ICCJ. Decizia nr. 1287/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1287/2006
Dosar nr. 30041/1/2005
(nr. vechi:7736/2005)
Şedinţa publică din 28 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 84 din 5 aprilie 2005, Tribunalul Olt l-a condamnat pe inculpatul M.V., la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) din acelaşi cod.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 27 iunie 2004 la 5 aprilie 2005, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest.
A obligat inculpatul la plata sumei de 5.800.000 lei către partea civilă P.V., la 1.150.000 lei către partea civilă S.M. şi la 800.000 lei către partea civilă P.F. reprezentând daune materiale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut pe baza probelor administrate următoare situaţie de fapt:
În noaptea de 26 iunie 2004, în jurul orelor 3,00, partea vătămată P.V. a mers să-şi păzească lucerna cosită în punctul Ţ., unde l-a surprins pe inculpat, însoţit de alte 2 persoane sustrăgând lucerna pe care o încărcau într-o căruţă. Pentru a-şi asigura scăparea inculpatul l-a lovit pe P.V. cu o furcă peste braţul stâng pe care i l-a fracturat.
Pentru vindecarea leziunilor, partea vătămată a avut nevoie de 90-100 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal nr. 879/ C din 8 iulie 2004 eliberat de S.M.L. Olt.
Vinovăţia inculpatului a fost dovedită cu declaraţia părţii vătămate, a martorei L.I. şi martorilor S.V., P.F., O.E., S.M., P.M., Ţ.V., V.F., M.C., D.C. şi Ţ.F.
Inculpatul a negat săvârşirea infracţiunii.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpatul.
Prin recursul procurorului sentinţa a fost criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie, deoarece pedeapsa nu a fost corect individualizată, fiind prea blândă, iar instanţa a făcut o greşită încadrare prin omisiunea reţinerii agravantei prevăzută de alin. (21) lit. b) C. pen., săvârşirea faptei de o persoană care a avut asupra sa o armă.
Inculpatul a criticat sentinţa ca nelegală şi netemeinică, cerând să fie achitat pentru că nu el este autorul infracţiunii.
Prin Decizia penală nr. 356 din 14 noiembrie 2005, secţia penală de la Curtea de Apel Craiova a admis apelul procurorului şi a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a) şi e) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. a), b) şi e) C. pen., texte de lege în baza cărora prin reţinerea de circumstanţe atenuante l-a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul.
Prin recursul procurorului sentinţa este criticată pentru netemeinicie, greşita individualizare a pedepsei, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. S-a cerut casarea deciziei şi aplicarea unei pedepse ferme prin înlăturarea circumstanţelor atenuante, deoarece inculpatul a săvârşit fapta împreună cu alte două persoane, noaptea, nu a recunoscut fapta, iar urmările faptei, leziuni ce au necesitat 90-100 zile îngrijiri medicale, nu s-a avut în vedere pericolul deosebit al faptei şi făptuitorului.
Nemulţumit şi de această hotărâre inculpatul a atacat-o cu recurs, solicitând casarea ei şi achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. În subsidiar a solicitat restituirea cauzei la procuror pentru completarea probatoriului în vederea identificării adevăraţilor autori.
A susţinut că probele administrate sunt contradictorii, organele de urmărire penală nu au ridicat urmele căruţei folosite la sustragerea lucernei, iar martorul O.E. a avut interes să declare împotriva sa deoarece sunt în relaţii de duşmănie.
Recursurile sunt nefondate.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanţele au reţinut pe baza probelor administrate o situaţie de fapt corectă, în apel s-a dat încadrarea juridică legală faptei de tâlhărie, iar pedeapsa aplicată de instanţa de apel este în măsură să asigure atât reeducarea inculpatului şi prevenirea de a săvârşi noi infracţiuni.
Astfel, prin denunţul făcut la câteva ore după ce l-a surprins pe inculpat însoţit de alte două persoane încărcând lucerna în căruţă, P.V. a cerut organelor de poliţie să facă cercetări. În declaraţia dată tot atunci a arătat: „M-am apropiat de căruţă şi am recunoscut pe unul din ei ca fiind M.V., consătean cu mine, totodată am văzut căruţa dar nu pot da detalii privind culoarea acesteia şi cu ce era tractată (1-2 cai)". Partea vătămată a precizat: „Când au ajuns cu căruţa la 7 m de mine am aprins lanterna şi am spus că l-am recunoscut, solicitându-i să stea pe loc".
Martorul O.E. a declarat că în noaptea respectivă păzea lucerna pe care o cosise ziua, iar în apropierea terenului său a văzut două căruţe şi a auzit voci, zgomote şi a recunoscut vocea vecinului său, inculpatul M.V. A precizat că l-a auzit pe P.V. cerându-i inculpatului să oprească pentru că l-a recunoscut pronunţându-i numele V., că s-a apropiat de locul faptei la circa 20 m dar s-a oprit deoarece a observat o a treia persoană şi i-a fost teamă.
În fine martora L.I., vecină cu inculpatul şi care a arătat că este în duşmănie cu acesta, deoarece o insultă mereu şi i-a furat bunuri, a declarat că în noaptea respectivă în jurul orelor 3,00, a văzut căruţa inculpatului în care se aflau trei persoane ieşind din curtea inculpatului.
În cursul cercetărilor, faţă de susţinerea martorilor O.E. că l-a auzit pe unul din făptuitori când s-a adresat părţii vătămate spunându-i: „Du-te bă daci cu lucerna ta cu tot" s-au efectuat cercetări şi faţă de T.F. însă nu s-a putut dovedi cu alte probe participarea acestuia la sustragerea lucernei, astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Aşa fiind, susţinerea inculpatului că probele sunt contradictorii nu este fondată, situaţia expusă în referatul de urmărire penală privind pe de o parte fapta săvârşită de inculpat şi posibila participare a lui T.F., ca fiind una din cele două persoane neidentificate care l-au însoţit pe inculpat la sustragerea lucernei.
Cu privire la pedeapsa aplicată se constată că instanţele au reţinut corect circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., recunoaşterea acesteia nefiind condiţionată de negarea vinovăţiei sau de condiţiile de săvârşire a infracţiunii şi urmările ei.
Aşa fiind, urmează că în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile să fie respinse ca nefondate.
În baza art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (1) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 356 din 14 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 27 iunie 2004 la 28 februarie 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 126/2006. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 1298/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
