ICCJ. Decizia nr. 1339/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1339/2006
Dosar nr. 37591/2/2005
Şedinţa publică din 1 martie 2006
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1510 din 8 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea condamnatului U.M., privind întreruperea executării pedepsei de 20 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 164 din 25 iulie 2000 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin Decizia penală nr. 416/2001 a Curţii Supreme de Justiţie.
Tribunalul a reţinut că petentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.
În cauză, s-a întocmit un referat de anchetă socială din care rezultă că la adresa indicată de petentul condamnat locuiesc părinţii condamnatului (care au în întreţinere trei copii minori cuprinşi în forme de învăţământ) şi care sunt încadraţi în muncă, având un venit lunar de aproximativ 6.300.000 lei, astfel încât, întreruperea executării pedepsei condamnatului pe o perioadă de 3 luni nu ar putea rezolva situaţia financiară şi materială a familiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul care a considerat că erau realizate cerinţele legii pentru întreruperea executării pedepsei, în raport de concluziile anchetei sociale.
Prin Decizia penală nr. 991 din 14 decembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, reţinând că, în raport de ancheta socială efectuată în cauză, nu sunt întrunite condiţiile legii pentru întreruperea executării pedepsei.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul care, reiterând susţinerile anterioare privind situaţia materială şi financiară precară a familiei, a solicitat întreruperea executării pedepsei.
Critica va fi examinată în raport de prevederile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., constatându-se însă că instanţele au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen.
În sensul acestor dispoziţii, pentru a fi posibilă întreruperea executării pedepsei, se impune realizarea unor cerinţe imperative, cum ar fi constatarea unor împrejurări speciale din cauza cărora executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia sa.
Este însă de observat că situaţia financiară materială a familiei condamnatului chiar dacă este precară, ea a fost preexistentă executării pedepsei, s-a perpetuat în timp şi nu poate fi ameliorată în timpul scurt în care s-ar putea întrerupe executarea pedepsei în acest caz.
Din aceste considerente starea materială precară a familiei nu poate constitui, în sensul legii, o împrejurare specială de natură a atrage întreruperea executării pedepsei, aspect sub care, instanţele au soluţionat corect cererea formulată de condamnat, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Pentru aceleaşi considerente critica formulată de recurent este nefondată şi potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul U.M. împotriva deciziei penale nr. 991 din 14 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1248/2006. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 156/2006. Penal → |
|---|
