ICCJ. Decizia nr. 1221/2006. Penal
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1221/2006
Dosar nr. 24130/1/2005
(nr. vechi 7690/2005)
Şedinţa publică din 24 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 42 din 19 august 2005 pronunţată în dosarul nr. 33/P/2004, Tribunalul pentru minori şi familie Braşov a condamnat pe inculpata C.A. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatei şi în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus durata reţinerii şi arestării preventive.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., l-a condamnat pe inculpatul G.M., zis P. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus durata reţinerii şi arestării preventive.
Pentru a pronunţa astfel, Tribunalul pentru minori şi familie Braşov, a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 17 decembrie 2004, orele 02,00, inculpata a comandat un taxi, în care s-au urcat mai multe persoane majore şi un copil de 13 ani, pe care l-a dirijat într-o zonă întunecată, unde pulverizând în ochii şoferului un spray lacrimogen, l-au deposedat prin lovire, de staţia de emisie recepţie, microfon, aparatul de taxat, geaca, telefonul mobil şi banii.
În urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva sentinţei penale nr. 42/2005 au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru minori şi familie Braşov şi inculpaţii C.A. şi G.M.
În apelul parchetului s-a criticat faptul că instanţa de fond a făcut o greşită individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor faţă de gradul de pericol social al faptei comise.
În apelul său inculpata C.A. a solicitat reducerea pedepsei pe motivul că în cauză nu se poate stabili cu certitudine starea de fapt, fapta fiind săvârşită pe fondul consumului de băuturi alcoolice.
Inculpatul G.M. a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 47/ MF/Ap din 02 decembrie 2005 pronunţată în dosarul nr. 338/P/MF/Ap/2005, Curtea de Apel Braşov, secţia pentru minori şi familie, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru minori şi familie Braşov şi inculpatul G.M., a desfiinţat sentinţa penală nr. 42/19 august 2005 a Tribunalului pentru minori şi familie Braşov sub aspectul datei de la care se aplică pedeapsa accesorie inculpatului apelant G.M. şi a confiscării speciale dispusă în temeiul art. 118 lit. d) C. pen.
Rejudecând cauza, a stabilit că pedeapsa accesorie relativă la inculpatul G.M. va opera de la data majoratului său, respectiv de la 6 septembrie 2006.
A dispus confiscarea specială a sumei de câte 2.400.000 lei de la fiecare din inculpaţii C.A. şi G.M.
A dedus pentru fiecare inculpat durata reţinerii şi arestării preventive.
A respins apelul inculpatei C.A., pe care a obligat-o la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Braşov a reţinut în ceea de priveşte întinderea pedepselor aplicate, că în raport cu gravitatea faptei comise, şi cu contribuţia proprie adusă de participanţi, acestea răspund pe deplin exigenţelor legii penale.
Împotriva deciziei penale nr. 47/ MF/Ap din 02 decembrie 2005 a declarat recurs inculpata C.A., solicitând reducerea pedepsei, având în vedere circumstanţele sale reale şi personale.
Examinând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva motivului de recurs invocat, cât şi din oficiu, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul inculpatei, din considerentele ce urmează:
Instanţele de judecată au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei în concordanţă cu probele administrate.
Încadrarea juridică dată faptei este, de asemenea, corectă.
Totodată, se constată că pedeapsa aplicată inculpatei este bine individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pedeapsa reflectă just gravitatea faptei comisă şi împrejurările în care a fost comisă: în timpul nopţii într-un mijloc de transport, de mai multe persoane prin folosirea unui spray cu substanţă paralizantă şi săvârşirea infracţiunii împreună cu minorii.
De asemenea, pedeapsa aplicată reflectă pericolul social al persoanei inculpatei, persoană fără ocupaţie şi fără loc de muncă.
Situaţia personală a inculpatei: vârsta tânără şi faptul că are doi copii minori au fost avute în vedere când s-a stabilit pedeapsa la nivelul minimului special.
Reducerea pedepsei sub acest nivel nu s-ar putea face decât prin recunoaşterea circumstanţelor atenuante şi aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Or, numai situaţia familială invocată, raportată la gravitatea sporită a faptei, la împrejurările în care a fost săvârşită şi la persoana inculpatei, nu este de natură a duce la reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante.
Dimpotrivă, Înalta Curte apreciază că se impune menţinerea pedepsei la cuantumul fixat de prima instanţă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Critica formulată fiind nefondată şi cum nu se constată nici un motiv care se poate lua în considerare din oficiu, urmează a se respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 38515 lit. b) C. proc. pen.
Totodată, se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatei de la 17 decembrie 2004 la data prezentei decizii.
În temeiul art. 192 C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat şi a celor pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.A. împotriva deciziei penale nr. 47/ MF/Ap din 2 decembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 17 decembrie 2004 la 24 februarie 2006.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 220 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 1220/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1223/2006. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
---|