ICCJ. Decizia nr. 1400/2006. Penal
| Comentarii |
|
I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 1400 din 3 martie 2006
Prin sentinţa penală nr. 335 din 20 iunie 2005, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul E.A.V., la 2 luni închisoare, în baza art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. e) C. pen.
În baza art. 290, raportat la art. 31 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 şi art. 76 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 luni închisoare.
În baza art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 şi art. 76 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 luni închisoare.
În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (5), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.
În baza art. 2151 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa rezultantă, durata arestului preventiv de la 28 mai 2004, la zi.
S-a dispus anularea actelor falsificate.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu SC G.R. SRL Craiova, la 7.257.287.218 lei despăgubiri către D.G.F.P. Dolj.
Inculpatul a fost obligat la 18.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că, în luna aprilie 2001, inculpatul E.A.V., în calitate de administrator al SC G.R. SRL Craiova (acţionar unic fiind mama sa E.M. în vârstă de 90 de ani), de acţionar al aceleiaşi societăţi comerciale s-a hotărât să obţină de la bugetul statului restituirea ilegală de TVA în sumă de peste 7.000.000.000 lei, ajutat şi de cetăţenii irakieni S.H.J., A.K.A., A.Y. şi H.F.A., aceştia din urmă având experienţă în efectuarea operaţiunilor de restituire ilegală de TVA de la bugetul statului.
Inculpatul, la data de 25 aprilie 2001, a efectuat o evaluare a părţilor sociale, proprietatea SC G.R. SRL Craiova, printr-o expertiză tehnico-contabilă, stabilindu-se prin aceasta că valoarea părţilor sociale este de 1.268.206 dolari S.U.A., apropiată de valoarea înscrisă ulterior în facturi, însă fără să înscrie această valoare în evidenţele contabile.
De altfel, expertiza priveşte părţile sociale ce aparţin SC G.R. SRL Craiova, unde acţionar unic este mama sa, şi nu SC G.R. SRL, unde inculpatul era acţionar.
La data de 30 mai 2001, inculpatul a cedat părţile sociale, proprietatea SC G.R. SRL Craiova, şi cele ale mamei sale, E.M., cetăţenilor irakieni S.H.J. şi A.Y., fără plată, deşi valoarea lor de inventar, potrivit evidenţelor din cantabilitate era de 6.611.725.716 lei.
Actele au fost încheiate de notarul public, la domiciliul martorilor E.M., care datorită vârstei înaintate şi bolilor de care suferea, nu se putea deplasa.
În realitate, proprietarul părţilor sociale era inculpatul, deoarece mama sa, în vârstă de 90 de ani, avea discernământul scăzut, aşa cum rezultă din certificatul medico legal, aflat la dosar.
Tot inculpatul a administrat societatea în continuare, unul din beneficiarii donaţiei, cetăţeanul irakian A.K.A. s-a prezentat ca fiind A.Y., iar cetăţeanul irakian S.H.J. al doilea beneficiar al donaţiei ce a avut ca obiect activele SC G.R. SRL Craiova, era acţionar unic şi la SC P.C.I. SRL Voluntari, jud. Ilfov (societate tip fantomă, fără sediu şi fără activitate şi constituită tocmai în scopul de a eluda legile în vigoare).
În baza înţelegerii cu inculpatul, cetăţeanul irakian S.H.J., la data de 6 iunie 2001, a declarat societatea ca fiind plătitoare de TVA şi a deschis cont la B.I.Ţ., sucursala Amzei Bucureşti. La aceeaşi bancă şi la aceeaşi dată, inculpatul, împreună cu cetăţenii irakieni, au deschis contul pentru SC G.R. SRL Craiova şi SC P. SRL Bucureşti, al cărei acţionar era H.F.A., societate de tip fantomă, fără sediu şi fără activitate.
În aceste împrejurări, cele trei societăţi comerciale, respectiv SC G.R. SRL Craiova, SC P.C.I. SRL Voluntari şi SC P. SRL Bucureşti, au utilizat conturile deschise la banca de mai sus, numai în perioada 7 aprilie 2001 – 29 august 2002, suficientă pentru a se întocmi actele restituirii ilegale de TVA.
La data de 18 iunie 2001, inculpatul a cerut martorei B.A. să completeze două facturi fiscale pe care i le-a înmânat, în care să scrie la furnizor SC P.C.I. SRL Voluntari, utilaje în valoare de 3.667.651.400 lei, iar la cumpărător SC G.R. SRL Craiova, acte care erau fictive.
