ICCJ. Decizia nr. 2217/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2217/2006
Dosar nr. 30235/1/2005
(nr. vechi 7806/2005)
Şedinţa publică din 5 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 405 din 4 octombrie 2005, Tribunalul Constanţa, secţia penală, alături de inculpatul minor M.N., a condamnat şi pe coinculpatul S.R., la pedeapsa de:
- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea în participaţie în calitate de coautor a infracţiunii calificate de tâlhărie, prevăzută în art. 211 alin. (1) şi (21) lit. a), b) şi e) C. pen., cu aplicaţia art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicaţia art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost computată din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 15 iunie 2004 şi până la 13 iulie 2004.
A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă P.Z., fiind obligaţi către aceasta în solidar coinculpaţii S.R. şi M.N. împreună cu partea responsabilă civilmente M.S. la suma de 20.000.000 lei ROL daune morale.
A fost obligat inculpatul la suma de 140 lei RON din care 80 lei RON a reprezentat onorariu pentru apărător din oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, cheltuieli judiciare statului.
Prin aceiaşi sentinţă inculpatul minor M.N., coautor la săvârşirea infracţiunii calificate de tâlhărie dedusă judecăţii de faţă a fost condamnat, la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare cu executare în regim de detenţie, iar celălalt pretins participant coinculpatul major S.C. a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., fiind condamnat separat în baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., faptă penală comisă singur, la data de 5 aprilie 2004, în localitatea Corbu, jud. Constanţa, în dauna părţii vătămate Radu Ion, la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplicaţia art. 81 şi următoarele C. pen.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, că în ziua de 29 iulie 2003, inculpaţii S.R. şi M.N. alături de alţi tineri de etnie rromă printre care se aflau şi numiţii C.V. şi N.E., faţă de care prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei, s-au deplasat cu căruţele pentru a sustrage porumb şi pepeni verzi din terenurile agricole situate la marginea localităţii Nicolae Bălcescu.
Partea vătămată i-a surprins chiar pe terenul proprietatea sa şi le-a solicitat să-i restituie recolta sustrasă. A fost insultat şi s-a aruncat în direcţia sa cu un cuţit care l-a lovit în umăr; pentru a evita un nou atac partea vătămată a agitat o furcă care s-a lovit de una din căruţe şi i-a scăpat din mână.
Lipsită de apărare partea vătămată a fost atacată de inculpaţi şi ceilalţi doi tineri rromi pentru care s-a disjuns urmărirea penală care i-au aplicat lovituri repetate cu pumnii şi picioarele în toate zonele corpului, abandonându-l la sol în momentul în care au observat apropierea de aceştia a unei alte căruţe.
La locul faptei a ajuns fiul părţii vătămate care a transportat-o la dispensarul uman din comuna Nicolae Bălcescu, iar ulterior a fost internată în perioada 29 iulie - 4 august 2003 în Spitalul Clinic judeţean Constanţa cu diagnosticul „traumatism toraco-pulmonar acut închis cu fractură C3-7 stg., fractură cominutivă extremitatea distală cubitus stg., plagă tăiată 2 cm umăr drept".
Prin raportul de constatare medico-legală nr. 357/ LR din 3 martie 2004 s-a concluzionat că leziunile traumatice din data de 29 martie 2003 au fost produse prin lovire cu corpuri dure contondente având margine tăioasă sau vârf ascuţit şi au cauzat vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare 85-90 zile de îngrijiri medicale.
În cursul aceleiaşi zile, organele de poliţie fiind sesizate cu privire la incident au efectuat cercetări la faţa locului, constatând sustragerea produselor agricole iar apoi au descins la locuinţa numitei S.V., mama inculpaţilor şi au efectuat percheziţie domiciliată şi fotografii judiciar operative, identificând cele două căruţe în care se aflau pepeni sparţi a căror provenienţă licită nu a putut fi justificată.
Partea vătămată a descris fizionomia inculpaţilor şi împrejurările în care a fost agresată declaraţii confirmate în totalitate de către fiul acesteia, martorul A.S. care s-a întâlnit cu căruţele inculpaţilor după ce aceştia au fugit de la locul infracţiunii procedându-se la recunoaşterea în grup a acestora, în prezenţa martorilor asistenţi, la data de 22 august 2003 şi respectiv 9 iunie 2004.
