ICCJ. Decizia nr. 1255/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1255/2006
Dosar nr. 23001/1/2005
(nr. vechi 7125/2005)
Şedinţa publică din 27 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 462/ Pi din 8 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. 6962/P/2004, s-a dispus, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 condamnarea inculpaţilor:
- G.E.S.;
- A.A.;
- A.E., şi
- T.N., la pedeapsa închisorii de 6 ani, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 din OUG 105/2001 modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpaţi la pedeapsa închisorii de 3 ani, fiecare.
În baza art. 33 şi art. 34 lit. b) C. proc. pen., a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, urmând ca inculpaţii să execute pedeapsa de:
- 6 ani fiecare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpaţii:
- R.I.S. şi
- A.C.C., la pedeapsa închisorii de 5 ani, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 din OUG nr. 105/2001 modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe aceiaşi inculpaţi la pedeapsa închisorii de 2 ani, fiecare.
În baza art. 33 şi art. 34 lit. b) C. proc. pen., a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, urmând ca inculpaţii să execute pedeapsa de:
- 5 ani fiecare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul:
- B.M., la pedeapsa închisorii de 5 ani şi 6 luni cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 din OUG 105/2001 modificată prin Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe aceiaşi inculpaţi, la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni.
În baza art. 33 şi art. 34 lit. b) C. proc. pen., a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 10/2002 a Judecătoriei Deta, urmând să execute pedeapsa alături de pedeapsa aplicată în prezentul dosar, în final pedeapsa de:
- 6 ani şi 6 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 20 raportat la art. 70 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpaţii:
- K.O.;
- A.U.;
- B.F. şi
- Y.M., la câte 2 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 70 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe aceiaşi inculpaţi, la câte 4 luni închisoare.
În baza art. 33 şi art. 34 lit. b) C. proc. pen., a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa de 4 luni închisoare, pe care inculpaţii o vor executa cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A aplicat în baza art. 65 alin. (2) C. pen., pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani de la executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi a arestului preventiv începând de la 1 iunie 2004 pentru inculpaţii G.E.S., A.A., A.E., R.I.S. şi B.M., iar pentru inculpatul A.C.C. durata arestului preventiv din 7 iunie 2004 la zi şi în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a acestora.
În baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 39/2003 a confiscat de la inculpatul R.I.S. suma de 200 Euro, de la inculpatul B.M. suma de 100 Euro şi de la inculpatul A.C.C. suma de 100 Euro, dobândite prin infracţiune.
În baza art. 117 C. pen., a dispus expulzarea inculpaţilor T.N., A.A. şi A.E.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpaţii la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
La jumătatea lunii mai 2004, inculpatul A.E. a primit un telefon de la învinuitul T.N., aflat în Germania, care i-a solicitat să meargă în gara Mediaş, deoarece va sosi un grup de şapte cetăţeni turci trimişi din Bucureşti de către inculpatul A.A. Potrivit înţelegerii, acesta urma să-i cazeze, iar în zilele următoare să fie duşi la Timişoara şi să-i predea unei persoane pe nume R. al cărui număr de telefon îi fuseseră comunicat de învinuitul T.N.
Inculpatul A.E. a preluat cei şapte cetăţeni turci din gara Mediaş, cazându-i în garsoniera socrului său, situată într-un bloc pe str. Alba Iulia din oraşul Mediaş.
În ziua următoare, conform înţelegerii avute cu învinuitul T.N., cu două taxiuri închiriate, i-a transportat pe cei şapte cetăţeni turci din oraşul Mediaş în oraşul Timişoara. Aici a încercat să i-a legătura cu numitul R. însă, întrucât nu a reuşit, a hotărât întoarcerea grupului la Mediaş.
La data de 17 mai 2004, în aceeaşi modalitate s-au întors din nou la Timişoara. Întrucât nici la această dată nu s-au întâlnit cu numitul R., inculpatul A.E. a luat hotărârea să se întoarcă în Mediaş.
Pe drumul de întoarcere în localitatea Recaş, urmare discuţiilor pe care inculpatul le-a avut cu cetăţenii turci, unul dintre cele două taxiuri în care se aflau patru cetăţeni turci s-a întors la Timişoara fiind lăsaţi în faţa Restaurantului S.K.
