ICCJ. Decizia nr. 1070/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1070/2006
Dosar nr. 24074/1/2005
(nr. vechi 7662/2005)
Şedinţa publică din 20 februarie 2006
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 382 din 24 august 2005, pronunţată de Tribunalul Galaţi, au fost condamnaţi inculpaţii:
- S.A., la 18 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., şi la 6 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1), 2 C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare care a fost sporită la 21 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
- B.C., la 18 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., şi la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare care a fost sporită la 21 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., li s-a interzis inculpaţilor drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepselor.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele rezultante perioada detenţiei începând cu data de 21 martie 2004 la zi.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că în cursul anului 2003, inculpatul B.C. a locuit împreună cu inculpatul S.A. în apartamentul acestuia din municipiul Galaţi deoarece părinţii nu-l mai primeau acasă pentru că nu se încadra în muncă.
Ulterior B.C. a cunoscut-o pe martora S.I. şi au devenit prieteni, dar în cursul lunii ianuarie 2004 aceasta a intrat în relaţii de concubinaj cu victima C.G. la care locuia 3 – 4 zile pe săptămână.
Aflând de relaţia dintre cei doi, inculpatul B.C. a hotărât să se răzbune.
Tribunalul a mai constatat că, în seara de 19 martie 2004, după ce au consumat băuturi alcoolice la barul SC V. SRL Galaţi unde era de serviciu martora P.A., inculpaţii au decis să meargă la domiciliul victimei pentru a o căuta pe S.I., pe care să o conducă la imobilul din Galaţi şi să întreţină raporturi sexuale cu aceasta.
După ce au ajuns la apartamentul lui C.G., inculpaţii au bătut la uşă şi le-a răspuns victima care le-a cerut să plece. În acelaşi timp C.G. i-a cerut lui S.I. să se ascundă în sufragerie, dar inculpaţii au lovit cu picioarele în uşă, au spart o tăblie şi după ce au reuşit să o deschidă au intrat în locuinţă.
Făptuitorii l-au găsit pe C.G. în bucătărie şi l-au întrebat unde se ascunde S.I., iar acesta le-a răspuns că în seara respectivă nu a venit în apartamentul său. Fiind nervoşi că nu au găsit-o pe martoră B.C. şi S.A. au lovit-o cu pumnii în zona feţei pe victimă care a căzut pe pat, după care a continuat să îi aplice lovituri până când aceasta şi-a pierdut cunoştinţa.
Ulterior inculpaţii au căutat-o pe S.I. în bucătărie şi dormitor şi întrucât nu au găsit-o au părăsit apartamentul victimei. Cei doi nu au intrat în sufragerie deoarece ştiau că acolo dormeau, de obicei, chiriaşii M.C. şi G.E.
După ce au ieşit din bloc, S.A. a plecat acasă la concubina sa M.L., iar B.C. s-a deplasat în cartierul Micro 20 pentru a consuma băuturi alcoolice. În ziua de 21 martie 2004, în jurul orei 11,30, făptuitorii au fost reţinuţi de organele de urmărire penală la domiciliul martorei M.L.
Din raportul de constatare medico – legală nr. 145/ C din 20 martie 2004 efectuat de S.M.L. Galaţi rezultă că moartea lui C.G. a fost violentă şi s-a datorat şocului hemoragic şi traumatic consecutiv politraumatismului cu fracturi costale stângi, rupturi de mezenter, ansă ileală cu hemoperitoneu şi hematom retro-peritoneal produs prin lovire cu corp dur.
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, prin Decizia penală nr. 467/ A din 24 noiembrie 2005, a admis apelurile declarate de inculpaţi împotriva sentinţei primei instanţe pe care a desfiinţat-o în parte numai în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor şi în rejudecare a descontopit sancţiunile rezultante de câte 21 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, în pedepsele componente.
Curtea a redus de la 18 ani la câte 15 ani închisoare pedepsele principale aplicate inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., menţinând pedepsele complementare privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) pe o durată de 4 ani.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpaţilor, pentru comiterea infracţiunii de omor, cu pedepsele de câte 6 ani închisoare stabilite acestora pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., urmând ca făptuitorii să execute pedepsele de câte 15 ani închisoare sporite la câte 16 ani închisoare şi pedepsele complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani.
Instanţa de apel a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii care au criticat-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Inculpatul B.C. a invocat dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 17 C. proc. pen., şi a susţinut că nu a participat la comiterea infracţiunii de omor pentru care a fost condamnat, impunându-se achitarea pentru această faptă şi în subsidiar că fapta trebuia încadrată în dispoziţiile art. 183 C. pen., moartea victimei fiind un rezultat praeterintenţionat. Totodată inculpatul a mai solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Inculpatul S.A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., şi a susţinut că pedepsele aplicate pentru infracţiunile comise sunt prea aspre şi a solicitat reducerea lor.
Recursurile declarate sunt neîntemeiate.
1. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au reţinut o corectă situaţie de fapt, prezentată pe larg în considerentele hotărârilor atacate.
Astfel cum rezultă din probele administrate, în noaptea de 19 martie 2004, din dorinţa de a se răzbuna pentru că martora S.I., prietena lui B.C. trăia în concubinaj cu victima C.G., după ce au consumat băuturi alcoolice la barul unde lucra martora P.A., făptuitorii s-au deplasat la domiciliul acestuia, au pătruns fără drept şi prin efracţie în apartament, l-au lovit cu pumnii şi picioarele provocându-i leziuni traumatice care au dus la deces.
