ICCJ. Decizia nr. 835/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 835/2005
Dosar nr. 6609/2004
Şedinţa publică din 4 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1195 din 23 septembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din acelaşi act normativ, a condamnat pe inculpatul M.M. la pedeapsa închisorii de 6 ani.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 19 aprilie 2004 la 23 septembrie 2004.
În baza art. 17 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea şi distrugerea cantităţii de 0,22 gr. heroină şi 9 comprimate metadonă.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea sumei de 2.000.000 lei dobândită prin valorificarea drogurilor.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că la data de 19 aprilie 2004, inculpatul M.M. i-a vândut martorei D.C. 5 doze de heroină contra sumei de 2.200.000 lei, iar asupra sa au mai fost găsite o doză de heroină şi 18 comprimate de metadonă destinate comercializării.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procesul verbal de consemnare a seriilor bancnotelor, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, dovezile de predare-primire bunuri, declaraţiile martorilor D.C. şi R.A., precum şi declaraţiile inculpatului.
Fiind audiat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în timpul cercetării judecătoreşti, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat apel inculpatul M.M., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 832 din 10 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de inculpatul M.M. împotriva sentinţei penale nr. 1195/2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a desfiinţat parţial sentinţa atacată şi, în fond, a înlăturat dispoziţiile de confiscare a sumei de 2.000.000 lei şi a cantităţii de 0,22 gr. heroină consumată în cadrul expertizei, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei penale.
A dedus prevenţia de la 19 aprilie 2004 la zi şi a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
S-a motivat că prima instanţă a procedat greşit atunci când a confiscat suma de 2 milioane lei, întrucât aceasta nu a fost dobândită de inculpat în urma valorificării drogurilor, ci ea a fost pusă la dispoziţie ca mijloc de probă şi, de asemenea, a procedat greşit atunci când a confiscat cele 0,22 gr. heroină, deoarece acestea au fost distruse în procesul de laborator.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.M. pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepsei prin reţinerea în favoarea lui a dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen.
Recursul este nefondat.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivului invocat, Curtea constată că hotărârea instanţei de control judiciar este legală şi temeinică, la stabilirea pedepsei aplicată inculpatului dându-se semnificaţia cuvenită tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, recrudescenţa lor, împrejurările comiterii faptei, impactul asupra societăţii, limitele sancţiunii prevăzute de textul incriminator; circumstanţele personale ale inculpatului, faptul că este infractor primar, că a avut atitudine sinceră, recunoscând şi regretând săvârşirea faptei, nu sunt de natură a determina recunoaşterea unor circumstanţe atenuante, astfel că pedeapsa aplicată este just individualizată şi nu se impune redozarea.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 832 din 10 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 19 aprilie 2004 la 4 februarie 2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 834/2005. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 837/2005. Penal → |
|---|
