ICCJ. Decizia nr. 1041/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1041/2006
Dosar nr. 30376/1/2005
(nr. vechi 7898/2005)
Şedinţa publică din 17 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 220 din 18 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul Buzău au fost condamnaţi inculpaţii:
- D.A., la 19 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), d), b) şi e) C. pen., pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi, la 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 61 alin. (2) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 167 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1860/2004 a Judecătoriei Slobozia.
În baza art. 61 C. pen., s-a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa de 19 ani şi 6 luni închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., rezultată după aplicarea art. 33 – art. 34 C. pen. şi art. 35 C. pen., faţă de pedepsele din cauză şi s-a stabilit ca inculpatul să execute în final 19 ani şi 6 luni închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
- B.N., la 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. şi la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus din durata pedepselor arestul preventiv de la 1 ianuarie 2005 la zi.
Inculpatul D.A. a fost obligat la 9.000 RON despăgubiri către partea civilă G.G., reprezentând cheltuieli de înmormântare şi 20.000 RON daune morale către aceiaşi parte şi la 10.000 RON daune morale către minora G.M. Inculpatul D.A. a mai fost obligat la prestaţie periodică către minora G.M.
Inculpaţii D.A. şi B.N. au fost obligaţi în solidar la 5 milioane lei vechi către partea civilă D.N. şi 2.000 RON daune morale.
Au mai fost obligaţi în solidar la 2.665.439 lei vechi către C.J.A.S. Buzău şi fiecare în parte la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în cursul lunii decembrie 2004, inculpatul D.A. a avut conflicte cu victima G.Şt. şi partea vătămată D.N.
Inculpatul D.A. l-a ameninţat public pe G.Şt. că-l omoară.
În seara de 31 decembrie 2004, G.Şt. şi D.N. au cântat pe terasa barului A. din comuna Padina după care au plecat din local.
În timp ce se îndrepta spre casă, pe drum partea vătămată D.N. a fost atacată de inculpaţii D.A. şi B.N. care l-au lovit cu bâte în cap până au doborât-o la pământ. Agresiunea a fost întreruptă doar de apariţia unui grup de tineri. Partea vătămată a fost asistată imediat de Serviciul de Ambulanţă şi internată la Spitalul Judeţean Buzău.
Raportul medico-legal întocmit în cauză a concluzionat că partea vătămată D.N. a suferit leziuni traumatice frontale, median transprâncenos înalt, plagă contuză de 2 cm parietal dreapta postero-lateral, plagă contuză 4 cm, os palpebral inferior şi infraorbital stânga, hematom semicircular.
Fapta inculpaţilor de a lovi partea vătămată cu bâtele în cap, acţiunea lor violentă fiind întreruptă doar de intervenţia martorilor a fost caracterizată de instanţa de fond ca tentativă la infracţiunea de omor calificat.
Instanţa a mai reţinut că după comiterea agresiunii asupra lui D.N. inculpatul D.A. a plecat în urmărirea victimei G.Şt. pe care a întâlnit-o în vecinătatea locuinţei martorei D.F.
Inculpatul i-a aplicat victimei lovituri repetate cu bâta în cap şi peste corp şi după ce a doborât-o la pământ a continuat să o lovească cu picioarele în piept şi în cap.
După comiterea agresiunii, inculpatul a intrat în locuinţa martorei D.F. unde şi-a exprimat satisfacţia pentru fapta comisă.
A doua zi dimineaţă, pe 1 ianuarie 2005, victima G.Şt. a fost găsită decedată la locul unde a fost agresată de inculpat.
Raportul medico-legal întocmit în cauză a concluzionat că moartea victimei a fost violentă, determinată de şoc mixt, traumatic şi hemoragic, consecinţa unui politraumatism cranio-cerebral, toraco-abdominal şi de membre cu leziuni osoase şi viscerale, victima având multiple şi grave leziuni traumatice dispuse pe tot corpul, fracturi craniene şi de membre, rupturi de organe interne produse prin lovire repetată cu corpuri dure şi având legătură de cauzalitate cu decesul.
Fapta comisă de inculpatul D.A. a fost caracterizată de instanţă ca infracţiune de omor calificat.
Prin Decizia penală nr. 458 din 7 decembrie 2005, Curtea de Apel Ploieşti a respins apelurile inculpaţilor.
Împotriva deciziei au declarat recursuri ambii inculpaţi, care în principal au criticat hotărârile pronunţate pentru pedepsele aplicate, pe care le consideră prea severe, iar în subsidiar au cerut schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de tentativă la omor calificat în loviri sau alte violenţe.
Motivele de recurs invocate de inculpaţi sunt prevăzute de art. 2859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen.
Recursurile nu sunt fondate.
Instanţele de fond şi apel au reţinut o stare de fapt corectă în acord cu probele administrate pe care le-au analizat în expunerea motivelor. Au avut în vedere procesele-verbale de constatare şi cercetare la faţa locului, actele medico-legale întocmite în cauză, declaraţiile martorilor, ale părţii vătămate şi ale inculpaţilor.
În mod corect instanţa de fond şi de apel au apreciat, au calificat acţiunile inculpaţilor de a lovi partea vătămată D.N. cu intensitate, cu bâtele în cap, acţiune care n-a fost întreruptă decât de intervenţia martorilor ca tentativă la infracţiunea de omor calificat. Faţă de zona corporală vizată, faţă de agentul vulnerant folosit, bâte şi faţă de intensitatea loviturilor relevate de actul medico-legal rezultă neîndoielnic că inculpaţii au acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei, rezultat care nu s-a produs numai datorită intervenţiei martorilor care au întrerupt agresiunea inculpaţilor.
Cât priveşte individualizarea pedepselor aceasta s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 73 C. pen. S-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, de împrejurarea că inculpatul D.A. era recidivist dar şi faptul că faţă de inculpatul B.N. s-au reţinut împrejurări favorabile care au determinat reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Aşa fiind, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile inculpaţilor şi-i va obliga pe fiecare la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.N. şi D.A. împotriva deciziei penale nr. 458 din 7 decembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosarul nr. 11124/2005.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, durata arestării preventive de la 1 ianuarie 2005 la 17 februarie 2006.
Obligă recurenţii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1027/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1042/2006. Penal → |
|---|
