ICCJ. Decizia nr. 1251/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1251/2006
Dosar nr. 22937/1/2005
(nr. vechi 7093/2005)
Şedinţa publică din 27 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 255 din 1 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Vaslui, în dosarul nr. 849/2005, s-a dispus condamnarea inculpaţilor:
1. C.N.S., la pedepsele:
- 10 zece ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 78 şi 40 C. pen.;
- 10 (zece) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 78 şi 40 C. pen.;
- 8 (opt) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 78 şi 40 C. pen.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare sporită cu un an închisoare.
În baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiţionate pentru pedeapsa de un an şi 10 (zece) luni închisoare aplicată de Judecătoria Bârlad şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani şi 10 luni închisoare.
A aplicat art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv şi a dedus la zi durata arestării preventive de la 30 octombrie 2004.
2. C.C.I., la pedepsele:
- 10 (zece) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 78;
- 10 (zece) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.;
- 8 (opt) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 25, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 78 C. pen.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa de 10 ani închisoare sporită cu un an închisoare, total 11 (unsprezece) ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 64 şi 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus la zi durata arestării preventive de la 30 octombrie 2004.
3. M.M., la pedepsele:
- 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.;
- 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.;
- 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 şi 109 C. pen.
4. În baza art. 101 lit. c), raportat la art. 104 C. pen., a dispus trimiterea într-un centru de reeducare a minorului D.T.G., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen. (două infracţiuni), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
A atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 108 C. pen.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat inculpaţii C.N.S., C.C.I. şi M.M., în solidar, inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente să achite părţii civile P.V., suma de 1.300.000 lei, prejudiciu nerecuperat şi părţii civile T.F. 120.000 lei cu acelaşi titlu.
A constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii civile B.M.
A obligat inculpatul C.C.I. la 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, inculpatul D.T.G. în solidar cu partea responsabilă civilmente la 2.450.000 lei reprezentând: 850.000 lei cheltuieli judiciare şi 600.000 lei onorar avocat.
A obligat inculpatul C.N.S. la 1.600.000 lei, reprezentând 600.000 lei cheltuieli judiciare şi un milion lei onorar avocat oficiu.
A obligat inculpatul M.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente la 1.200.000 lei reprezentând 600.000 lei cheltuieli judiciare şi 600.000 lei onorar avocat, ce va fi suportat din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
1. În seara zilei de 23 octombrie 2004, în timp ce se deplasau prin municipiul Bârlad, inculpaţii C.N.S., C.C.I. şi M.M., au observat partea vătămată P.V., luând hotărârea să-şi însuşească bunurile acesteia.
Pentru realizarea scopului infracţional propus, cei trei inculpaţi au urmărit partea vătămată P.V. iar în momentul în care acesta a intrat în scara blocului a fost lovită de inculpatul C.N.S. cu pumnul, după care ceilalţi doi inculpaţi l-au căutat prin buzunare însuşindu-şi portofelul din haină şi o sacoşă în care se aflau produse alimentare.
Ulterior, inculpaţii, au constatat că partea vătămată nu avea bani ci doar buletinul de identitate, o legitimaţie de pescuit şi două carduri bancare, eliberate de B.C.R., respectiv B.R.G. – G.S.G., împreună cu o hârtie pe care era scris codul PIN al unuia dintre carduri.
De aceea, cei trei inculpaţi s-au deplasat la mai multe bancomate pentru a retrage banii părţii vătămate P.V., însă nu au reuşit din lipsă de disponibil pe acel card. În aceste condiţii, inculpaţii au rupt actele şi portofelul părţii vătămate pe care le-au aruncat.
Din raportul de expertiză medico – legală nr. 229/ E din 25 octombrie 2004 întocmit de Cabinetul Medico – Legal Bârlad rezultă că partea vătămată P.V. a prezentat leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 4 – 5 zile îngrijiri medicale.
