ICCJ. Decizia nr. 1391/2006. Penal

Decizii penale ICCJ 2006

Prin sentința penală nr. 130 din 3 octombrie 2005, Curtea de Apel București l-a condamnat pe inculpatul C.P. la 3 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

în baza art. 86¹_i 86² C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani.

Conform art. 86³alin. (1) lit. a) C. pen., l-a obligat pe inculpat să se prezinte trimestrial la judecătorul delegat cu punerea în executare a hotărârilor penale pronunțate de Curtea de Apel București.

S-au pus în vedere inculpatului măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86³alin. (1) lit. b) - d) C. pen., și în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴C. pen.

în baza art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 instanța a condamnat inculpatul la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 86¹, 86² C. pen., și a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani pe care l-a redus conform art. 120 alin. (2), prin aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002 la 4 ani.

A obligat pe inculpat să respecte prevederile art. 86³alin. (1) lit. a) - d) C. pen. și i-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 și art. 86⁴C. pen.

în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., l-a achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

S-a dispus restituirea către denunțătorul B.I. a autoturismului ALFA LANCIA.

Inculpatul a fost obligat la 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin rechizitoriul din 16 noiembrie 2004 din dosarul nr. 32/P/2003 al P.N.A., a fost trimis în judecată inculpatul C.P. pentru comiterea infracțiunilor de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., conducere pe drumurile publice a unui autoturism neînmatriculat prevăzută de art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și conducere pe drumurile publice a unui autoturism cu număr fals de înmatriculare prevăzută de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 13 și art. 33 lit. a) și b) C. pen.

în actul de sesizare s-a motivat că la începutul anului 1999, în calitate de maior de poliție (comisar), șef serviciu judiciar în cadrul I.P.J. Teleorman, inculpatul C.P. a pretins și primit în folosință gratuită de la denunțătorul B.I., arestat în dosarul nr. 327/P/1998 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman pentru infracțiunea de omor, un autoturism ALFA ROMEO LANCIA pretinzând că are influență asupra procurorului care a efectuat urmărirea penală în cauză și asupra medicului legist pentru a îndrepta urmărirea în așa fel încât să fie înlăturată sau diminuată răspunderea penală a lui B.I., cercetat pentru infracțiunea de omor.

Inculpatul a circulat cu autoturismul astfel dobândit pe drumurile publice în perioada 1999 - 2001, acesta fiind neînmatriculat iar ulterior cu număr fals de înmatriculare.

Curtea de Apel București care a soluționat cauza în fond a reținut că, în ziua de 15 august 1998, în orașul Roșiori de Vede, județul Teleorman a avut loc un conflict violent între două grupuri de persoane în cursul căruia una a decedat. S-a început urmărirea penală împotriva lui B.I. pentru infracțiunea de omor care, inițial, a fost sancționat cu închisoare contravențională.

în perioada cercetărilor, B.I. aflat în arestul I.P.J. Teleorman, a fost scos din arest de inculpatul C.P., șeful serviciului judiciar, pentru a fi audiat.

în această situație, inculpatul i-a pretins lui B.I. un autoturism, lăsându-l să se înțeleagă că poate influența procurorul, medicul legist sau chiar instanța de judecată în sensul de a-i ușura răspunderea penală.

B.I. a acceptat propunerea inculpatului și prin intermediul familiei sale, respectiv a fratelui B.I., a fost contactat martorul O.I., altă rudă a lui B.I. care urma să rezolve cererea inculpatului C.P. de a-i procura un autoturism din străinătate.

La scurt timp, martorul O.I. l-a anunțat pe inculpat că a găsit un autoturism, astfel că cei doi împreună cu martorii M.I. și D.D., lucrători în cadrul I.P.J. Teleorman, s-au deplasat în comuna Cerăt, județul Dolj, unde au examinat autoturismul, urmând să revină ulterior după ce primeau confirmarea în legătură cu înstrăinarea autoturismului de la proprietarul G.V., aflat în Italia.

