculul până în faţa sediului Poliţiei Săcele şi a înmânat cheile fratelui său minor D. căruia i-a explicat pe drum şi i-a cerut să se prezinte la poliţie şi să declare că el este autorul unui accident de circulaţie.
Inculpatul s-a deplasat în Săcele la locuinţa mătuşii sale G.Şt. unde s-a întâlnit cu fraţii săi, iar martorul M.D. (13 ani) s-a prezentat la Poliţia Săcele şi a declarat că a conduc un autoturism care a accidentat o persoană.
Instanţa a înlăturat apărarea inculpatului potrivit căruia accidentul s-a produs datorită culpei reţinând că acesta nu poseda permis de conducere şi circula frecvent cu autoturisme pe drumurile publice de la vârsta de 12 ani.
Împotriva hotărârii a declarat apel inculpatul şi a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 şi art. 175 C. pen., în cea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., şi din infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 şi art. 176 lit. b) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (1) şi (2) C. pen.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că nu există o concordanţă între realitatea ce rezultă din probe şi soluţia pronunţată. Nu exista o stare conflictuală veche între familiile M. şi R. anterior evenimentelor, conflictul anterior a fost iniţiat de M.Ş. care l-a lovit pe inculpat, acesta fiind sancţionat contravenţional. În 5 iunie 2003, inculpatul l-a lovit pe M.Ş., însoţit de concubina sa R.A., pentru agresiunea anterioară, dar R.F. nu a fost prezent la incident. După aceea în aceeaşi zi M.Ş., M.E., M.D. şi M.B., care locuiesc în aceeaşi curte şi sunt rude, au venit la domiciliul inculpatului şi au aruncat cu pietre, din această cauză inculpatul plecând de acasă.
A mai precizat că între el şi victimă erau relaţii de prietenie. În autoturism el a fost atenţionat că sunt urmăriţi de o maşină şi inculpatul a întors capul spre înapoi pierzând controlul volanului şi intrând în grupul victimei şi părţilor vătămate.
A arătat, de asemenea, că se afla într-o puternică stare de tensiune, de frică, că puterea sa de concentrare era slăbită, că pierderea controlului direcţiei a fost inevitabilă.
A solicitat să se constate că martorii M.E., M.D. şi M.B. nu sunt veri cu el şi sunt în relaţii de duşmănie. Victimele au fost lovite cu aripa dreaptă faţă şi cu oglinda retrovizoare exterioară dreaptă şi nu cu portierele. În timp ce maşina ar fi virat stânga după acroşarea victimelor pentru a nu intra în gard, forţa centrifugă i-ar fi aruncat pe ocupanţii din maşină, mai puţin pe inculpat de la volan. Un copil de 13 ani nu poate deschide uşa din spate din mers spre a lovi cu ea căci ar cădea din maşină.
A susţinut că în acuzare au fost audiaţi peste 40 de martori şi pentru inculpat au dat declaraţie numai rudele.
În subsidiar a mai solicitat reducerea pedepselor aplicate întrucât în mod nejustificat s-au aplicat limite maxime ale acestora.
Instanţa de apel, în baza art. 378 C. proc. pen., a audiat în apărare şi martorii B.I., M.V., P.O., a administrat proba cu înscrisuri şi s-a efectuat o nouă expertiză medico-legală psihiatrică şi referat de evaluare a persoanei inculpatului de către S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Braşov.
Prin Decizia penală nr. 310/ Ap din 30 septembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a fost admis apelul declarat de inculpat. Sentinţa a fost desfiinţată pentru greşita reţinere a dispoziţiilor art. 335 şi art. 334 C. proc. pen., faţă de pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 412/2002 a Tribunalului Braşov.
Au fost înlăturate dispoziţiile art. 335 alin. (2) C. proc. pen., privind desfiinţarea parţială a sentinţei penale nr. 412/2002 a Tribunalului Braşov în privinţa infracţiunii prevăzute de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Au fost înlăturate dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., privind schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 109 C. pen., şi cea prevăzută de art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A înlăturat dispoziţiile art. 41 alin. (2) din cuprinsul încadrării juridice a infracţiunii prevăzute de art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, reţinută în urma schimbării acestei încadrări şi a stabilit că această infracţiune priveşte activitatea de conducere fără permis a unui autoturism pe drumurile publice în ziua de 5 iunie 2003.
A înlăturat din cuprinsul pedepsei arestării dispoziţiile prevăzute în lit. d) a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare şi pedeapsa complementară a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 10 ani după executarea pedepsei principale.
Nemulţumit şi de această hotărâre în termen legal, inculpatul a atacat-o cu recurs invocând motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 1 alin. (17) şi 14 C. proc. pen.
În motivarea recursului a susţinut că instanţele au reţinut greşit starea de duşmănie între el şi membrii familiei R. din care fac parte victimele, duşmănie care nu există. A mai susţinut că lovirea victimelor s-a produs ca urmare a faptului că fiind urmărit de un alt autoturism în care a crezut că se află persoane din familia R. (din cauza emoţiei şi lipsei cunoştinţelor de conducere a pierdut controlul volanului şi a intrat pe trotuar în grupul de persoane.
A solicitat schimbarea încadrării juridice şi condamnarea pentru infracţiunile de ucidere din culpă şi vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 178 alin. (2) şi art. 189 alin. (2) şi (4) C. pen.
