ICCJ. Decizia nr. 1257/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA+
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1257/2006
Dosar nr. 30040/1/2005
(nr. vechi 7735/2005)
Şedinţa publică din 27 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele;
Prin sentinţa penală nr. 235 din 21 martie 2002, pronunţată în dosarul nr. 4400/2001 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus condamnarea inculpatului S.H., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
În temeiul art. 71 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsă durata arestării preventive de la data de 10 aprilie 2001 la data de 25 septembrie 2001.
În conformitate cu dispoziţiile art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului.
Totodată inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel peste termen prin avocatul său C.C., angajat de A.T., asociatul inculpatului.
Prin Decizia penală nr. 957, pronunţată în dosarul nr. 4304/2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins apelul ca fiind declarat de o persoană fără calitate.
În motivarea considerentelor s-a reţinut că nu au fost îndeplinite cerinţele art. 362 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, pentru inculpatul S.H., apărătorul C.C., susţinând că în mod greşit au fost aplicate dispoziţiile legale, caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen. şi a se solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare apelului peste termen.
Prin Decizia penală nr. 3243 din 24 mai 2005, pronunţată în dosarul nr. 459/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de inculpatul S.H., a casat Decizia penală atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Totodată, s-a decis că instanţa de apel urmează să aibă în vedere nota verbală a Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Italiene (nr. 304/III/CM din 21 februarie 2005) prin care s-a comunicat decesul inculpatului, situaţie faţă de care se vor face demersuri pentru obţinerea certificatului de deces, care să confirme nota verbală, spre a se pronunţa o soluţie legală în cauză.
În apel după casare cu trimitere spre rejudecare dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, sub nr. 2222/2005.
Instanţa de apel, respectând dispoziţiile instanţei supreme, a făcut demersurile legale prin Ministerul Justiţiei, astfel că pe data de 26 septembrie 2005, autorităţile italiene au transmis prin fax copia certificatului de deces privind pe inculpatul S.H.
Din certificatul respectiv, rezultă că S.H., născut la data de 3 martie 1960 în Adapazari (Turcia), a decedat la data de 31 ianuarie 2005, în Crotone (Italia) decesul fiind înregistrat sub nr. 62/II/B în registrul de stare civilă al acelei localităţi.
La rejudecarea apelului, inculpatul apelant a fost reprezentat de avocat C.C., avocat ales prin numitul C.C., conform împuternicirii nr. 260603.
În susţinerea apelului, apărătorul inculpatului a arătat că în conformitate cu dispoziţiile art. 13 C. proc. pen., chiar dacă apelantul a decedat, procesul penal poate continua, criticând hotărârea instanţei de fond şi solicitând achitarea inculpatului.
În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi pe fond, încetarea procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 824 din 26 octombrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 2222/2005, a fost admis apelul declarat de inculpatul S.H., împotriva sentinţei penale nr. 235 din 21 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, pe care a desfiinţat-o.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind pe inculpatul Ş.H., urmare decesului acestuia.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs, pentru inculpatul decedat, apărătorul ales C.C.
La termenul din 27 februarie 2006, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de apărătorul inculpatului decedat.
Reprezentantul Ministerului Public a apreciat că un astfel de recurs este inadmisibil şi a solicitat respingerea acestuia ca atare.
Apărătorul a învederat Înaltei Curţi că a fost angajat de inculpat să-i asigure apărarea la judecarea cauzei în apel şi că a socotit că în virtutea mandatului său din apel era îndreptăţit să declare recursul de faţă, chiar dacă inculpatul a decedat în cursul judecăţii.
Examinând cauza din perspectiva excepţiei ridicate, Înalta Curte constată că în cadrul obligaţiilor decurgând din împuternicirea avocaţială se include aceea de a declara calea de atac deschisă părţii pe care o asistă. În acest caz, avocatul acţionează ca apărător al părţii la instanţa de apel, iar recursul poate fi declarat în această calitate şi nu ca reprezentant al părţii, în temeiul dispoziţiilor legale care prevăd că apărătorul poate declara recurs pentru titularul dreptului de recurs.
Aşa fiind, recursul declarat de apărătorul C.C. este admisibil.
Examinând în temeiul art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., ambele hotărâri, Înalta Curte a stabilit că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare.
Prin Decizia penală atacată, s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal, avându-se în vedere că inculpatul S.H. a decedat pe parcursul judecăţii.
Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 3852, raportat la art. 362 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., împotriva deciziei de încetare a procesului penal, inculpatul poate declara recurs doar în ce priveşte temeiurile încetării procesului penal.
Cum temeiul în care instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal este unul corect, Înalta Curte constată că Decizia este temeinică şi legală, neimpunându-se casarea acestuia.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de apărătorul C.C. pentru inculpatul S.H.
Apărătorul C.C. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de apărătorul C.C. pentru inculpatul S.H. împotriva deciziei penale nr. 824 din 26 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 2222/2005.
Obligă pe apărătorul C.C. la plata sumei de 20 RON (200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1255/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1267/2006. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