După câteva săptămâni, în aceeași formație, plus mecanicul auto P.G., au revenit în comuna Cerăt și inculpatul a luat autoturismul ce avea plăcuțe de înmatriculare italiene.

Autoturismul ALFA ROMEO LANCIA nu a fost înmatriculat în România. La sfârșitul anului 2000, în urma unui anunț la M.P., inculpatul C.P. a cumpărat de la o persoană rămasă neidentificată din București certificatul de înmatriculare ce aparținea unui autoturism de aceiași marcă, aplicând plăcuțele de înmatriculare autoturismului dobândit în condițiile menționate.

S-a reținut că faptele inculpatului constituie infracțiunile prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.

Instanța a analizat apărările inculpatului care nu a recunoscut faptele.

A reținut că în faza urmăririi penale inculpatul a recunoscut că l-a scos din arest pe B.I. pentru a obține de la acesta informații judiciare în legătură cu participanții la conflictul din 15 august 1998.

în fața instanței a negat această împrejurare cu motivarea că urmărirea penală în cauză referitoare la infracțiunea de omor era de competența exclusivă a procurorului.

Instanța a înlăturat ca nesincere afirmațiile inculpatului date în faza cercetării judecătorești, schimbarea de atitudine a acestuia nefiind în nici un mod motivată. Pentru a proceda astfel, instanța a avut în vedere și declarațiile martorilor, rude ale lui B.I. care au arătat că l-au invitat pe denunțătorul B.I. la sediul I.P.J. Teleorman chiar în biroul inculpatului C.P. în prezența acestuia.

în același sens sunt și declarațiile martorului C.C., șef al serviciului cercetări penale din cadrul I.P.J. Teleorman, potrivit cu care ofițerii din serviciul judiciar scoteau arestații la anchetă.

Prin urmare, instanța de fond a conchis că este dovedit contactul dintre inculpat și denunțătorul B.I., fiind fără relevanță dacă acest fapt s-a petrecut în condiții reglementare.

Referitor la titlul cu care a deținut autoturismul ALFA ROMEO ce a constituit obiectul material al infracțiunii de trafic de influență, instanța a relevat că inițial inculpatul a susținut că l-a avut în folosință de la un cetățean italian.

Ulterior a susținut că i-a dat suma de 5000 mărci germane lui O.N., tatăl lui O.I., pentru a-i procura piesele necesare reparării autoturismului ALFA ROMEO aparținând cetățeanului italian F., iar mai târziu a convenit cu acesta ca în schimbul sumei respective să-i aducă un autoturism din străinătate.

Prin urmare, s-a apărat inculpatul, autoturismul ALFA ROMEO ridicat de el din comuna Cerăt ar fi fost cumpărat de la G.V. prin intermediul lui O.N. contra acelei sume de 5000 mărci germane.

Față de contradicțiile flagrante relevate în declarațiile inculpatului care a acreditat cele două modalități de intrare în posesia autoturismului ALFA ROMEO, instanța a înlăturat apărările inculpatului apreciind că declarațiile denunțătorului și ale martorilor sunt reale, inculpatul intrând în realitate în posesia autoturismului în urma înțelegerii pe care a avut-o cu denunțătorul B.I. de a-l feri de răspunderea penală.

în ce privește conducerea autoturismului cu număr fals de înmatriculare, instanța a motivat că acest fapt este probat atât de declarațiile martorilor cât și de propriile sale declarații. Este indubitabil că inculpatul a circulat cu numerele de înmatriculare ce corespundea unui alt autoturism de aceiași marcă, dar care se identifică prin cu totul alte serii de șasiu. în acest sens, potrivit instanței de fond, este cert dovedit că inculpatul a cumpărat prin M.P. nu un autoturism, ci un certificat de înmatriculare și cartea de identitate a unei mașini ALFA ROMEO pentru a crea aparența că circulă în condiții legale cu mașina procurată prin comiterea infracțiunii de trafic de influență.

