ICCJ. Decizia nr. 1220/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1220/2006
Dosar nr. 30408/1/2005
(nr. vechi:7913/2005)
Şedinţa publică din 24 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 392 din 28 septembrie 2005, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul C.M., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen.
S-au interzis inculpatului, drepturile prevăzute de art. 67 C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 ianuarie 2005.
A fost confiscat de la inculpat corpul delict folosit la săvârşirea infracţiunii, respectiv un topor şi o bâtă în lungime de 95 cm, predată iniţial organelor de poliţie, înregistrate în registrul de corpuri delicte, la poziţia 39/2005.
A fost obligat inculpatul să achite părţii civile C.A.S. Vaslui suma de 2.980.000 lei vechi, reprezentând cheltuieli ocazionate de transportarea victimei cu ambulanţa, actualizată la data executării.
A fost admisă, în parte, acţiunea civilă, formulată de partea civilă B.E. şi a fost obligat inculpatul să-i achite suma de 50.000.000 lei vechi, cheltuieli de înmormântare şi praznice ulterioare, cu titlu de despăgubiri materiale şi suma de 5.000.000 lei, cu titlul de daune morale.
A fost respinsă, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de M.L., ca reprezentant legal al minorei B.L. privind daunele morale.
A fost obligat inculpatul să achite lunar reprezentantului legal M.L., al minorei B.L., suma de 700.000 lei vechi, cu titlul de prestaţie juridică către minoră, începând cu data de 18 ianuarie 2005 şi până la majorat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara de 17 ianuarie 2005, inculpatul C.M. s-a deplasat la locuinţa tatălui său C.V., unde l-a găsit pe B.V. consumând vin negru, cu acesta şi cu fratele său C.M.
Inculpatul li s-a alăturat şi au consumat împreună vin, iar când vinul s-a terminat, C.M. şi victima B.V. s-au deplasat la domiciliul celui din urmă, pentru a mai aduce vin, timp în care, inculpatul C.M. s-a deplasat la locuinţa părinţilor concubinei sale B.N., pentru a lua nişte ţigări şi un topor, de care tatăl său avea nevoie a doua zi.
După miezul nopţii, în condiţiile în care C.V. s-a retras pentru a se culca inculpatul C.M. a plecat de la locuinţa acestuia, însoţit de victima B.V., ulterior convenind să se deplaseze împreună la domiciliul inculpatului, pentru a mai consuma vin şi cafea. Aceştia aveau asupra lor o sticlă de vin negru din cel adus de victima B.V., de la domiciliul său.
Ajunşi la domiciliul inculpatului, cei doi au găsit pe martora B.N., concubina inculpatului C.M., care dormea. Inculpatul şi victima au intrat în locuinţă, apoi, C.M. i-a făcut o cafea lui B.V., pe care acesta a refuzat-o, au consumat vin împreună, s-a făcut altă cafea şi, apoi, între inculpat şi victimă au apărut discuţii contradictorii, pe fondul cărora inculpatul C.M. l-a scos din locuinţa sa, pe B.V., în curte.
Acolo, lângă o grămadă de viţă-de-vie, inculpatul C.M. avea sprijinit un topor de dimensiuni mari, pe care l-a luat în mâini, şi, din spate, i-a aplicată două lovituri în cap victimei B.V., urmare cărora aceasta a căzut, cu impact frontal, de un spalier de beton aflat pe jos, în apropierea locuinţei inculpatului.
Apoi, inculpatul C.M. l-a ridicat de jos pe B.V. l-a adus în una din camerele în construcţie ale locuinţei sale, unde l-a lăsat pe sol, după care a revenit în camera sa.
În dimineaţa zilei de 18 ianuarie 2005, după orele 7,00, inculpatul a trimis-o pe concubina sa B.N. pentru a-l anunţa pe fratele său C.M. despre cele întâmplate, iar ulterior, acesta a venit la domiciliul inculpatului, însoţit de concubina sa, L.I.
Inculpatul şi fratele său au luat victima, B.V. din locul unde se afla şi unde, a zăcut, practic, sub cerul liber, timp de câteva ore, în condiţii de temperatură scăzută, au dus-o în locuinţa inculpatului şi au pus-o pe un pat.
