ICCJ. Decizia nr. 1215/2006. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1215/2006
Dosar nr. 2148/1/2006
Şedinţa publică din 23 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 20 ianuarie 2006, pronunţată în dosarul nr. 517/2006, Curtea de Apel Ploieşti, în temeiul art. 3001 alin. (3) şi art. 160b C. proc. pen., a dispus menţinerea stării de arest a inculpatei O.M. trimisă în judecată pentru săvârşirea unei pluralităţi de infracţiuni de înşelăciune, evaziune fiscală şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În motivarea acestei încheieri s-a arătat că, întrucât măsura arestării preventive a inculpatei a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale şi că subzistă temeiurile care au determinat iniţial luarea acestei măsuri se impune menţinerea acesteia în condiţiile legii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie cu privire la greşita menţinere a măsurii arestării preventive, întrucât în cauză, susţine recurenta, nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, solicitând revocarea acesteia.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 3001 alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea acestei măsuri.
În cauză, verificând actele şi lucrările de la dosar respectiv mandatul de arestare preventivă, se constată că temeiul pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive subzistă, iar în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanţă prin care s-a reţinut vinovăţia inculpatei pentru faptele pentru care a fost trimisă în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanţa de apel.
Faţă de această situaţie urmează a se constata că în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive şi că, pe cale de consecinţă, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării şi până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpata O.M. este nefondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata O.M. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în dosarul nr. 517/2006.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 80 RON (800.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1202/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1216/2006. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
