ICCJ. Decizia nr. 1233/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1233/2006
Dosar nr. 22462/1/2005
(nr. vechi 6855/2005)
Şedinţa publică din 24 februarie 2006
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 97 din 29 octombrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 1590/P/2005, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată potrivit art. 2781 C. proc. pen., de petiţionarul A.T.A. împotriva Rezoluţiilor nr. 219/P/2005 şi nr. 3345/II/2/2005 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, obligând petentul la 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Curtea de Apel a reţinut netemeinicia plângerii, considerând că procuroarea G.L. (cu ocazia soluţionării unei cauze penale), nu a comis infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 264 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) S-a mai reţinut că intimata şi-a îndeplinit corect atribuţiile conferite de lege, respectând regulile procedurale penale, soluţia de trimitere în judecată prin rechizitoriu a inculpatului A.T.A., fiind rezultatul convingerii proprii şi a interpretării şi aplicării legii.
Împotriva acestei sentinţe, petiţionarul a declarat recurs, susţinând că a fost prejudiciat prin fapta intimatei, întrucât, deşi nu este vinovat de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 260 şi art. 262 C. pen., a fost trimis în judecată penală prin rechizitoriul întocmit de procuroarea G.L. din Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj. A considerat că intimata este vinovată de săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, favorizare a infractorului şi fals.
Examinând recursul declarat de petent, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este fondat, pentru motivele ce urmează:
Prin plângerea penală înregistrată la 7 iulie 2005 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, A.T.A. a solicitat anularea rechizitoriului întocmit împotriva sa de procuroarea G.L. şi trimiterea în judecată penală a acesteia pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, fals şi favorizare a infractorilor G.M. şi C.C., agenţi de poliţie, care l-au agresat în timpul exercitării funcţiei lor.
Prin Rezoluţia nr. 219/P/2005 din 21 iulie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul procuror G.L. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, 264 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În cuprinsul rezoluţiei, se motivează că trimiterea în judecată a petentului s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de lege, iar acesta are posibilitatea de a se apăra în instanţă (dosarul aflându-se deja pe rolul Judecătoriei Tg. Jiu, fiind înregistrat la nr. 8885/2005).
Se mai arată că în declaraţia dată de petent, la 14 iulie 2005, în prezenţa apărătorului ales, acesta a recunoscut că nu poate dovedi împrejurarea că procuroarea G.L. l-ar fi pus să semneze un formular de prezentare a materialului de urmărire penală, fără să-i prezinte dosarul de urmărire penală, astfel că în lipsa unor asemenea probe nu se poate reţine vinovăţia intimatei.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, în baza art. 278 C. proc. pen., plângere respinsă prin Rezoluţia din 29 august 2005 dată în dosarul nr. 3345/II/2/2005 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petentul a formulat plângere, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă de Curtea de Apel Craiova prin sentinţa atacată.
În instanţa de fond, petentul nu a adus probe din care să rezulte săvârşirea de către intimată a faptelor penale reclamate.
Depunerea plângerii penale împotriva intimatei (procuror), pentru finalizarea, prin rechizitor, a urmăririi penale împotriva petentului, nu poate declanşa trimiterea în judecată penală a intimatei, în absenţa unor probe din care să rezulte săvârşirea unor fapte penale.
Or, în speţă, nu s-a efectuat nici o probă în acest sens, de către petent, astfel încât, în mod corect, procurorii şi instanţa de fond nu au reţinut comiterea infracţiunilor reclamate.
Totodată, aşa cum rezultă din Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj din dosarul nr. 1442/P/2003 din 8 noiembrie 2004, cei doi agenţi de poliţie G.M.O. şi C.I.C. au fost deja trimişi în judecată penală pentru infracţiunile prevăzute de art. 250 alin. (2), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., (fapte reclamate de A.T.A.), astfel încât intimata nu îi putea favoriza pe cei doi inculpaţi, cum a susţinut petentul în plângere.
Prin urmare, constatând că nici una dintre faptele penale reclamate nu a fost comisă de intimată, aşa cum, legal, au constatat procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin rezoluţiile împotriva cărora s-au formulat plângeri conform art. 2781 C. proc. pen., precum şi instanţa de fond, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.T.A. împotriva sentinţei penale nr. 97 din 29 octombrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 60 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1229/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 126/2006. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
