ICCJ. Decizia nr. 1045/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1045/2006
Dosar nr. 23897/1/2005
(nr. vechi 7573/2005)
Şedinţa publică din 17 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 126 din 2 februarie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, a fost condamnat inculpatul I.R.A. la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. pen., s-a dispus arestarea inculpatului şi s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
În fapt s-a reţinut că inculpatul după o înţelegere prealabilă cu minorii L.M.P. şi R.A.V., în data de 29 august 2003, ora 3,00 noaptea s-au deplasat în cartierul Aviaţiei din Bucureşti.
Aici inculpatul şi minorii au pândit-o pe partea vătămată C.N. care traversa strada. Inculpatul s-a repezit să-i smulgă geanta din mână şi pentru că aceasta a opus rezistenţă a lovit-o cu pumnii trântind-o la pământ reuşind să-i fure geanta care conţinea un telefon mobil şi un portofel.
Prin Decizia penală nr. 929/A/2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul inculpatului care a cerut reducerea pedepsei.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care critică hotărârile pentru pedeapsa pe care o consideră prea severă.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile generale al Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială de gradul de pericol social al faptei şi de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanţele au reţinut corect că inculpatul a comis o infracţiune de tâlhărie în formă calificată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii între 5 şi 20 de ani. Au avut în vedere că în cauză există împrejurări de natură să atenueze răspundere penală a inculpatului şi a redus pedeapsa sub limita minimă până la 2 ani. În raport de pericolul concret al faptei şi făptuitorului pedeapsa de numai 2 ani închisoare nu poate fi redusă mai mult întrucât s-ar încălca dispoziţiile prevederilor art. 52 C. pen. referitoare la scopul pedepsei.
Examinând cauza şi potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că nu există nici un alt motiv de casare care ar putea crea inculpatului o situaţie mai favorabilă astfel că în baza art. 38515 pct. 14 lit. b) va respinge recursul, ca nefondat, şi îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.R.A. împotriva deciziei penale nr. 929/ A din 28 noiembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 3403/2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1042/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1052/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