De altfel, inițial inculpatul a și recunoscut acest fapt, după care ulterior, pentru a eluda răspunderea penală a relatat o cu totul altă situație.

Referitor la pedeapsă, instanța a motivat că suspendarea executării acesteia sub supraveghere ar constitui o modalitate de individualizare suficientă "un avertisment" pentru a preveni săvârșirea altor fapte penale de către inculpat.

împotriva sentinței au declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și inculpatul.

în recursul parchetului hotărârea a fost criticată pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât în ce privește cuantumul prea redus al pedepsei cât și modalitatea de executare, adică aplicarea dispozițiilor art. 86¹C. pen.

Recursul parchetului este fondat.

Instanța a stabilit corect situația de fapt în baza probelor pe care le-a analizat în mod amplu în conținutul expunerii, încadrarea juridică dată faptelor fiind legală.

în ce privește pedepsele aplicate, înalta Curte constată că instanța fondului a făcut o greșită individualizare a pedepsei, în raport de prevederile art. 52 C. pen. și art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Astfel, potrivit art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

în cauză, inculpatul a comis o infracțiune de corupție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani. Pentru a comite această infracțiune s-a folosit de dubla sa calitate de lucrător de poliție și șef în ierarhia unui inspectorat județean de poliție, calități absolut incompatibile cu modul de comportare al inculpatului.

Fapta inculpatului astfel cum a fost săvârșită în concret a fost de natură să producă îndoieli nu numai cu privire la onestitatea inculpatului și a serviciului din care făcea parte, dar și cu privire la mecanismul de funcționare al justiției. în acest context, pericolul concret al faptei și făptuitorului se amplifică și capătă conotații deosebite.

Pe de altă parte, inculpatul a mai comis o infracțiune la legea circulației în concurs cu infracțiunea de corupție, ceea ce, de asemenea, reprezintă o împrejurare ce relevă perseverența lui în conduita antisocială. Inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, fiind anterior cercetat pentru reținere ilegală și cercetare abuzivă, procesul penal încetând ca efect al prescripției.

Inculpatul a persistat în tot cursul procesului penal într-o atitudine refractară care exprimă lipsa de înțelegere și regret față de conduita lui infracțională.

Așa fiind, instanța de control judiciar apreciază că scopul pedepsei, așa cum este reglementat la art. 52 C. pen., nu poate fi atins prin suspendarea executării sub supraveghere a sancțiunilor aplicate. Că pentru îndreptarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi infracțiuni nu este suficient un "avertisment", cum a motivat instanța fondului, ci executarea efectivă a unei pedepse privative de libertate prin înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 86¹C. pen.

în recursul său inculpatul a criticat hotărârea pronunțată pentru motivul de casare prevăzut de art. 385⁹alin. (1) pct. 6 C. proc. pen., respectiv urmărirea penală s-a desfășurat în lipsa apărătorului. S-a invocat și motivul de casare prevăzut de art. 385⁹alin. (1) pct. 21 respectiv lipsa citării părții civile în proces. Față de aceste motive, recurentul inculpat a cerut casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la parchet conform prevederilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) pentru înlăturarea nulităților prevăzute de art. 197 alin. (2) C. pen.

în subsidiar, inculpatul recurent a cerut aplicarea prevederilor art. 385⁹alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., referitoare la eroarea gravă de fapt în sensul că s-a reținut o stare de fapt necorespunzătoare realității pe baza căreia a fost condamnat deși în realitate trebuia achitat prin aplicarea art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât faptele lui nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii.

Referitor la infracțiunea la legea circulației, într-un ultim motiv subsidiar a cerut să se constate că fapta lui prezintă un pericol social minor în cauză, fiind aplicabile prevederile art. 18¹C. pen. și art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Recursul inculpatului nu este fondat.

Din examinarea dosarului, rezultă că la 28 februarie 2001, împotriva inculpatului C.P. s-a început urmărirea penală. La data respectivă a fost audiat în prezența apărătorului ales de el.

Ulterior au fost audiați martori, s-au ridicat obiecte și acte, s-au confruntat documente.