Ulterior, inculpatul a încercat să cureţe urmele de sânge din curtea sa, ca şi din camera în construcţie în care victima B.V. a zăcut şi nu a mai plecat de acasă la muncă, iar în după-amiaza zilei de 18 ianuarie 2005, deoarece victima nu-şi revenea, C.M., fratele inculpatului, împreună cu concubina sa, L.I., l-au luat pe B.V. cu o căruţă şi l-au dus la Spitalul municipiului Huşi.
Faţă de starea victimei, această unitate spitalicească a dispus însă, de îndată, transportarea către Spitalul de Neurochirurgie nr. 3 Iaşi.
Ulterior, acestui moment, inculpatul C.M. s-a consultat cu mai mulţi vecini cu care a convenit să declare, neadevărat, că victima ar fi intrat peste el, în casă, în noaptea de 17 ianuarie 2005 şi, în aceste condiţii, a l-a lovit peste cap, cu o bucată de lemn, în care sens a şi predat organelor de poliţie, o ghioagă, în lungime de 95 cm.
În ziua de 19 ianuarie 2005, au început cercetările în cauză, iniţial inculpatul susţinând, neadevărat, varianta că victima B.V. a pătruns, noaptea, în locuinţa sa, condiţii în care a lovit-o cu ghioaga în cap, însă, ulterior, în condiţiile în care cercetările efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului, infirmau susţinerile inculpatului, acesta a adoptat o conduită sinceră, arătând că, de fapt, în noaptea de 17 ianuarie 2005, a venit la domiciliul său cu victima, au consumat vin şi cafea, după care, pe fondul unui conflict spontan, l-a scos pe B.V. în curte, unde i-a aplicat lovituri cu muchia toporului în cap.
În vederea stabilirii din punct de vedere medico-legal a leziunilor prezentate de victima B.V. şi a gravităţii acestora, s-a dispus ca pe baza foilor de observaţie clinică generală, să se întocmească un raport de expertiză medico-legală. Astfel, s-a întocmit Raportul de expertiză medico-legală nr. 22/ E din 20 ianuarie 2005 al S.M.L. Vaslui, din care a rezultat că victima prezenta leziuni grave, ce i-au pus viaţa în pericol, astfel încât, la 20 ianuarie 2005, inculpatul a fost arestat preventiv de Tribunalul Vaslui, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor.
Ulterior, la 21 ianuarie 2005, victima B.V., a decedat la Spitalul nr. 3 Iaşi, ca urmare dispunându-se necropsierea cadavrului, fiind întocmit Raportul de necropsie medico-legală nr. S/ 3820 din 28 ianuarie 2005 al I.M.L. Iaşi.
Din concluziile medico-legale a rezultat că moartea victimei B.V. a fost violentă. Ea s-a datorat comei cerebrale consecutive contuziei şi dilacerării cerebrale, hematoamelor subdural şi intracerabral, fracturilor de calotă şi de bază de craniu.
Topografia şi morfologia leziunilor traumatice pledează pentru producerea lor în cadrul unui traumatism cranio-cerebral prin loviri repetate la nivelul regiunii parietale stângă, urmate de cădere, cel mai probabil, cu impact temporal stânga.
Sângele victimei aparţine grupei sanguine B III.
Aceste concluzii medico-legale se coroborează atât cu datele de anchetă, cât şi cu concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică biocriminalistică nr. 36.079 din 17 februarie 2005, întocmit în cauză.
În drept, fapta inculpatului C.M., de a aplica victimei B.V., lovituri repetate, cu muchia unui topor de dimensiuni mari, peste cap, cauzându-i leziuni traumatice severe, care după trei zile, au condus la decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. Chiar dacă inculpatul nu ar fi urmărit astfel suprimarea vieţii victimei, cu siguranţă, în condiţiile arătate, a acceptat producerea rezultatului letal.
Fiind interogat, inculpatul C.M. a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei şi a fost de acord să despăgubească părţile civile.