În jurul orelor 20,30, în restaurant a intrat inculpatul G.E.S. şi după aproximativ 15 minute a ieşit, fiind însoţit de unul dintre cetăţenii turci şi o altă persoană rămasă neidentificată.
Toţi trei s-au deplasat în apropierea intersecţiei dintre strada Brâncoveanu şi R.S. unde s-au întâlnit cu învinuitul C.D. care a coborât dintr-un autoturism marca Ford Escort.
Inculpatul G.E.S. a solicitat învinuitului C.D., ca prin intermediul cunoştinţelor pe care le are, să treacă în mod fraudulos un grup de patru cetăţeni turci din România în Serbia. Învinuitul a fost de acord, luând legătura în Serbia cu o cunoştinţă a sa.
Pentru acest serviciu învinuitul C.D. a primit de la inculpatul G.E.S. suma de 1.200 Euro.
În noaptea de 17 mai 2004, cei patru cetăţeni turci călăuziţi de către numitul V. (cunoştinţa învinuitului C.D.) au trecut în mod fraudulos frontiera de stat din România în Serbia, prin localitatea Stamora Moraviţa, iar în Serbia s-au deplasat până în oraşul Pancevo.
În data de 18 mai 2004, învinuitul C.M. dându-şi seama că fapta săvârşită este o infracţiune gravă s-a prezentat la sediul C.Z.C.C.O.A. unde a denunţat faptele săvârşite.
În ziua următoare învinuitul C.M. s-a întâlnit cu inculpatul G.E.S. care, de pe telefonul învinuitului, l-a apelat pe inculpatul A.A., pe un număr de Turcia, iar după încheierea convorbirii inculpatul i-a comunicat învinuitului că cei patru cetăţeni turci au ajuns la Belgrad, fiind preluaţi de oamenii de legătură ai inculpatului A.A.
În data de 21 mai 2004, inculpatul G.E.S. l-a contactat din nou pe învinuitul C.M., spunându-i că a vorbit la telefon cu inculpatul A.A. şi că acesta are încă un grup de patru cetăţeni turci care trebuie trecuţi în mod fraudulos în Serbia, solicitându-i să ia din nou legătura cu numitul V. pentru a organiza trecerea.
Potrivit acestei înţelegeri la începutul lunii mai, au intrat în România, prin Aeroportul Otopeni, patru cetăţeni turci, învinuiţii K.O., U.A., B.F. şi Y.M. Aceştia, la solicitarea inculpatului A.A., care la acea data se afla în Turcia, au fost aşteptaţi la aeroport de martora M.E.M. care i-a cazat într-un apartament din Bucureşti, iar în zilele următoare au fost cazaţi la martora G.G.
Conform înţelegerii, cei patru cetăţeni turci s-au deplasat cu taxiul de la Bucureşti la Mediaş, fiind aşteptaţi de inculpatul A.E. care i-a cazat la aceeaşi garsonieră a socrului său.
În ziua următoare, inculpatul A.E. i-a transportat cu un taxi la Timişoara lăsându-i în apropierea Restaurantului S.K.
Inculpatul A.E. le-a lăsat numărul de telefon al inculpatului G.E.S. care urma să se ocupe de ei în continuare.
După ce l-au contactat telefonic pe inculpatul G.E.S., acesta a venit la Restaurantul S.K., i-a luat pe cei patru cetăţeni turci şi i-a cazat într-un apartament din apropiere, primind de la fiecare câte 500 Euro pentru a organiza trecerea frauduloasă în Serbia.
Inculpatul G.E.S. a luat legătura cu învinuitul C.M. căruia i-a solicitat să organizeze trecerea frauduloasă peste frontiera de stat dintre România în Serbia şi a acestui grup de cetăţeni turci.
Învinuitul C.M. a comunicat aceste date C.Z.C.C.O.A. dar întrucât nu existau posibilităţi de prindere a inculpaţilor A.A. şi A.E., învinuitul a luat, din nou, legătura cu numitul V. care i-a comunicat că, în noaptea de 22 mai 2004, să-i ducă pe cei patru cetăţeni turci în zona localităţii Comorâşte din judeţul Caraş Severin pentru a putea fi preluaţi de acesta şi trecuţi în mod fraudulos în Serbia.