Potrivit art. 171 alin. (1) C. proc. pen., învinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale și al judecății, iar potrivit alin. (3) din acest articol, asistența juridică este obligatorie în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.

în cauză, inculpatul a fost cercetat pentru o infracțiune pentru care pedeapsa este închisoare mai mare de 5 ani, iar asistența este obligatorie.

Curtea constată că atât la urmărirea penală cât la judecată au fost respectate aceste dispoziții. încă de la începerea urmăririi penale, data de 21 februarie 2001, inculpatul a fost ascultat cu apărător ales.

Instanța a avut în vedere numai probele administrate după începerea procesului, astfel că din punct de vedere al respectării dreptului la apărare urmărirea penală și judecata s-au desfășurat legal.

Potrivit art. 172 alin. (2) C. proc. pen., când asistența juridică este obligatorie, organul de urmărire penală va asigura prezența apărătorului la ascultarea inculpatului. Așa cum s-a arătat, această asistență a fost respectată. Este adevărat că potrivit art. 172 alin. (1) C. proc. pen., apărătorul inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, formula cereri și memorii.

Acest drept revine apărătorului și implicit inculpatului de la lege. Este de observat însă că atunci când este în discuție alt act de urmărire penală decât cel expus prevăzut la art. 172 alin. (2) C. proc. pen., referitor la cercetarea inculpatului care din oficiu se face cu prezența avocatului, în cazul celorlalte acte de urmărire penală cum sunt audieri de martori, ridicări de obiecte și înscrisuri, care prin natura lor nu implică prezența inculpatului, apărătorul inculpatului poate fi prezent la cerere atunci când consideră el necesar.

Din cuprinsul dosarului de urmărire penală nu rezultă că apărătorul inculpatului a formulat cereri de a fi prezent la audierea martorilor, de reaudierea lor sau la alte acte de urmărire penală.

Așa fiind, în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 6 C. proc. pen.

Nici cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 21 C. proc. pen., nu este incident în cauză.

Din reglementarea infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen., rezultă că traficul de influență este o infracțiune de pericol. în cauză a existat un denunțător care a procurat inculpatului un folos necuvenit, adică o mașină ALFA ROMEO. Potrivit alin. (2) al acestui articol, cu privire la bunul ce a făcut obiectul material al infracțiunii se aplică prevederile introduse prin art. I pct. 3 din Legea nr. 161/2003 potrivit cărora cumpărătorul de influență nu se pedepsește dacă mai înainte de sesizarea din oficiu a cauzei de urmărire penală denunță fapta, iar banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le dat.

Prin urmare, în cauză nu există parte civilă ci denunțător care se supune regulilor speciale în materia prevederilor art. 257 C. pen.

Acest denunțător, B.I., a fost citat în cauză dispunându-se măsura legală a restituirii către acesta a autoturismului care a făcut obiectul material al infracțiunii.

în cauză nu sunt incidente nici prevederile art. 385⁹alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Instanța a făcut o amplă examinare a probelor administrate la urmărirea penală și la judecata în fond și a respins motivat apărarea inculpatului care s-a dovedit netemeinică. Starea de fapt reținută se bazează pe probele administrate. Nu există nici o eroare în stabilirea faptelor și în aprecierea probelor. Faptele, așa cum au fost descrise în motivarea instanței constituie infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul.

Față de gravitatea faptelor, în raport de prevederile art. 72 și 52 C. pen., așa cum s-a arătat, în examinarea recursului procurorului nu se poate aprecia că faptele sunt lipsite de pericolul social al unei infracțiuni.

Așa fiind, înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) și art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va admite recursul parchetului, va casa în parte sentința atacată, va înlătura aplicarea art. 86¹, 86² _i 86³ C. pen., pentru ambele pedepse, va face aplicarea art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) și va menține celelalte dispoziții.

A respins recursul inculpatului pe care l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.

← ICCJ. Decizia nr. 1395/2006. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1387/2006. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1391/2006. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1391/2006. Penal