2. În seara zilei de 25 noiembrie 2004, în timp ce se deplasau pe o stradă din municipiul Bârlad, inculpaţii C.N.S., C.C.I., M.M. şi D.T.G., au observat partea vătămată T.F. având asupra sa o sacoşă, hotărându-se să-l tâlhărească.
În acest scop, cei patru inculpaţi s-au apropiat de partea vătămată, inculpatul C.N.S. a încercat să o lovească cu pumnul iar inculpatul M.M. i-a pus piedică.
Prin exercitarea actelor de violenţă inculpaţii şi-au însuşit de la partea vătămată suma de 750.000 lei, un pulovăr nou în valoare de 250.000 lei şi o pâine.
După însuşirea banilor, inculpaţii au mers într-o scară de bloc unde şi-au împărţit banii.
În urma examinării medico – legale, s-a constatat că partea vătămată T.F. a prezentat leziuni pe faţă, membrele superioare şi inferioare, necesitând pentru vindecare 8–9 zile îngrijiri medicale.
3. În seara zilei de 29 octombrie 2004, în timp ce stăteau de vorbă pe o stradă din Bârlad, inculpaţii C.N.S., C.C.I., M.M. şi D.T.G. au observat-o pe partea vătămată B.M. care avea un portofel în mână, hotărându-se să îl sustragă.
În acest scop au urmărit partea vătămată, inculpaţii C.N.S. şi C.C.I. rămânând în spatele acesteia, în timp ce inculpaţii D.T.G. şi inculpatul M.M. au încadrat partea vătămată încercând să-i distragă atenţia, timp în care inculpatul D.T.G. i-a smuls din mână portofelul.
După consumarea infracţiunii, inculpaţii s-au întâlnit la locuinţa inculpatului M.M. unde şi-au împărţit banii, rupând totodată cartea de identitate a părţii vătămate, cartea de alegător şi carnetul de asigurare.
După declanşarea cercetărilor, inculpatul M.M. a condus organele de poliţie şi a arătat unde se găsesc aceste acte, fiind găsite în găleata pentru gunoi. Cu ocazia recunoaşterii din grup, partea vătămată l-a recunoscut pe inculpatul C.N.S., indicându-i şi pe inculpaţii M.M. şi D.T.G. ca posibili autori ai faptei.
Starea de fapt reţinută de prima instanţă a rezultat din declaraţiile părţilor vătămate, ale inculpaţilor, ale martorilor, procesele – verbale de prezentare pentru recunoaştere, conducere în teren, cercetare la faţa locului precum şi cu rapoartele de expertiză medico – legale.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel inculpaţii C.N.S., C.C.I., M.M. şi D.T.G. criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia penală nr. 62 din 3 noiembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. 4228/2005, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi, menţinându-se ca fiind legală şi temeinică hotărârea primei instanţe.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor C.N.S., C.C.I. şi dedusă perioada arestului preventiv de la 1 iunie 2005.
Inculpaţii apelanţi, au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii C.N.S., C.C.I., M.M. şi D.T.G. invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Inculpaţii C.N.S., M.M. şi C.C.I. au apreciat că pedepsele sunt prea aspre, sporul aplicat este nejustificat, impunându-se înlăturarea acestuia.
Recurentul inculpat D.T.G., a solicitat înlocuirea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare prevăzută de art. 104 C. pen., cu măsura educativă a libertăţii supravegheate prevăzută de art. 103 C. pen.
În susţinerea recursului s-a invocat faptul că minorul a ajuns în câmpul infracţional ca urmare a determinării din partea inculpaţilor majori şi nu ca o consecinţă a nesupravegherii sale de către părinţi.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) C. proc. pen., şi art. 3857 C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reţinută de prima instanţă, constând în aceea că, în perioada 23 octombrie 2004 – 29 octombrie 2004, cei patru inculpaţi şi-au însuşit prin exercitarea actelor de violenţă bani şi bunuri de la părţile vătămate P.V., T.F. şi B.M., este corectă iar încadrarea juridică a faptelor în infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) C. pen., respectiv instigare la tâlhărie, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., este legală.