Învinuitul C.M. a comunicat inculpatului G.E.S. aceste aspecte luând legătura cu o firmă de taxi care i-a dus pe cei patru cetăţeni turci şi i-a lăsat în zona localităţii Comorâşte.
Deoarece lucrătorii C.Z.C.C.O.A. Timişoara cunoşteau aceste date, împreună cu lucrătorii I.J.P.F. Caraş Severin, au reuşit prinderea celor patru cetăţeni turci.
În aceste condiţii, întrucât învinuiţilor li s-a întocmit dosar penal pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la trecerea frauduloasă a frontierei prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 70 alin. (1) din OUG 105/2001, învinuiţii au luat legătura cu inculpatul G.E.S. solicitându-i restituirea sumelor de bani plătite în vederea trecerii frauduloasă a frontierei.
Urmare acestei înţelegeri cei patru învinuiţi au fost luaţi din Gara de Nord din Bucureşti de către martora G.G. care i-a cazat, câteva zile în apartamentul său şi în data de 26 mai 2004 au plecat cu trenul la Timişoara unde au luat, din nou legătura cu inculpatul G.E.S.
Întrucât inculpatul G.E.S. avea suspiciuni în ceea ce priveşte buna-credinţă a învinuitului C.M., a luat legătura cu inculpatul R.I.S., căruia i-a solicitat să-i îndrume pe învinuiţi.
Inculpatul R.I.S. a fost de acord cu propunerea acestuia, realizând în mod efectiv călăuzirea învinuiţilor, luând legătura cu inculpaţii B.M. şi A.C.C. care domiciliază în zona de frontieră şi cunoşteau bine traseul ce trebuia urmat.
Pentru trecerea celor patru învinuiţi în Serbia, inculpatul G.E.S. a dat inculpatului R.I.S. suma de 400 Euro, iar din această sumă, 200 Euro au revenit inculpaţilor B.M. şi A.C.C.
În seara zilei de 27 mai 2004, urmare înţelegerii între inculpaţii G.E.S. şi R.I.S., cei patru învinuiţi au fost transportaţi din municipiul Timişoara în zona de frontieră, de unde au fost predaţi de inculpaţii B.M. şi A.C.C. care i-au trecut în mod fraudulos frontiera de stat pe raza localităţii Vatin din Serbia.
Urmare colaborării dintre C.Z.C.C.O.A. cu D.L.I.C.O. din cadrul M.A.I. din Republica Serbia, în data de 28 mai 2004, în Serbia s-a reuşit reţinerea cetăţeanului sârb M.P. în autoturismul căruia au fost descoperiţi cei patru învinuiţi.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii A.E., G.E.S., A.A., R.I.S., A.C.C. şi B.M.
Prin Decizia penală nr. 361 din 31 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosar nr. 7531/P/2005, s-a dispus admiterea apelului inculpatului A.E. desfiinţându-se hotărârea numai cu privire la măsura de siguranţă a expulzării acestui inculpat, măsură care a fost înlăturată.
Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii G.E.S., A.A., R.I.S., A.C.C. şi B.M.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor, fiind dedusă perioada arestării preventive pentru fiecare de la 9 iunie 2005 la zi.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul G.E.S., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 şi 17 C. proc. pen.
Astfel, inculpatul recurent apreciază că faptele reţinute în sarcina sa nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. Acesta nu a racolat, îndrumat sau călăuzit pe cetăţenii turci, rugând doar o cunoştinţă să-i ajute să treacă graniţa în Serbia.
În subsidiar a solicitat casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi pusă în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în complicitate la această infracţiune prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut, în mod corect situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cele două faze ale procesului penal, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Susţinerile inculpatului în sensul că faptele săvârşite nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 sunt infirmate de probele administrate în cauză.
Latura obiectivă a infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 se poate realiza prin una din următoarele acţiuni: iniţierea sau constituirea unui grup infracţional ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui asemenea grup.
Acţiunile prevăzute în textul de incriminare sunt alternative, astfel încât săvârşirea oricăreia dintre aceste acţiuni realizează conţinutul infracţiunii.
