ICCJ. Decizia nr. 1304/2006. Penal. Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1304/2006
Dosar nr. 30330/1/2005
(nr. vechi 7878/2005)
Şedinţa publică din 28 februarie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 470 din 15 septembrie 2005, Tribunalul Prahova a admis cererea de contopire formulată de condamnatul N.M. şi a descontopit pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 215 din 21 mai 2003 a Tribunalului Prahova, în pedepsele componente de:
- 10 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 837 zile închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 941/1997 a Judecătoriei Ploieşti.
Prin aceeaşi sentinţă, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 123 din 21 aprilie 2003 a Judecătoriei Blaj, în pedepsele componente de:
- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 837 zile închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1739/1999 a Judecătoriei Tulcea;
- sporul de 6 luni închisoare aplicat la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art. 36 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 215/2003 a Tribunalului Prahova, cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 123/2003 a Judecătoriei Blaj, în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, pedeapsă care a fost contopită la rândul ei conform art. 61 C. pen., cu restul rămas neexecutat de 837 zile închisoare, urmând ca petentul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 6 luni închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 123/2003 a Judecătoriei Blaj, în final 10 ani şi 6 luni închisoare.
S-a menţinut starea de arest a condamnatului, iar în baza art. 36 alin. (3) C. pen., a fost scăzută din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 1 aprilie 2003 la zi.
A fost anulat mandatul de executare emis anterior şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
Celelalte dispoziţii ale sentinţelor menţionate anterior au fost menţinute.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 40 RON a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, petiţionarul condamnat a fost sancţionat pentru fapte concurente prin sentinţa penală nr. 123 din 21 aprilie 2003 pronunţată de Judecătoria Blaj şi sentinţa penală nr. 215 din 21 mai 2003, constatându-se că în acest caz cererea de contopire este admisibilă, impunându-se aplicarea prevederilor art. 36 C. pen., pentru pedepsele de 10 ani închisoare şi respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare plus un spor de 6 luni închisoare, rezultând astfel pedeapsa unică de 10 ani închisoare plus sporul de 6 luni închisoare, în final 10 ani şi 6 luni închisoare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul, fiind nemulţumit de adăugarea la pedeapsa rezultantă în urma contopirii, a sporului de 6 luni închisoare.
Curtea a examinat hotărârea apelată prin prisma acestei critici dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, aplicând astfel principiul efectului devolutiv al apelului consacrat de prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constatând că apelul este nefondat.
Prima instanţă a constatat în mod corect faptul că pedepsele aplicate prin cele două sentinţe menţionate anterior priveau fapte concurente astfel încât aplicarea art. 36 C. pen., a fost justificată.
După cum a amintit şi apelantul-condamnat şi se constată şi din hotărâre, pentru una din pedepsele supuse concursului, instanţele au aplicat şi un spor de 6 luni închisoare care, în mod evident a intrat în puterea lucrului judecat, astfel încât trebuia adăugat obligatoriu, pedepsei rezultante în urma contopirii, respectiv 10 ani închisoare.
De altfel, în acest mod a procedat şi judecătorul fondului, fapt care face ca susţinerile condamnatului să fie privite ca neîntemeiate, hotărârea supusă controlului judiciar fiind legală şi temeinică sub toate aspectele de fapt şi de drept.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, prin Decizia penală nr. 438 din 9 noiembrie 2005, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul N.M. împotriva sentinţei penale nr. 470/2005 a Tribunalului Prahova.
Apelantul a fost obligat să plătească 60 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul N.M.
Prin motivele de recurs, condamnatul critică hotărârile pronunţate în cauză pentru nelegalitate, susţinând că greşit s-a efectuat contopirea pedepselor, întrucât s-a contopit o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, susţinând că nu a suferit o astfel de condamnare cu cea de 10 ani închisoare, în condiţiile în care el a fost condamnat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat.
Inculpatul a criticat hotărârile sub aspectul greşitei aplicări a sporului de 6 luni închisoare, solicitând înlăturarea acestuia.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză sub aspectele invocate de condamnat (care în drept, ar putea fi încadraţi în cazurile de casare prevăzute de pct. 18, referitor la comiterea unei grave erori de fapt, şi pct. 14, referitor la greşita individualizare a pedepsei, ale art. 3859 C. proc. pen.). Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluţia instanţei de fond menţinută, cea de apel, fiind legală şi temeinică.
Astfel, din actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 123/2003 a Judecătoriei Blaj, definitivă la 5 august 2003, recurentul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni, iar în baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate cu privire la restul de 837 zile închisoare rămas neexecutat, din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1739/1999 a Judecătoriei Tulcea, rest care a fost contopit cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni, la care a fost adăugat un spor de 6 luni închisoare, rezultând o pedeapsă de 4 ani închisoare.
Prin sentinţa penală nr. 215 din 21 mai 2003, definitivă prin neapelare, Tribunalul Prahova l-a condamnat pe recurent, la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, iar în baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate cu privire la restul de 837 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare, rest care a fost contopit cu pedeapsa de 10 ani închisoare.
Constatând că faptele pentru care petentul a fost condamnat prin cele două sentinţe sunt concurente, petentul săvârşind infracţiunile mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre acestea, prima instanţă a descontopit pedepsele rezultante, repunând pedepsele aplicate în individualitatea lor, după care în temeiul art. 449 alin. (1) lit. a), cu referire la art. 36 alin. (2) C. pen. şi art. 34 C. pen., a contopit pedepsele de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu cea de 10 ani închisoare, menţinând dispoziţiile art. 61 C. pen.
Întrucât sporul de 6 luni închisoare aplicat recurentului prin sentinţa penală nr. 123/2003 a Judecătoriei Blaj a intrat în puterea lucrului judecat, corect a fost adăugat acesta la pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare, rezultată în urma contopirii.
În consecinţă, se constată că motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate de recurentul condamnat nu sunt fondate, împrejurarea faţă de care conform art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 438 din 9 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1300/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1315/2006. Penal → |
|---|
