ICCJ. Decizia nr. 1202/2006. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1202/2006
Dosar nr. 30344/1/2005
(nr. vechi 7889/2005)
Şedinţa publică din 23 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin două plângeri depuse la datele de 14 februarie 2003 şi 28 februarie 2003, la Ministerul Public şi P.N.A., petentul P.F., a reclamat că la SC S. Tg. Ocna, în perioada 5 ianuarie 1999 – 17 ianuarie 2001, s-au anulat ilegal 414 avize şi facturi fiscale care justificau comercializarea unei cantităţi de sare în valoare de 2.129.006.825 lei, prin anularea cantităţilor şi valorilor consemnate în aceste documente.
Aceste plângeri au fost trimise la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti spre competentă soluţionare, iar cercetările efective au fost efectuate de Poliţia Oraşului Tg. Ocna, jud. Bacău, respectiv comisar şef D.A. care a propus a nu se începe urmărirea penală faţă de A.G, ş.a. pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, 289 şi 291 C. pen., cu motivarea că anularea documentelor menţionate s-a făcut cu respectarea prevederilor legale şi nu a avut drept urmare crearea vreunui prejudiciu.
Soluţia a fost confirmată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti prin rezoluţia nr. 2205/P/2003, iar plângerea formulată împotriva acesteia a fost respinsă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti, prin rezoluţia nr. 839/II/2/2003.
Prin sentinţa penală nr. 1022 din 4 octombrie 2004, Judecătoria Oneşti a respins plângerea formulată de petentul P.F. împotriva rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti, pe care le-a menţinut.
Prin Decizia penală nr. 1124 din 25 noiembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 7539/2004, Tribunalul Bacău a admis recursul declarat de P.F., a casat sentinţa penală nr. 1022 din 4 octombrie 2004 a Judecătoriei Oneşti, a admis plângerea petentului şi a desfiinţat rezoluţiile nr. 2206/P/2003 şi 839/II/2/28 noiembrie 2003 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti.
Cauza a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău pentru a soluţiona plângerea petentului împotriva comisar şef D.A., pentru infracţiunea de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., întrucât acesta a înţeles să-l reclame pe ofiţerul de poliţie care a efectuat cercetările în cauza privind pe A.G. ş.a.
Prin ordonanţa nr. 17/P/2005 din 7 februarie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a disjuns cauza şi a reţinut pentru efectuarea urmăririi penale doar pe cea privind pe comisar şef D.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 264 C. pen.
Prin rezoluţia din 6 septembrie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul D.A. deoarece s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 264 C. pen., atât sub aspectul laturii obiective cât şi al celei subiective.
Din verificările efectuate a rezultat că intimatul D.A. a instrumentat cauza cu respectarea dispoziţiilor procedurale.
Împotriva rezoluţiei a formulat plângere petiţionarul, aceasta fiind respinsă prin ordonanţa nr. 917/II/2/2005 din 3 octombrie 2005 cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. proc. pen.
Împotriva acestei ordonanţe a formulat plângere petiţionarul P.F.
Curtea de Apel Bacău, prin sentinţa nr. 43 din 24 noiembrie 2005, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionar, a menţinut ordonanţa şi rezoluţia atacate şi în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat pe petiţionar la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bacău a formulat recurs petiţionarul P.F.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului nu rezultă, aşa cum s-a reţinut şi prin rezoluţia şi ordonanţa atacate, că intimatul ar fi săvârşit cu intenţie acte prin care să urmărească să zădărnicească înfăptuirea justiţiei sau pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii.
De altfel, singurul lucru concret care i se reproşează intimatului prin plângerile formulate este că a înaintat S. Tg. Ocna cele 414 facturi şi avize precum şi cele 6 borderouri în vederea obţinerii unui punct de vedere al unităţii.
Actele premergătoare nu s-au mărginit însă doar la aceste aspecte ci au fost efectuate şi o serie de alte verificări (interogarea persoanelor care au anulat facturile şi avizele sau verificări la beneficiarii produselor livrate). Concluzia referatului cu propunere de a nu se începe urmărirea penală a avut la bază coroborarea tuturor constatărilor şi nu doar procesul-verbal întocmit de S. Tg. Ocna.
De altfel, este evident că solicitarea unui punct de vedere unităţii emitente nu poate fi apreciat ca un ajutor dat unui infractor.
Pe de altă parte, concluzia din referat privind neproducerea nici unui prejudiciu S. Tg. Ocna a fost confirmată ulterior prin expertiza contabilă întocmită după pronunţarea deciziei penale nr. 1124/2004 a Tribunalului Bacău.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanţei de fond prin care s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 264 C. pen., a fost dată cu respectarea dispoziţiilor legale.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.F. împotriva sentinţei penale nr. 43 din 24 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.F. împotriva sentinţei penale nr. 43 din 24 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 80 RON (800.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1197/2006. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 1215/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