Prin acţiunea de iniţiere a unui grup infracţional se înţelege efectuarea de acte menite să determine şi să pregătească constituirea grupului. Intră în această noţiune toate actele întreprinse în vederea constituirii grupului infracţional.
Prin acţiunea de constituire se înţelege intrarea în grupul infracţional, activitatea acestuia fiind caracterizată prin durată în timp şi realizarea unui scop infracţional comun.
În cauza de faţă, din probele administrate rezultă că inculpatul G.E.S. a fost cel care, în data de 17 mai 2004, s-a întâlnit în Timişoara, la restaurantul S.K. şi a discutat cu primul grup de cetăţeni turci care doreau să treacă graniţa în mod fraudulos.
Acelaşi inculpat, i-a solicitat martorului C.M., ca prin intermediul cunoştinţelor pe care le are, să treacă în mod fraudulos un grup de patru cetăţeni turci din România în Serbia, primind pentru acest serviciu suma de 1.200 Euro.
Cu ocazia acestei întâlniri, învinuitul C.M. i-a comunicat inculpatului şi numărul de telefon al persoanei din Serbia.
Prin activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul G.E.S., s-a realizat trecerea frauduloasă a celor 4 cetăţeni turci, care au intrat în Serbia şi s-au deplasat în oraşul Panceva, iar ulterior la Belgrad.
Potrivit declaraţiei martorului C.M., inculpatul G.E.S. a luat telefonic, legătura cu inculpatul A.A., comunicându-i acestuia din urmă că cei patru cetăţeni turci au ajuns cu bine la Belgrad.
La data de 21 mai 2004, inculpatul l-a contactat din nou pe învinuitul C.M., solicitându-i să sprijine trecerea frontierei în mod fraudulos, a altor patru cetăţeni turci.
A fost urmată aceeaşi procedură, inculpatul A.E. dându-le cetăţenilor turci numărul de telefon al inculpatului G.E.S.
Întrucât învinuitul C.M. sesizase C.Z.C.C.O.A. Timişoara, cei patru cetăţeni turci, K.O., U.A., B.F. şi Y.M., au fost prinşi şi cercetaţi, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001.
Învinuiţii l-au contactat pe inculpatul G.E.S. solicitându-i restituirea sumelor de bani plătite în vederea călăuzirii şi efectuarea în continuare a demersurilor pentru a-i trece în mod fraudulos frontiera din România în Serbia.
În aceste condiţii, inculpatul pierzându-şi încrederea în învinuitul C.M., a luat legătura cu inculpatul R.I.S. Acesta, împreună cu inculpaţii B.M. şi A.C.C. i-au călăuzit pe cei patru învinuiţi trecându-i în mod fraudulos frontiera de stat până pe raza localităţii Vatin din Serbia.
Urmare colaborării dintre C.Z.C.C.O.A. Timişoara cu Ministerul Afacerilor Interne din Republica Serbia, s-a reuşit, în data de 28 mai 2004, reţinerea cetăţeanului sârb M.P. în autoturismul căruia au fost descoperiţi cei patru învinuiţi.
În atare condiţii, în raport de probele administrate, rezultă fără dubiu, vinovăţia inculpatului G.E.S., faptele acestuia realizând elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 71 alin. (1) din OUG nr. 105/2001.
Nu poate fi primită nici solicitarea inculpatului de a schimba încadrarea juridică a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât acesta a efectuat acte în vederea constituirii grupului infracţional. Activitatea infracţională desfăşurată nu a fost rezultatul unei înţelegeri întâmplătoare, spontane ci s-a desfăşurat în timp, în mod reperat, respectându-se, în principiu, aceeaşi modalitate de săvârşire a faptelor.
Grupul infracţional a fost organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de migranţi în formă continuată.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.E.S. împotriva deciziei penale nr. 361/ A din 31 octombrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara.
În baza art. 38517 C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 iunie 2004 la 27 februarie 2006.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.E.S. împotriva deciziei penale nr. 361/ A din 31 octombrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 7531/2005.
Deduce durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 iunie 2004, la 27 februarie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul pentru interpretul de limbă turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1251/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1257/2006. Penal → |
|---|