Săvârşirea infracţiunii de către inculpat şi vinovăţia acestuia au fost dovedite cu procesul-verbal de constatare la faţa locului şi planşa foto anexă, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică bio-criminalistică, raportul de necropsie, declaraţii martori, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Pentru săvârşirea acestei infracţiuni inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă, în limitele prevăzute de textul incriminator.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere, în cadrul criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social al faptei comise, modalitatea concretă a săvârşirii faptei, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care are antecedente penale, are doi copii minori rezultaţi dintr-o relaţie de concubinaj, a recunoscut, în final, faptele şi le regretă, împrejurări ce constituie circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., cu efectele prevăzute de art. 76 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
Întrucât s-a apreciat că temeiurile juridice avute în vedere la luarea măsurii preventive a inculpatului subzistă, în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 19 ianuarie 2005, la zi.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., instanţa a confiscat de la inculpat corpul delict folosit la săvârşirea faptei, respectiv, un topor şi bâta predată iniţial, organelor de anchetă, înregistrate în registrul de corpuri delicte, sub nr. 39/2005.
În cauză, s-au constituit părţi civile C.A.S. Iaşi cu suma de 13.575.380 lei vechi, actualizată la data executării, reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea victimei B.V. în Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Treime Iaşi şi C.A.S. Vaslui, cu suma de 2.980.000 lei, actualizată, la data executării, reprezentând cheltuieli ocazionate de transportul victimei, cu ambulanţa.
În cauză, s-a constituit parte civilă şi mama victimei B.E. cu suma de 75 milioane lei vechi cheltuieli de înmormântare şi praznicele ulterioare şi transportul în perioada spitalizării şi suma de 200 milioane lei vechi, cu titlul de daune morale.
În baza art. 106 din OUG nr. 150/2002, instanţa a admis acţiunea civilă formulată de aceste părţi civile şi a obligat inculpatul să le achite sumele solicitate, actualizate la data executării.
A fost introdusă, în cauză, din oficiu, minora B.L., fiica victimei, citată prin reprezentat legal, M.L., care la termenul de judecată din 24 august 2005 a solicitat ca inculpatul să fie obligat la plata sumei de 50 milioane lei cu titlul de daune morale.
Instanţa, în urma coroborării probelor administrate în cauză, în latură civilă a apreciat ca întemeiată, doar în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă B.E.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a obligat inculpatul să-i achite părţii civile B.E. suma de 50 milioane lei despăgubiri civile materiale cu titlul de cheltuieli de înmormântare şi praznice ulterioare.
Instanţa a apreciat că prin fapta sa inculpatul C.M. i-a pricinuit părţii vătămate B.E., mama victimei, puternice suferinţe psihice, aceasta văzându-i fiul, care, locuia cu ea şi o ajuta la treburile gospodăreşti, cu leziuni puternice la cap şi asistând la decesul acestuia în spital, trecând prin momente de puternic zbucium sufletesc, împrejurări care necesită o reparaţie sub forma unor daune morale al cărui cuantum instanţa l-a estimat la 5 milioane lei, fiind mult prea mare suma de 200 milioane lei solicitată.
Pentru aceste motive, instanţa a obligat pe inculpatul C.M. să achite părţii vătămate B.E. suma de 5 milioane lei cu titlul de daune morale.
Nu a rezultat din lucrările cauzei că M.L. şi fiica acesteia B.L. erau în relaţii apropiate cu victima B.V., sau că acesta i-ar fi prestat întreţinere minorei, ei trăind separat.
În aceste împrejurări, solicitarea mamei minorei de obligare a inculpatului C.M. la plata de daune morale a fost apreciată ca nefondată şi a fost respinsă.
Instanţa a soluţionat din oficiu, conform art. 17 C. proc. pen., acţiunea civilă în ce priveşte minora B.L., născută la 23 aprilie 1988, fiica victimei şi a obligat pe inculpatul C.M. să-i plătească acesteia prin reprezentanta legală M.L., o prestaţie periodică, începând cu data decesului victimei şi până la majoratul copilului, prestaţie calculată la nivelul salariului minim net pe economie, ţinând cont şi de faptul că inculpatul are 2 copii minori în întreţinere.
În baza art. 191 C. proc. pen., instanţa a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel partea civilă B.E. şi inculpatul C.M., invocând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii.
