ICCJ. Decizia nr. 2224/2006. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2224/2006
Dosar nr. 34837/3/2005
Şedinţa publică din 5 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1442 din 11 noiembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de petiţionarul contestator F.C.
În baza art. 449 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate condamnatului F.C. prin sentinţele penale nr. 659 din 13 noiembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, şi nr. 230 din 11 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, astfel:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 230 din 11 martie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3644 din 10 septembrie 2003 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie în pedepsele componente de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), şi 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 36 alin. (2), raportat la art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de 15 ani închisoare şi respectiv 3 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 230 din 11 martie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, cu pedeapsa de un an şi o lună închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 659 din 13noiembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3411 din 2 iulie 2002 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, astfel încât condamnatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare.
Totodată, au fost interzise condamnatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
S-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a cantităţii de 13,35 gr. heroină, s-a anulat M.E.P.I. nr. 275/2003 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
S-a reţinut de instanţa de fond că, prin sentinţa penală nr. 659 din 13 noiembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3411 din 2 iulie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie petentul condamnat F.C. a fost condamnat, la o pedeapsă de un an şi o lună închisoare, pentru infracţiunea de consum ilicit de droguri, faptă săvârşită la 1 noiembrie 1999 şi executată în perioada 1 noiembrie 1999 – 30 noiembrie 2000.
Prin sentinţa penală nr. 230 din 11 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3644 din 10 septembrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie petentul a mai fost condamnat pentru două infracţiuni concurente şi anume:
- pentru infracţiunea de trafic ilicit de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat, la o pedeapsă de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., şi 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), infracţiuni comise la 1 aprilie 2002.
Aceste pedepse aplicate pentru infracţiuni concurente au fost contopite potrivit art. 33 – art. 34 C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, astfel cum rezultă din referatul întocmit de Biroul de executări penale al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, executarea a început la 1 aprilie 2002 şi urmează să expire la 31 martie 2017.
Împotriva sentinţei, condamnatul a formulat apel solicitând înlăturarea art. 37 şi a circumstanţelor agravante, precum şi reducerea pedepsei de 15 ani închisoare.
Prin Decizia penală nr. 28 din 23 ianuarie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestator.
Şi împotriva acestei decizii a formulat recurs solicitând înlăturarea stării de recidivă şi reducerea pedepsei.
Recursul este fondat.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că în mod corect a fost respinsă contestaţia la executare, întrucât motivele invocate de petent nu se circumscriu cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 461 alin. (1) lit. a) – d) C. proc. pen., pentru situaţiile în care se poate apela la procedura specială a contestaţiei la executare.
Totodată, apreciază că, în mod greşit, instanţele au constatat incidenţa dispoziţiilor art. 449 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la contopirea pedepselor, dispunând în acest sens, atâta timp cât prin sentinţa penală nr. 1150 din 7 septembrie 2005, definitivă prin neapelare la 4 octombrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis cererea condamnatului şi a dispus contopirea aceloraşi pedepse.
Ca atare, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul condamnatului şi va dispune conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de condamnatul F.C. împotriva deciziei penale nr. 28 din 23 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi în parte, sentinţa penală nr. 1442 din 11 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, şi rejudecând:
Înlătură dispoziţia cu privire la contopirea pedepselor aplicate condamnatului prin sentinţa penală nr. 659 din 13 noiembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi sentinţa penală nr. 230 din 11 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Menţine dispoziţia de respingere a contestaţiei.
Onorariul, în sumă de 100 RON pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2217/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 2255/2006. Penal → |
|---|
