ICCJ. Decizia nr. 1297/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1297/2006
Dosar nr. 30050/1/2005
(nr. vechi 7745/2005)
Şedinţa publică din 28 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 478 din 20 septembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Prahova, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 20 de ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 309 din 29 octombrie 2003 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, definitivă prin Decizia penală nr. 1429 din 12 martie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, formulată de condamnata T.M.S.
În motivarea sentinţei se arată că prin cererea formulată condamnata a solicitat întreruperea executării pedepsei pe temeiul dispoziţiilor art. 455 raportat la art. 453 lit. a) şi c) C. proc. pen., invocând starea gravă a sănătăţii şi probleme deosebite în familie.
Pe baza raportului de expertiză medico-legală întocmit de S.M.L. Prahova şi anchetei sociale efectuată la domiciliul condamnatei, prima instanţă a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele dispoziţiilor art. 453 lit. a) şi c) C. proc. pen., întrucât afecţiunile medicale ale condamnatei pot fi tratate în reţeaua A.N.P. iar prezenţa condamnatei nu este imperios necesară în sânul familiei.
Împotriva hotărârii a declarat apel condamnata, criticând-o ca netemeinică şi nelegală sub aspectul neobservării îndeplinirii cerinţelor dispoziţiilor art. 453 lit. a) C. proc. pen., arătând că suferă de numeroase boli şi are în îngrijire un copil minor.
Critica este nefondată.
Din raportul de expertiză medico-legală nr. 88/2005 întocmit de S.M.L. Prahova rezultă că persoana condamnată prezintă diagnosticul „discopatie lombară, colpită cronică în remisie, retardare mintală uşoară cu tulburări de comportament" iar afecţiunile pot fi tratate în reţeaua A.N.P.
Din ancheta socială efectuată de Consiliul Local Slobozia rezultă că mama condamnatei locuieşte într-un apartament cu două camere în municipiul Slobozia şi se ocupă de îngrijirea minorei C.V., fiica condamnatei, încă de la naştere. Din veniturile obţinute, mama condamnatei poate să întreţină minora şi nu doreşte reîntoarcerea condamnatei în familie.
Potrivit art. 453 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Art. 453 lit. c) C. proc. pen., la care face referire art. 455 C. proc. pen., arată că executarea unei pedepse poate fi întreruptă şi în situaţia în care executarea în continuare ar atrage consecinţe grave pentru familia condamnatului.
Din expertiza medico-legală şi din actul întocmit de A.P.L. de la domiciliul condamnatei, reiese că persoana condamnată nu se află în nici una din situaţiile reglementate de art. 453 C. proc. pen., întrucât tratamentul afecţiunilor medicale poate fi realizat şi în reţeaua A.N.P. iar prezenţa condamnatei în familie nu este necesară.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, prin Decizia penală nr. 426 din 2 noiembrie 2005, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul condamnatei T.M.S. formulat împotriva sentinţei penale nr. 478/2005 a Tribunalului Prahova.
Apelanta a fost obligată să plătească 60 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnata T.M.S.
Prin motivele de recurs, condamnata a criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul greşitei respingeri a cererii sale de întrerupere a executării pedepsei, susţinând, pe de o parte, că este bolnav, iar starea sănătăţii sale a fost grav afectată pe perioada detenţiei, iar, pe de altă parte, că fiica sa minoră are nevoie de prezenţa sa.
Recursul formulat, care va fi analizat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., referitor la greşita aplicare a legii, este nefondat, hotărârile pronunţate în cauză fiind legale şi temeinice.
Din actele depuse la dosar, rezultă că petenta se află în executarea unei pedepsei de 20 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 309/2003 a Tribunalului Ialomiţa, pedeapsă care a început la 10 februarie 2003.
În motivarea cererii sale, condamnata a arătat că executarea în continuare a pedepsei este de natură a produce consecinţe grave asupra fiicei sale minore care are probleme de sănătate.
Pe de altă parte, condamnata a învederat că prezintă grave afecţiuni medicale care o pun în imposibilitate de a executa pedeapsa aplicată.
În raport de obiectul cererii, întreruperea executării pedepsei întemeiată pe dispoziţiile art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. a) şi respectiv lit. c) C. proc. pen., în cauză prima instanţă a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, precum şi a unei anchete sociale la domiciliul familiei condamnatei.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală, se reţine că petenta prezintă diagnosticul: „discopatie lombară, colpită cronică în remisie, retardare mintală uşoară cu tulburări de comportament tip antisocial", afecţiuni care pot fi tratate în reţeaua sanitară a A.N.P.
Din cuprinsul referatului de anchetă socială se reţine că fiica recurentei în vârstă de 13 ani, a fost crescută şi îngrijită exclusiv de bunica maternă, încă de la naştere, condamnata dezinteresându-se de educaţia minorei.
Curtea reţine că potrivit art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, în condiţiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, iar în condiţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., când din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia.
Ori, în cauză, cum au reţinut instanţa de fond şi cea de apel, nu sunt îndeplinite cerinţele legale prevăzute de textele de lege anterior citate pentru a se putea dispune întreruperea executării pedepsei închisorii.
Având în vedere că în cauză au fost corect aplicate dispoziţiile legale care reglementează instituţia întreruperii executării pedepsei, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de condamnata T.M.S.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata T.M.S. împotriva deciziei penale nr. 426 din 2 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurenta condamnată la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1295/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1299/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