Motivându-şi apelul, partea civilă a susţinut că faţă de natura relaţiilor sociale lezate, de urmarea produsă, de modul de săvârşire a faptei şi de atitudinea inculpatului care în prima fază a încercat să ascundă urmele săvârşirii faptei, iar ulterior, a pretins că victima l-ar fi atacat în propria-i casă, pedeapsa aplicată este prea uşoară.
A mai precizat apelanta că şi în latură civilă, hotărârea este nelegală. Deşi s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000.000 lei reprezentând daune morale, iar inculpatul a achiesat la plata lor, prima instanţă l-a obligat doar la suma derizorie de 5.000.000 lei, reprezentând daune morale.
La termenul din 6 decembrie 2005, prezentă în instanţă, partea civilă B.E. a declarat că renunţă la despăgubirile civile solicitate iniţial şi nu doreşte nici o sumă de bani de la inculpat.
A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii pronunţate, în latură penală şi majorarea cuantumului pedepsei aplicate.
În motivarea apelului său inculpatul a susţinut că victima era o fire violentă şi după ce au consumat alcool împreună şi-a amintit că inculpatul ar fi depus mărturie într-un proces împotriva lui şi i s-a adresat injurios şi chiar l-a agresat.
A solicitat reaprecierea materialului probator administrat, desfiinţarea sentinţei pronunţate în latură penală, reţinerea în favoarea inculpatului a dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi reducerea cuantumului pedepsei aplicată.
A mai precizat apărătorul inculpatului că partea civilă nu poate apela sentinţa în ceea ce priveşte latura penală.
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, prin Decizia nr. 396 din 6 decembrie 2005, a admis apelul declarat de partea civilă B.E. împotriva sentinţei penale nr. 392 din 28 septembrie 2005 a Tribunalului Vaslui, hotărâre pe care o desfiinţează în parte, atât în latură penală cât şi în latură civilă.
Rejudecând cauza:
Înlătură menţiunea vizând reţinerea în favoarea inculpatului a dispoziţiilor art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen.
Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului C.M. pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., de la 7 ani închisoare, la 10 ani închisoare şi aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen., menţine starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din durata pedepsei aplicate reţinerea şi arestarea preventivă cuprinsă între 28 septembrie 2005 şi 6 decembrie 2005.
A luat act de declaraţia părţii civile B.E. că renunţă la despăgubirile civile solicitate iniţial.
A menţinut toate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 150 RON reprezentând cheltuieli judiciare, sumă în care a fost inclus şi onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu de Baroul Iaşi, în cuantum de 10 RON şi care va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Curtea a reţinut, prin prisma motivelor invocate dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, făcând o justă încadrare în drept, a faptei comise de acesta.
Aşa cum rezultă din amplul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi reconfirmat în faza cercetării judecătoreşti, în seara zilei de 17 ianuarie 2005 inculpatul C.M. a mers la domiciliul tatălui său C.V., unde se aflau victima B.V. şi fratele inculpatului C.M. şi împreună au consumat vin.
La un moment dat martorul C.V. s-a culcat, iar C.M. a plecat la domiciliul său, după ce însoţise victima la domiciliu pentru a mai aduce o cantitate de vin.
În acel context, inculpatul C.M. a invitat victima B.V. la domiciliul său, pentru a continua să consume alcool, lucru pe care l-au şi făcut.
În imobilul inculpatului cei doi au continuat să consume vin adus de victima B.V., după care inculpatul a pregătit o cafea.
Victima se pare că şi-ar fi manifestat nemulţumirea faţă de calitatea cafelei şi fiind târziu, după miezul nopţii, se pare că, între cei doi aflaţi în stare de ebrietate, a izbucnit o discuţie contradictorie.
Inculpatul i-a cerut victimei să iasă afară şi să plece acasă, lucru pe care aceasta a încercat să-l facă.
În momentul în care a ieşit în curte, inculpatul care îl însoţea, a luat toporul aflat lângă casă şi i-a aplicat victimei două lovituri, în urma cărora aceasta a căzut peste un spalier din beton.