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepselor şi a măsurii educative dispusă faţă de inculpatul minor D.T.G., Înalta Curte, constată că acestea au fost just individualizate prin aplicarea şi interpretarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 72 şi art. 100 C. pen.
Funcţiile de constrângere şi reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a acesteia.
În conformitate cu principiul individualizării pedepselor, acestea trebuiesc stabilite în raport cu pericolul social concret al infracţiunii săvârşite şi în raport cu individualitatea infractorului.
Cât priveşte gradul de pericol social concret al faptei, sunt relevante modul în care a fost săvârşită fapta sau faptele, locul şi timpul săvârşirii acesteia, gravitatea urmărilor.
Revenind la speţă, din probele administrate rezultă că inculpaţii au acţionat împreună, stabilind de fiecare dată modalitatea de deposedare a părţilor vătămate de bani şi bunuri. Au acţionat de fiecare dată cu violenţă, fiind fără relevanţă, sumele de bani, relativ mici, pe care le-au găsit în hainele victimelor.
După consumarea infracţiunilor, au încercat să utilizeze cardul sustras de la partea vătămată P.V., după care au rupt actele acesteia şi le-au aruncat. În aceeaşi modalitate au procedat şi la 29 octombrie 2004, rupând cartea de identitate, cartela de alegător şi carnetele de asigurat aparţinând părţii vătămate B.M.
Săvârşirea de către inculpaţi a trei infracţiuni de tâlhărie, reflectă un grad de pericol social ridicat astfel încât nu se justifică reducerea pedepselor aplicate de către instanţa de fond şi nici înlăturarea sporului aplicat.
Cât priveşte măsura educativă a internării într-un centru de reeducare prevăzut de art. 104 C. pen., Înalta Curte reţine că pentru infractorii minori, legiuitorul a prevăzut şi alte sancţiuni cu caracter penal decât pedepsele, care au prioritate faţă de acestea din urmă.
Scopul măsurilor educative este acela de redare a minorului societăţii fără aplicarea celor mai severe sancţiuni penale. Internarea într-un centru de reeducare este o măsură educativă, luată cu scopul reeducării minorului, dacă celelalte măsuri educative sunt considerate neîndestulătoare.
Prin internarea minorului în centrul de reeducare i se asigură acestuia posibilitatea de a învăţa, potrivit vârstei şi a căpăta o pregătire profesională conform cu aptitudinile sale. În centrul de reeducare minorul este obligat la ceea ce ar trebui să facă dacă ar fi lăsat în libertate.
În cauză, inculpatul minor D.T.G. a săvârşit două infracţiuni de tâlhărie, fiind conştient atât în ceea ce priveşte gravitatea faptelor cât şi a consecinţelor acestora.
Din ancheta socială rezultă că este în clasa a V-a însă nu frecventează cursurile şcolare, prezentând carenţe educaţionale, afective şi de instrucţie.
În atare condiţii, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare este pe deplin justificată, dându-i-se acestuia posibilitatea să-şi continue studiile şi să înveţe o meserie.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.N.S., C.C.I., M.M. şi D.T.G., împotriva deciziei penale nr. 62 din 3 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
În temeiul dispoziţiilor art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., din pedepsele aplicate inculpaţilor C.N.S. şi C.C.I., va fi dedusă perioada reţinerii şi arestării preventive de la 30 octombrie 2004 la 27 februarie 2006.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.N.S., C.C.I., M.M. şi D.T.G. împotriva deciziei penale nr. 62 din 3 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 4228/2005.
Deduce durata arestării preventive pentru inculpaţii C.N.S. şi C.C.I. de la 30 octombrie 2004 la 27 februarie 2006.
Obligă recurenţii inculpaţi C.N.S. şi C.C.I. la plata sumelor de câte 220 RON (câte 2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 100 RON (câte 1.000.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurenţii inculpaţi M.M. şi D.T.G. la plata sumelor de câte 120 RON (câte 1.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1245/2006. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1255/2006. Penal → |
|---|
