ICCJ. Decizia nr. 1072/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1072/2006
Dosar nr. 24066/1/2005
Nr. vechi 7658/2005
Şedinţa publică din 20 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 352 din 19 octombrie 2005, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul J.V., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată pentru pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1059 din 17 noiembrie 2003 a Judecătoriei Rădăuţi, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani şi 3 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), şi s-a dedus prevenţia de la 23 mai 2005 la zi.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., urmare retragerii plângerii formulată de partea vătămată J.R.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, în seara de 22 iunie 2005, a pătruns prin efracţie în locuinţa mătuşii sale J.R., pe care a lovit-o în mod repetat, însuşindu-şi suma de 2.300.000 lei.
Apoi, prin ameninţare, a dezbrăcat victima, i-a acoperit faţa cu o pernă şi a întreţinut cu aceasta raporturi sexuale normale.
Banii sustraşi au fost ascunşi în grădină, unde au fost găsiţi de poliţie şi restituiţi părţii vătămate.
Faptele comise de inculpat au fost dovedite cu procesul verbal de cercetare, raportul de constatare medico-legală, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile martorilor coroborate cu declaraţiile părţii vătămate şi a inculpatului.
Apelul declarat de inculpat a fost respins de Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 378 din 28 noiembrie 2005.
Împotriva deciziei, inculpatul J.V. a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei aplicate, temeiul constituindu-l art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Verificându-se hotărârea atacată sub aspectul criticii formulate, se constată că, în ceea ce priveşte dozarea pedepsei, nu sunt elemente de reapreciere în sensul celor solicitate, instanţa făcând o justă individualizare prin respectarea criteriilor generale prevăzute în textul de lege arătat.
Împrejurarea concretă în care s-a comis infracţiunea de tâlhărie, în cursul nopţii, prin întrebuinţarea unor violenţe deosebite asupra victimei, mătuşa inculpatului în vârstă de 84 de ani, impune menţinerea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată inculpatului.
În consecinţă, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului J.V. va fi respins, ca nefondat, neconstatându-se motive care examinate din oficiu să conducă la casarea hotărârilor.
Se va deduce prevenţia de la 23 mai 2005, la 20 februarie 2006.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul J.V. va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.V. împotriva deciziei penale nr. 378 din 28 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 23 mai 2005, la 20 februarie 2006.
Obligă recurentul la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1052/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1090/2006. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