Inculpatul a ridicat victima de jos şi a târât-o într-o cameră a imobilului aflată în construcţie, unde a abandonat-o până a doua zi dimineaţă.
Abia a doua zi, când s-a trezit şi a constatat că victima se afla în stare gravă l-a chemat pe fratele său C.M. cu căruţa şi l-a rugat să ducă pe B.V. la spitalul Huşi, iar el a spălat urmele de sânge.
Faţă de această situaţie de fapt, în favoarea inculpatului nu poate fi reţinută circumstanţa atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., aşa cum acesta a cerut prin motivele de apel.
Inculpatul, fără nici un motiv temeinic, i-a aplicat victimei două lovituri cu toporul în zona capului, producându-i leziuni deosebit de grave, după care l-a abandonat într-o cameră aflată în construcţie, până a doua zi, iar el a mers în casă şi s-a culcat.
Raportul de necropsie medico-legală a concluzionat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat comei cerebrale, consecutive contuziei şi dilacerării cerebrale, fracturilor de bază de craniu şi de calotă.
Actul medico-legal a mai precizat că topografia şi monografia leziunilor traumatice pledează pentru producerea lor în cadrul unui traumatism cranio-cerebral, prin loviri active repetate urmate de cădere, cel mai probabil, cu impact temporal stâng.
Aşa fiind, în cauză nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului. Prin fapta comisă, acesta a lezat valoarea socială supremă, respectiv dreptul la viaţă, în mod nejustificat, aplicând, deosebit de brutal, două lovituri cu toporul, în capul victimei, lateral stânga, luând-o prin surprindere şi, apoi, abandonând-o în frig, până a doua zi.
Pentru aceste motive, se va constata că apelul părţii civile B.E. este întemeiat, urmând a fi admis, desfiinţându-se hotărârea, în parte, atât în latură penală cât şi în cea civilă.
Rejudecând cauza, Curtea va înlătura menţiunea vizând reţinerea în favoarea inculpatului a dispoziţiilor art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. a) C. pen.
Va fi majorată pedeapsa principală aplicată inculpatului C.M., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., de la 7 ani închisoare la 10 ani închisoare şi aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 350 C. proc. pen., va fi menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din durata pedepsei ce urmează a se executa, deţinerea preventivă.
Se va lua act de declaraţia părţii vătămate B.E. că renunţă la despăgubirile civile solicitate iniţial.
Vor fi menţinute toate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Desfiinţarea sentinţei penale în latură penală, ca urmare a apelului promovat de partea civilă este posibilă datorită modificării dispoziţiilor art. 362 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 482 din 9 noiembrie 2004, care statuează că poate face apel cu privire la latura penală a cauzei, atât partea civilă cât şi partea responsabilă civilmente.
Pentru aceleaşi motive prezentate pe larg mai sus, respectiv natura relaţiilor sociale lezate, urmarea produsă şi poziţia procesuală după săvârşirea faptei, apelul inculpatului apare ca nefondat, urmând a fi respins.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.M., fără a-l motiva în scris.
În şedinţa publică, de astăzi 24 februarie 2006, inculpatul prin apărător, a invocat art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., susţinând că judecata făcută este netemeinică, aplicându-i-se o pedeapsă prea aspră, greşit individualizată, ce nu ţine seama de circumstanţele în care a fost comisă fapta.
Recursul este nefondat.
Contrar susţinerilor inculpatului, pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., este o pedeapsă corect individualizată, ţinând seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, instanţa a ţinut seama de faptul că inculpatul a comis fapta fiind băut şi că după comiterea faptei pe care a recunoscut-o fără ezitare, a regretat-o.
Numai aşa, instanţa a putut aplica inculpatului pedeapsa care constituie minimul special, prevăzut de textul incriminator.
Instanţa, nu putea însă, să nu ţină seama că, totuşi, a murit un om, şi că, deci, pericolul social al faptei, impune ca pedeapsa să aibă o anumită durată, necesară pentru reeducarea inculpatului şi realizarea la speţă, a scopului oricărei pedepse.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de faţă, ca nefondat, şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 3855 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, Decizia atacată.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, la zi.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 396 din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 19 ianuarie la 24 februarie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1216/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1221/2006. Penal → |
|---|
