ICCJ. Decizia nr. 715/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 715/2005
Dosar nr. 7032/2004
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 725 din 27 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnat inculpatul C.N. la câte 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen., pentru săvârşirea a două fapte de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În conformitate cu art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3031 din 19 octombrie 2001 a Judecătoriei Medgidia, urmând să execute această pedeapsă alături de fiecare din pedepsele de mai sus, câte 10 ani şi 2 luni închisoare.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.
În conformitate cu art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3031 din 19 octombrie 2001 a Judecătoriei Medgidia, urmând să execute această pedeapsă alături de pedeapsa de mai sus, 2 ani şi 2 luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa 10 ani şi 2 luni închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 10 iulie 2003 la 27 mai 2004 şi în baza art. 350 C. proc. pen., cu referire la art. 160b alin. (2) C. pen., a menţinut starea de arest.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpata Z.F. la câte 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen. (două fapte).
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat aceeaşi inculpată la 2 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 10 iulie 2003 la 27 mai 2004 şi în baza art. 350 C. proc. pen., cu referire la art. 160b alin. (2) C. pen., a menţinut starea de arest.
În baza art. 17 din Legea 143/2000 a dispus confiscarea cantităţii de 0,69 grame heroină şi 4,1 heroină depusă la I.G.P., poliţia sector 3 la 10 iulie 2003.
A obligat inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 9 iulie 2003, în urma denunţului N.I., organele de poliţie din cadrul B.C.P.P.T.C. sector 3 au organizat un flagrant în vederea depistării numitului M., care locuieşte în Bucureşti şi care comercializează droguri.
În acest sens, în seara zilei de 10 iulie 2003 s-au pus la dispoziţia denunţătorului 4 bancnote de 500.000 lei, ale căror serii au fost menţionate în procesul-verbal şi care au fost marcate cu praf galben fluorescent.
Denunţătorul şi prietena sa, martora C.E., însoţiţi de organele de poliţie s-au deplasat la această adresă şi după aproximativ 15 minute s-au întors şi au predat poliţiştilor 4 doze heroină, descriind persoana care a vândut drogul şi care a fost ulterior identificate ca fiind inculpatul C.N.
Denunţătorul a declarat că inculpatul a strigat pe geamul de la bucătăria apartamentului său o persoană de sex feminin, identificată ulterior ca fiind inculpata Z.F., iar aceasta i-a dat 4 doze heroină prin geamul bucătăriei sale.
În aceeaşi noapte şi procedând în acelaşi mod, denunţătorul a mai cumpărat de la inculpat încă 5 doze heroină, în jurul orelor 3,20 şi imediat, organele de poliţie au intrat în apartamentul inculpatului C.N.
La percheziţie, în apartamentul inculpatului C.N. nu s-au găsit droguri, nici asupra sa, dar pe ambele palme ale acestuia s-au prelevat urme de praf galben fluorescent.
Inculpatul C.N. a precizat că dozele de heroină i le-a dat vecina sa Z.F., care locuieşte în apartamentul alăturat şi tranzacţia era efectuată prin ferestrele celor două apartamente.
Cu ocazia percheziţiei, inculpata Z.F. a aruncat pe geam o pungă care a căzut în dreptul apartamentului său şi în care s-a constatat ulterior că se aflau 105 pliculeţe cu 4,1 grame heroină.
În drept, faptele inculpaţilor C.N. şi Z.F. au fost încadrate în dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, respectiv trafic de droguri de mare risc.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii C.N. şi Z.F.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate sub următoarele aspecte:
- greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei Z.F., în sensul că aceasta este prea blândă în raport cu fapta comisă;
- omisiunea de a se aplica dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;
- greşita confiscare a cantităţilor de 0,69 grame heroină şi 4,1 grame heroină, fără ca acestea să fie diminuate cu gramajul folosit în cadrul analizelor de laborator.
Inculpatul C.N. a criticat sentinţa pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că aceasta este prea aspră în raport de fapta comisă şi de datele sale personale.
În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpata Z.F., se constată că aceasta şi-a retras apelul la termenul din 19 iulie 2004, fiind consemnată împrejurarea în încheierea de la acea dată.
Prin Decizia nr. 775 din 27 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, împotriva sentinţei penale nr. 725 din 27 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 6030/2003.
S-a desfiinţat parţial sentinţa penală nr. 725 din 27 mai 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi în fond:
S-a constatat că prima probă în cantitate de 0,69 grame heroină s-a consumat integral în procesul analizelor de laborator.
