ICCJ. Decizia nr. 1396/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 46 din 26 mai 2005, Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpatul R.I., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (21) lit. c), cu aplicarea art. 74,art. 76 alin. (1) lit. b) și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a dispus aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.
S-a constatat recuperat integral, prin restituire, prejudiciul de 4.000.000 lei, cauzat părții vătămate C.B.
S-a reținut că, la data de 15 noiembrie 2003, inculpatul R.I. a pătruns, în jurul orelor 16,00 - 16,30, fără drept, folosind o cheie adevărată, în locuința părții vătămate C.B., de unde a sustras suma de 4.000.000 lei și, pentru a păstra banii și a scăpa, l-a împins din fugă pe martorul K.B.I.
împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și inculpatul R.I.
Parchetul a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului, întrucât s-au reținut nejustificat circumstanțe atenuante acestuia.
Inculpatul a declarat apel solicitând desființarea în parte a sentinței atacate și reducerea pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 300/ Ap din 21 septembrie 2005, a admis apelul parchetului, a desființat sentința apelată, cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei principale aplicată inculpatului și, rejudecând în aceste limite, a înlăturat aplicarea art. 74 și 76 C. pen. și a majorat pedeapsa de la 3 ani și 6 luni închisoare la 7 ani închisoare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
S-a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpat.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului 140 RON cheltuieli judiciare, din care 100 RON reprezintă onorariul pentru apărătorul din oficiu și se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.I., care prin apărătorul său a solicitat casarea hotărârii și reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, iar potrivit art. 72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, în cauză, se constată că instanța de apel, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele referitoare la persoana inculpatului, care are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.
întrucât motivul de casare a fost neîntemeiat, iar din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, nu s-a constatat existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., care au putut fi luate în considerare din oficiu, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, a respins recursul inculpatului la obligarea sa la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1398/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1397/2006. Penal → |
|---|
