ICCJ. Decizia nr. 1430/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1430/2006
Dosar nr. 21986/1/2005
(nr. vechi 6614/2005)
Şedinţa publică din 6 martie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 101 din 16 martie 2005, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul G.M., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 257 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată prin Legea nr. 281/2003.
Conform art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de 5 ani, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 863 C. pen.
Conform art. 6 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 a dispus ca inculpatul să restituie denunţătorului R.D. suma de 300 Euro sau contravaloarea acesteia, calculată la cursul B.N.R. din ziua efectuării plăţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că, la data de 22 martie 2004, a pretins şi primit de la R.D. suma de 300 Euro, lăsându-l să creadă că, prin influenţa pe care o are asupra funcţionarilor din cadrul Serviciului de paşapoarte din judeţul Suceava, poate obţine eliberarea unui paşaport turistic în procedură de urgenţă.
În cauză, a fost condamnat şi inculpatul M.I.D., agent şef adjunct la I.P.J. Suceava, Poliţia Fălticeni, pentru infracţiunea de trafic de influenţă, comisă în aceleaşi condiţii, el fiind cel care a organizat iniţial cu R.D. obţinerea paşaportului contra sumei de 350 Euro, din care şi-a oprit 50 Euro, restul fiind remişi coinculpatului G.M. la care a apelat pentru rezolvarea problemei denunţătorului.
La data de 23 martie, la solicitarea coinculpatului M.I.D., inculpatul G.M. s-a întâlnit cu R.D., acesta înmânându-i actele necesare obţinerii paşaportului.
Cu această ocazie G.M. i-a spus că va merge în audienţă la şeful serviciului paşapoarte cu actele necesare, iar după aproximativ două ore s-a reîntors, având asupra sa un formulat de solicitare a unui paşaport, fără a fi completat, având însă în dreapta sus ştampila Şefului S.E.I.P. Suceava, comisarul H. şi menţiunea „la termen".
Inculpatul G.M. i-a comunicat denunţătorului R.D. că cererea sa fost deja aprobată, spunându-i însă că trebuie să se prezinte personal şi să depună împreună cu toate actele necesare eliberării paşaportului.
A doua zi, R.D. s-a prezentat cu actele necesare la S.E.I.P., unde i s-a comunicat că paşaportul său va fi gata la data de 9 aprilie 2004.
Întrucât i s-a promis atât de inculpatul M.D., cât şi de inculpatul G.M. că va intra în posesia actului de urgenţă, R.D. a cerut restituirea banilor.
Cum nici în zilele următoare paşaportul nu a fost eliberat, iar la solicitările telefonice repetate ale lui R.D., inculpatul M.D. nu a mai răspuns, R.D. a sesizat S.T.A. Suceava.
Faptele descrise au fost probate cu denunţul lui R.D., procesul verbal de recunoaştere din grup a inculpatului M.D.I., declaraţiile martorilor, actele … de la S.E.I.P. Suceava, coroborate cu recunoaşterea parţială a inculpatului G.M.
Apelul declarat de inculpat prin care a solicitat, printre altele … s-a reţinut din probele administrate nu rezultă că a primit vreo sumă de bani, a fost respins, de Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 329 din 17 octombrie 2005, care însă a admis, prin aceeaşi decizie apelul sub aspectul pedepsei, dispunând suspendarea executării acesteia în condiţiile art. 81 C. pen. şi art. 83 C. pen.
Împotriva deciziei, inculpatul G.M. a declarat recurs, solicitând achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, susţinând că nu a afirmat niciodată că prin relaţiile pe care le are la Serviciul paşapoarte poate obţine eliberarea unui paşaport în regim de urgenţă, că inculpatul M.D., agent de poliţie l-a rugat să meargă cu R.D. la Suceava şi să încerce să găsească pe cineva care să-l poată ajuta în rezolvarea problemei.
Recunoaşte că a primit suma de 300 Euro, dar nu pentru el, ci, la cererea lui M., pentru a o da unui anume persoane din Suceava care avea relaţii la paşapoarte, acesta fiind cel care de fapt, a primit formularul în alb.
Declaraţia sa nu se coroborează însă cu declaraţia coinculpatului M.D., care a susţinut că pe G.M. l-a rugat să se ocupe de eliberarea paşaportului şi banii i-a dat acestuia.
Coroborând probele administrate în cauză, rezultă fără dubiu că inculpatul G.M., la rugămintea coinculpatului M.D. s-a prevalat de pretinsă influenţă asupra funcţionarului de la Serviciul paşapoarte Suceava, influenţă ce poate determina obţinerea unui paşaport în regim de urgenţă de către R.D., pretinzând şi primind pentru serviciul făcut suma de 300 Euro.
În drept, fapta comisă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, aşa cum, în mod corect au reţinut ambele instanţe.
Faţă de aceste motive, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, neconstatându-se motive care, examinate din oficiu, să determine casarea sentinţei.
Cheltuielile judiciare se vor plăti, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., de către inculpatul recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 329 din 17 octombrie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1405/2006. Penal. Cerere de întrerupere a... | ICCJ. Decizia nr. 1459/2006. Penal → |
|---|
