ICCJ. Decizia nr. 716/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 716/2005
Dosar nr. 7120/2004
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1171 din 21 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat inculpatul Z.V. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat detenţia acestuia de la 19 iulie 2004 la 21 septembrie 2004.
În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui telefon mobil şi a sumei de 1.050.000 lei.
Inculpatul a fost obligat la 5.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut că, la data de 19 iulie 2004, inculpatul Z.V. a fost surprins, în flagrant, de organele de poliţie din cadrul B.C.C.O.A., sector 4 Bucureşti, vânzându-i martorului B.M., trei doze de heroină pentru suma de 900.000 lei.
Iniţial, organele de poliţie au procedat la consemnarea sumei de 900.000 lei sub aspectul bancnotelor şi seriilor, aceasta fiind găsită în buzunarul pantalonilor inculpatului, împreună cu o altă sumă, în total 1.050.000 lei.
Prima instanţă a mai constatat că martorul B.M. l-a sunat pe inculpat pe telefonul mobil al acestuia, stabilind să se întâlnească în zona Timpuri Noi din Bucureşti unde au fost surprinşi de organele de poliţie.
Cele trei doze conţinând 0,09 g heroină au fost consumate cu ocazia analizelor de laborator motiv pentru care nu au fost confiscate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 792 din 1 noiembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat prin care a solicitat reducerea pedepsei deoarece aceasta este prea severă în raport de gravitatea faptei şi de circumstanţele sale personale.
Împotriva hotărârilor menţionate, a declarat recurs inculpatul Z.V., în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., susţinând că la stabilirea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea comisă, nu au fost avute în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Recurentul a solicitat reducerea pedepsei deoarece a colaborat cu organele de poliţie, a regretat comiterea faptei, are o situaţie familială dificilă şi nu a mai fost condamnat.
Recursul declarat este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că cele două instanţe au reţinut corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică, vinovăţia inculpatului fiind pe deplin dovedită.
Probele administrate confirmă faptul că în ziua de 19 iulie 2004, inculpatul a vândut trei doze de heroină martorului B.M.
Referitor la pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului, se constată că instanţele au recunoscut în mod justificat, în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., şi a coborât sancţiunea sub minimul special prevăzut de lege.
În acest cadru au fost apreciate datele personale ale inculpatului care au vândut o cantitate mică de stupefiante, nu are antecedente penale şi lucra ca zilier.
Susţinerea recurentului inculpat, în sensul că se impune să se dea o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante, este neîntemeiată, o reducere a pedepsei fiind nejustificată faţă de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta şi a datelor care caracterizează persoana acestuia.
Deoarece pedeapsa aplicată a fost just individualizată atât ca întindere cât şi ca modalitate de executare, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă, perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu 19 iulie 2004 la zi.
Recurentul va fi obligat la plata sumei de 1.600.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.V. împotriva deciziei penale nr. 792 din 1 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 19 iulie 2004, la 31 ianuarie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 712/2005. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 743/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
