ICCJ. Decizia nr. 1397/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 272 din 18 mai 2005, Tribunalul Dolj, secția penală, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și art. 181C. pen., a achitat inculpatul L.F., pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) alin. (21) lit. c) C. pen.
în baza art. 91 C. pen., inculpatul a aplicat făptuitorului o amendă administrativă de 8.000.000 lei și l-a obligat la 2.000.000 lei cheltuieli statului.
Pentru a pronunța această situație, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
în seara zilei de 1-2 februarie 2004, orele 23,00, inculpatul după ce a consumat băuturi alcoolice a hotărât să pătrundă în locuința vecinei sale, G.L., despre care știa că nu este acasă, să sustragă bunuri. Inculpatul s-a deplasat la poarta locuinței părții vătămate, pe care a forțat-o, pătrunzând în curte, ulterior forțând ușa de acces și intrând în casă. După ce a răvășit lucrurile din camera părții vătămate în căutarea unor eventuale valori, inculpatul și-a însușit suma de 400.000 lei și actele de identitate ale părții vătămate care se aflau într-un portmoneu pe masă.
în acest timp, partea vătămată a revenit acasă însoțită de martorul T.N. și l-au întrebat pe inculpat despre prezența sa în acel loc.
Văzând dezordinea din cameră și portmoneul gol pe jos, partea vătămată a cerut inculpatului să restituie bunurile sustrase, însă acesta a negat faptul că și-a însușit bunuri, repezindu-se cu mâinile către partea vătămată și prinzând-o de gât, încercând să o îndepărteze din calea sa.
La intervenția martorului T.N., inculpatul a încetat actele de violență împotriva părții vătămate și în cele din urmă a părăsit locuința acesteia și bunurile sustrase asupra sa.
Ulterior, în timpul cercetărilor inculpatul i-a dat părții vătămate 1.000.000 lei pentru a-și procura alte acte de identitate, însă a continuat să nege sustragerea bunurilor și pătrunderea prin efracție în domiciliul părții vătămate.
împotriva acestei sentințe a declarat apel procurorul, susținând că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, în speță făcându-se în mod greșit aplicarea art. 181C. pen.
Prin decizia penală nr. 314 pronunțată în ședință publică de la 14 octombrie 2005 a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva sentinței penale nr. 272 din 18 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj și a desființat sentința, în sensul că reține pentru inculpatul L.F. aplicarea dispozițiilor art. 74,art. 76 C. pen. și în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (2) lit. c) C. pen. și i-a aplicat o pedeapsă de un an închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 C. pen.
Instanța de apel a reținut că prima instanță în mod greșit a făcut aplicarea art. 181C. pen., împrejurările invocate în motivarea soluției pronunțate, fiind împrejurări ce pot fi avute în vedere doar la individualizarea pedepsei.
împrejurările legate de faptul că inculpatul o ajuta pe partea vătămată în muncile gospodărești, că nu are antecedente penale și recuperarea prejudiciului cauzat au fost calificate de instanța de apel ca fiind împrejurări de natura celor prevăzute de art. 74 lit. b) și art. 76 C. pen.
împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul solicitând casarea ei și menținerea sentinței, apreciind că în cauză, se poate face aplicarea art. 181C. pen.
Recursul nu este fondat.
în mod corect a apreciat instanța că fapta săvârșită de inculpat prezintă gradul de pericol social, împrejurările invocate de instanța de fond privind circumstanțele personale ale inculpatului sunt insuficiente pentru a aprecia asupra gradului de pericol social al faptei.
Persoana și conduita inculpatului sunt elemente ce fac parte din criteriile prevăzute de legiuitor în dispozițiile art. 181alin. (2) C. pen., pentru stabilirea în concret a gradului de pericol social însă nu trebuie ignorate: modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce.
Inculpatul după ce a consumat băuturi alcoolice, a pătruns în timpul nopții, prin forțarea încuietorilor mai întâi în curtea locuinței vecinei sale, partea vătămată G.L. și apoi tot prin efracție, în locuință unde, după răvășirea lucrurilor aflate în încăpere și-a însușit un portmoneu în care se afla o sumă de bani și actele de identitate. Fiind surprins de partea vătămată a lovit-o și împiedicat-o să descopere asupra lui bunurile sustrase.
Modalitatea concretă de acțiune, urmarea care s-a produs sau care s-ar fi putut produce sunt elemente care caracterizează gradul de pericol social concret al infracțiunii reținute.
Pe de altă parte, instanța de apel a procedat corect și pentru faptul că împrejurările legate de relațiile bune dintre părți, faptul că inculpatul o ajuta pe partea vătămată la muncile gospodărești și persoana inculpatului care nu are antecedente penale, recuperarea prejudiciului au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei, reținând circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. b) C. pen.
Toate aceste considerente atrag concluzia că, în cauză nu subzistă nici unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 3859C. proc. pen. și în consecință, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1396/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1395/2006. Penal → |
|---|