Apărarea inculpatului B.C., în sensul că nu a participat la comiterea infracţiunii de omor, făcându-se vinovat doar de infracţiunea de violare de domiciliu, a fost corect înlăturată de instanţe rezultând din ansamblul probelor administrate vinovăţia ambilor inculpaţi în săvârşirea violenţelor ce au condus la decesul victimei.
Anterior declanşării violenţelor, astfel cum a declarat martora M.L., concubina lui S.A., inculpaţii au purtat discuţii în sensul aplicării unei corecţii corporale victimei din cauza relaţiei pe care o avea cu S.I. După comiterea faptelor, martora i-a auzit pe inculpaţi discutând despre problemele pe care le-ar putea avea în urma agresării lui C.G.
Totodată martora M.L. a mai precizat că în ziua următoare B.C. acuza dureri în zona antebraţului stâng, iar în raportul de constatare medico – legală nr. 344/ E din 30 martie 2004 efectuat de S.M.L. Galaţi, se concluzionează că inculpatul, prezenta în momentul examinării o excoriaţie liniară pe antebraţul stâng, produsă prin zgârierea cu unghia sau alt corp dur cu margine ascuţită şi tumefacţie a stiloidei cubitate stângi, cel mai probabil de natură inflamatorie, escoriaţie putând data din 20 martie 2004.
Împrejurarea că inculpatul B.C. a participat la comiterea infracţiunii de omor rezultă şi din declaraţiile martorilor S.I. şi R.E. care au precizat că inculpaţii au bătut cu putere în uşa apartamentului victimei şi după ce au spart-o au intrat în locuinţă şi l-au lovit pe C.G. cu pumnii şi picioarele, după care au coborât în fugă pe scări.
În raport de probele analizate se constată că fapta inculpatului B.C. este dovedită cu prisosinţă, fiind reţinută corect de instanţele anterioare, iar condamnarea acestuia este legală.
Faţă de considerentele ce preced, soluţia de condamnare fiind conformă cu probele de vinovăţie administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs de inculpatul B.C.
2. Referitor la susţinerea recurentului în sensul greşitei încadrări dată faptei în infracţiunea de omor în loc de cea de lovituri cauzatoarea de moarte, se constată că nici acest caz de casare nu poate fi primit.
Ceea ce deosebeşte infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte de infracţiunea de omor săvârşită cu intenţie indirectă este împrejurarea că, deşi la ambele loviturile sunt comise cu intenţie, în cazul celei dintâi moartea victimei s-a produs din culpă, făptuitorul neprevăzând acest rezultat, deşi trebuia şi putea să-l prevadă pe când în cazul celei de-a doua, rezultatul letal a fost prevăzut, iar inculpatul, cu toate că nu l-a urmărit sau dorit, l-a acceptat în mod conştient.
Aşa cum s-a menţionat anterior inculpaţii au aplicat victimei multiple şi intense lovituri cu pumnii şi picioarele cauzându-i, potrivit raportului de constatare medico – legală nr. 145/ C din 20 martie 2004 întocmit de S.M.L. Galaţi, fracturi costale stângi VII, VIII, IX, X, ruptură de mezenter, ruptură de ansa ileală, contuzii mezocolon descendent, hematom retro – peritoneal, anemie în organe, moartea lui C.G. datorându-se şocului hemoragic şi traumatic consecutiv politraumatismului toraco – abdominal.
Prin acelaşi act medico – legal s-a apreciat că leziunile de violenţă s-au putut produce prin lovire şi comprimare cu corp dur, posibil prin lovitură cu piciorul.
Având în vedere explicaţia ştiinţifică dată mecanismului lezional al morţii violente, ţinând seama de ansamblul probator al cauzei instanţele au tras concluzia că inculpaţii au acţionat împreună lovind concomitent victima în cadrul unei activităţi indivizibile în realizarea intenţiei indirecte de ucidere a acesteia caracteristică infracţiunii de omor, nefiind incidentă praeterintenţia specifică infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte.
Aşa fiind, în cauză a fost dată o corectă încadrare faptelor în dispoziţiile art. 174 C. pen., iar solicitarea în recurs de reţinere a dispoziţiilor art. 183 C. pen., este nefondată.
3. Referitor la pedepsele aplicate inculpaţilor pentru fiecare infracţiune, se constată că instanţa de apel a făcut o justă individualizare a sancţiunilor având în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social deosebit al faptelor, împrejurările comiterii lor şi profilul moral al făptuitorilor.
Multiplele leziuni traumatice produse victimei prin lovire cu pumnii şi picioarele evidenţiază gradul ridicat de pericol social al faptelor care au fost săvârşite asupra unei persoane lipsite de apărare.
Referitor la circumstanţele personale ale făptuitorilor, din actele dosarului rezultă că aceştia nu aveau nici o ocupaţie, consumau în mod frecvent băuturi alcoolice, sunt necăsătoriţi şi au avut o atitudine oscilantă în cursul procesului penal.
Toate aceste elemente conduc la concluzia că pedepsele aplicate inculpaţilor pentru infracţiunile comise au fost just individualizate.
Totodată sancţiunile rezultante de câte 16 ani închisoare sunt de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., atât constrângerea şi reeducarea inculpaţilor cât şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Întrucât criticile formulate sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedepsele aplicate arestarea preventivă a recurenţilor de la 21 martie 2004 la 20 februarie 2006.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumelor de câte 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.C. şi S.A. împotriva deciziei penale nr. 467 din 24 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 21 martie 2004 la 20 februarie 2006.
Obligă recurenţii la plata sumelor de câte 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 915/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1079/2006. Penal → |
|---|