Al doilea motiv de recurs, subsidiar priveşte greşita individualizare a pedepselor. Recurentul a cerut să se aibă în vedere că este tânăr iar pedepsele situate la limita maximă sunt exagerat de aspre.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă susţinută de probele administrate, au dat faptelor încadrarea juridică legală iar pedepsele au fost individualizate cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Instanţa de apel având în vedere criticile formulate de inculpat privind greşita reţinere a existenţei unui conflict anterior între acesta, victima R.P. şi părţile vătămate R.C. şi G.M. a lămurit această chestiune. A reţinut pe baza probelor că în ziua respectivă martorul M.Ş. şi concubina acestuia R.A. au fost agresaţi de inculpat şi familia acestuia.
Conflictul a fost aplanat de către lucrătorii postului de poliţie, iar R.A. a fost transportată la Spitalul Braşov pentru investigaţii.
Aflând că membrii familiei R. intenţionează să vină acasă la inculpat să-i ceară socoteală pentru cele întâmplate acesta însoţit de fraţii săi a plecat de acasă şi s-au ascuns la liziera pădurii.
După un timp au revenit, au luat autoturismul martorului B.C., Dacia 1310, inculpatul urcând la volan iar fratele M.D. alături.
Inculpatul a condus autoturismul, mergând după fraţii săi M.R. şi M. iar după ce s-au întâlnit au plecat împreună prin comună înspre capătul de linie a autobuzelor.
Între timp membrii familiei R. s-au adunat în grup şi s-au deplasat de la locuinţă spre capătul de linie al autobuzelor în intenţia de a se deplasa la spital la R.A. Pe strada G. Moroianu în dreptul mobilului grupul de persoane s-a despărţit în două, cea mai mare parte a rămas pe trotuarul opus iar R.P., R.C. şi G.M. au traversat şoseaua împreună cu alte persoane şi se aflau în dreptul porţii imobilului.
Potrivit procesului verbal de cercetare la faţa locului, planşa foto, expertiza tehnică şi declaraţiile martorilor rezultă că locul unde se aflau acele persoane se află situat pe o şosea foarte lată şi era iluminat artificial existând o vizibilitate bună. În aceste condiţii inculpatul care conducea autoturismul a virat scurt dreapta şi a lovit grupul de persoane aflat pe trotuar în faţa porţii. Victima R.P. a fost lovit cu partea frontală iar R.C. şi G.M. cu partea laterală.
După lovirea grupului de persoane inculpatul a redresat revenind pe carosabil şi s-a deplasat cu viteză în linie dreaptă în sensul său de mers.
Instanţa a înlăturat motivat apărările inculpatului că nu a avut intenţia de a ucide şi că accidentul s-a produs datorită stării de emoţie urmare conflictului avut anterior şi nepriceperii în conducerea unui autoturism.
Fără a nega faptul că starea de tensiune generată de conflictul avut în urmă cu două ore, conflict provocat de inculpat, a existat, inculpatul a avut timp suficient pentru a ieşi din starea emotivă să judece şi să găsească o cale de a acţiona în deplină cunoştinţă de cauză.
Pe de altă parte, aşa cum rezultă din cazierul judiciar inculpatul a fost condamnat pentru conducere fără permis iar martorii audiaţi au declarat că inculpatul conducea frecvent autoturismul. Aceste dovezi înlătură apărarea că nu avea deprinderile necesare conducerii autoturismului.
Faptul că a condus autoturismul cu luminile stinse că a manevrat autoturismul fără ezitări în direcţia grupului, accelerând în apropierea lui, că după ce a lovit trei persoane din grup a redresat rapid autoturismul şi a plecat în linie dreaptă părăsind locul accidentului dovedeşte că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, prevăzând şi acceptând posibilitatea producerii rezultatului care a şi survenit în parte.
Apărarea inculpatului că în timp ce conducea se afla într-o stare de temere întrucât era urmărit de o maşină şi a apreciat că este a familiei R. şi pentru că s-a uitat peste umăr a pierdut controlul volanului a fost şi ea înlăturată nefiind confirmate susţinerile sale. Din traiectoria maşinii astfel cum o indică urmele materiale şi martorii audiaţi rezultă că şi dacă s-a uitat peste umăr, mişcarea nu a produs consecinţele pe care le susţine.
Din probele administrate rezultă că inculpatul revenit la domiciliu după ce iniţial fugise şi se ascunsese la liziera pădurii ajutat de mamă şi fraţii săi a împins autoturismul personal care era defect, în curtea martorului B.C. iar de acolo a luat fără acceptul martorului autoturismul acestuia cu care a şi produs accidentul.
În lipsa altor probe nu se poate reţine că inculpatul a premeditat fapta ceea ce ar presupune intenţia directă şi o încadrare juridică agravantă.
Ceea ce este stabilit însă cu certitudine prin probe şi susţinut de concluziile Raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică, efectuat în cursul judecări apelului la data săvârşirii faptei ca şi la expertizare, inculpatul a prezentat tulburare de personalitate de tip antisocial. El a avut capacitatea psihică de apreciere critică asupra faptelor şi faţă de acestea discernământul păstrat.
Aşa fiind, se constată că hotărârile pronunţate sunt temeinice şi legale iar recursul nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată arestul preventiv executat de la 27 iunie 2003 la pronunţare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.I. împotriva deciziei penale nr. 310 din 30 septembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 iunie 2003, la 20 decembrie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7132/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7158/2005. Penal. Art. 215 Cod Penal. Recurs → |
|---|