S-a dispus confiscarea cantităţii de 3,48 grame heroină rămasă în urma analizelor de laborator a celei de-a doua probă de 4,1 grame heroină.
S-a dispus distrugerea cantităţii confiscate de 3,48 grame heroină.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.N., declarat împotriva aceleiaşi sentinţe.
S-a dedus prevenţia ambilor inculpaţi de la 10 iulie 2004 la zi şi s-a menţinut starea arestării preventive a inculpaţilor.
S-a luat act de retragerea apelului de către inculpata Z.F.
Au fost obligaţi apelanţii inculpaţi la câte 900.000 lei cheltuieli judiciare statului din care câte 400.000 lei, onorariile avocaţilor din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpatei Z.F., nejustificându-se reţinerea circumstanţelor atenuante în raport de activitatea infracţională de lungă durată desfăşurată de inculpată (aceasta fiind cercetată şi în alt dosar pentru fapte concurente), de atitudinea sa nesinceră în faza de urmărire penală, de contribuţia majoră la săvârşirea faptei de trafic de droguri (inculpatul C.N. desfăşurând, în principal, activităţi de intermediere), precum şi de cantitatea mare de droguri deţinută în vederea comercializării, peste 100 pliculeţe.
Totodată, împotriva aceleaşi decizii, au declarat recurs şi cei doi inculpaţi, criticând-o sub acelaşi aspect, al individualizării pedepselor, solicitând reducerea acestora.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul C.N. sunt nefondate.
1. Aceasta întrucât, pe de o parte, pedepsele aplicate inculpatei Z.F. au fost dozate corespunzător, avându-se în vedere atât modul şi împrejurările săvârşirii faptelor, gradul de pericol social concret al acestora, limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege ce încriminează infracţiunile pentru săvârşirea cărora a fost condamnată, cât şi circumstanţele personale ale inculpatei, necunoscută cu antecedente penale şi cu o atitudine sinceră în faza de cercetare judecătorească. Totodată, s-a avut în vedere şi nivelul scăzut de cultură al inculpatei, de natură a determina o apreciere necorespunzătoare a dimensiunii antisociale a faptelor sale.
Pentru aceste motive, nu se justifică înlăturarea circumstanţelor atenuate reţinute în favoarea inculpatei, neputându-se însuşi susţinerea din motivele de recurs ale parchetului în sensul că recunoaşterea faptelor, survenită în faza de judecată, este o poziţie procesuală de conjunctură. De asemenea, faptul că inculpata este cercetată într-un alt dosar pentru fapte concurente, nu are relevanţă atâta vreme cât vinovăţia acesteia nu s-a stabilit printr-o hotărâre de condamnare definitivă, care să înfrângă prezumţia de nevinovăţie. Pe de altă parte, existenţa concursului de infracţiuni va fi avut în vedere la stabilirea pedepsei pentru fapta care va fi judecată ultima.
2. În ceea ce priveşte recursul inculpatului C.N., acesta este nefondat întrucât inculpatul nu este la prima încălcare a legii penale, el beneficiind anterior de clemenţă prin suspendarea condiţionată a unei pedepse faţă de care, prin hotărârea criticată, s-a făcut aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 83 C. pen. Totodată, atitudinea sinceră a inculpatului a fost avută în vedere atunci când i s-au aplicat pedepse dozate în cuantumul minim prevăzut de lege pentru faptele mai grave, de trafic de droguri de mare risc, neputând constitui temei pentru reducerea cuantumului pedepselor sub acest minim, mai ales că inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză pentru un concurs de 2 fapte de trafic de droguri şi o faptă de deţinere de droguri în vederea consumului, nedându-se eficienţă acestei cauze de agravare a pedepsei.
3. Referitor la recursul declarat de inculpata Z.F., ce vizează reducerea pedepsei, acesta este inadmisibil, în raport de împrejurarea că, la data de 19 iulie 2004, apelanta - inculpată şi-a retras apelul. Potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele, prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului sau când apelul a fost retras. Totodată, potrivit tezei a II a aceluiaşi alineat, persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin Decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare. În speţă, sentinţa a fost modificată în apel doar cu privire la cantitatea de droguri confiscată în vederea distrugerii, menţinând sentinţa inclusiv sub aspectul individualizării pedepsei, criticat de recurenta inculpată.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul C.N., iar în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) din acelaşi cod va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpata Z.F.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod recurenţii – inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul C.N., împotriva deciziei penale nr. 775 din 27 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpata Z.F. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 10 iulie 2003, la 31 ianuarie 2005.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 714/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 717/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