În consecinţă, au fost înlăturate ca nesincere şi în contradicţie cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză declaraţiile inculpaţilor care au negat învinuirea adusă acestora susţinând că se aflau la strâns fier vechi în câmp, iar partea vătămată a fost lovită de căruţă în timp ce încercau să scape de ameninţările acesteia pe motivul neîntemeiat că i-ar fi sustras produse agricole în zilele anterioare din culturile aflate în apropiere.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului major S.R., prima instanţă a avut în vedere cu semnificaţie de circumstanţe atenuante prevăzută în art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecinţa coborârii pedepsei potrivit art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., sub minimul legal special de 7 ani închisoare până la 3 ani şi 6 luni închisoare, lipsa de antecedente penale, vârsta de numai 18 ani şi recunoaşterea parţială a faptei la cercetarea judecătorească prin confirmarea prezenţei la locul infracţiunii, alături de ceilalţi făptuitori, şi a incidentului avut cu partea vătămată. Starea de minoritate şi celelalte împrejurări specifice sus-menţionate, cu aceleaşi efecte atenuante, au fost avute în vedere potrivit art. 72 şi urm. C. pen. şi pentru inculpatul minor M.N.
Pe latură civilă rezolvările juridice adoptate privind obligarea inculpaţilor la daune materiale şi morale au avut ca temei legal dispoziţiile art. 15 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 998, 999 şi următoarele C. civ.
Apelurile declarate de inculpaţii major S.R., pentru achitare în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ori reducerea pedepsei, şi coinculpatul minor M.N., numai pentru greşita individualizare a pedepsei în raport cu dispoziţiile art. 72 şi urm. C. pen., au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia penală nr. 40/ MP din 25 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia pentru cauze cu minori şi de familie. Au fost obligaţi aceştia la câte 150 lei RON, din care 100 lei RON a reprezentat onorariu apărător oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei, cheltuieli judiciare statului.
Împotriva ambelor hotărâri s-a declarat în termen recurs de către inculpatul S.R. pentru reducerea pedepsei şi aplicarea unei modalităţi de executare neprivative de libertate, corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Este stabilit în cauză cu mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, inclusiv recunoaşterea parţială la cercetarea judecătorească, că inculpatul major S.R., alături de coinculpatul minor M.M. şi ceilalţi făptuitori pentru care s-a disjuns urmărirea penală, fiind surprinşi de partea vătămată P.Z. în vârstă de 65 ani la data de 29 iulie 2003, după ce au sustras produse agricole din culturile proprietatea acesteia (pepeni, porumb) i-au aplicat lovituri repetate cu pumnii şi picioarele şi un cuţit, cauzându-i vătămări ale integrităţii corporale ce au necesitat pentru vindecare 85-90 zile de îngrijiri medicale, situaţie de fapt ce realizează elementele constitutive ale infracţiunii calificate de tâlhărie prevăzute în art. 211 alin. (1) şi (21) lit. a), b) şi e) C. pen., reţinută ca atare şi de instanţele anterioare.
Pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea gravă comisă în împrejurările arătate a fost coborâtă sub minimul legal special de 7 ani închisoare, până la 3 ani şi 6 luni închisoare, prin aplicarea de circumstanţe atenuante prevăzute în art. 74 alin. (2) C. pen. (vârsta de numai 18 ani, lipsa de antecedente penale şi recunoaşterea parţială a faptei), aflându-se în concordanţă deplină cu criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Ca atare reducerea sa mai accentuată în limitele legale arătate este nejustificată.
Aplicarea unei modalităţi de executare neprivative de libertate potrivit art. 81, 861 ori 867 C. pen., este inadmisibilă în speţă întrucât pentru infracţiunea intenţionată comisă de inculpat legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani.
Examinând cauza din oficiu în limitele cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu au fost adoptate rezolvări juridice în defavoarea inculpatului astfel încât recursul acestuia se va respinge ca nefondat potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la suma de 220 lei RON, din care 100 lei RON a reprezentat onorariu pentru apărător din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.R. împotriva deciziei penale nr. 40/MP din 25 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia pentru cauze cu minori şi familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2013/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2224/2006. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