La data de 13 august 2001, H.F.A. a ridicat de la R.T.C. H. SA Bucureşti, facturi fiscale şi chitanţe pentru SC P. SRL Bucureşti, şi împreună cu cetăţenii irakieni S.H.J. şi A.K.A., s-au deplasat la un birou notarial din Craiova, împreună cu inculpatul, unde au încheiat şi semnat două contracte de vânzare-cumpărare, având acelaşi obiect, activele SC G.R. SRL Craiova, un contract s-a încheiat între SC G.R. SRL Craiova, prin reprezentanţii săi A.K.A. (A.Y.) şi S.H.J. (beneficiarii donaţiei făcute de inculpat, în calitate de vânzători şi între SC P. SRL Bucureşti, reprezentată de H.F.A., în calitate de cumpărător, preţul stabilit fiind de 6.611.752.716 lei, iar celălalt contract s-a încheiat între SC P. SRL Bucureşti, H.F.A., în calitate de vânzător şi SC G.R. SRL Craiova, reprezentată de inculpat, în calitate de cumpărător, preţul fiind de 43.435.000.000 lei.
La data de 13 august 2001, SC G.R. Craiova, nu dispunea, în conturile sale deschise la B.Ţ., sucursala Amzei Bucureşti, R., sucursala Craiova, B.T., sucursala Constanţa, F. SA, sucursala Craiova, M., sucursala Craiova, de suma de 47.099.000.000 lei, reprezentând valoarea accizelor vândute şi contravaloarea utilajelor achiziţionate şi, ca atare, nu putea beneficia de restituirea de TVA.
După încheierea şi autentificarea contractelor de vânzare, au fost întocmite şi facturi fiscale, cu aceleaşi părţi sociale, dar, cu preţuri diferite.
Astfel, inculpatul, împreună cu cetăţenii irakieni, s-au folosit de o inginerie financiară, prin care inculpatul a luat cu împrumut suma de 7.784.946.714 lei de la B.I., S.M., R.G. şi P.I., pe care a depus-o la băncile mai sus menţionate, după care în perioada 7 august – 21 august 2002, au retras în numerar sumele depuse pe care le-au rulat apoi şi din conturile SC P. SRL şi SC G.R. SRL Craiova, până când ordinele de plată emise de SC G.R. SRL, completate de inculpat, au totalizat suma de 47.099.000.000 lei.
Ingineria financiară, folosită de inculpat şi cetăţenii irakieni, s-a desfăşurat astfel: suma de bani, depusă de SC G.R. SRL, în contul SC P. SRL, era retrasă în numerar şi depusă din nou în contul său, tot în numerar, de către SC G.R. SRL Craiova.
La o sumă de 4.000.000.000 lei, operaţiunea se derula în fiecare zi, circa 10-20 minute, potrivit precizărilor primite de la bancă.
Inculpatul, fiind în posesia contractului de vânzare-cumpărare, a facturilor şi ordinelor de plată, a solicitat D.G.F.P. şi C.F.S., restituirea TVA aferent sumelor de bani plătite pentru activele SC R. SRL Craiova la utilajele cumpărate de la SC P.C.I. SRL Voluntari, în valoare de 47.099.000.000 lei.
În luna septembrie 2001, cererea a fost aprobată şi inculpatul a obţinut, ilegal, de la bugetul de stat TVA, în sumă de 7.257.287.218 lei.
În vara anului 2003, inculpatul a aflat că se fac cercetări împotriva sa, de organele de poliţie şi s-a hotărât să justifice sumele de bani rulate în bancă prin active fictive de împrumut.
După ce a obţinut restituirea de TVA, inculpatul a întocmit acte fictive de creditare a SC G.R. SRL şi a reuşit să retragă din gestiunea societăţii, suma de 33.000.000.000 lei.
Inculpatul l-a contactat pe martorul P.M.C., rugându-l să-l ajute în întocmirea unor acte fictive de împrumut, întrucât a creditat societatea cu sume mari de bani şi trebuie să convingă salariaţii că banii din împrumut nu sunt bani personali.
Inculpatul l-a sfătuit pe martor să apeleze la mai mulţi rromi din Craiova, pe care-i cunoaşte şi sunt dispuşi să semneze actele de împrumut şi restituire. Martorul, fiind convins că nu comite o faptă penală, l-a rugat pe D.I. să apeleze la 7 rromi, cărora să le solicite semnarea actelor de împrumut şi restituire. D.I. s-a deplasat la sediul SC G.R. SRL, unde inculpatul i-a arătat o hală construită cu bani personali şi i-a explicat că trebuie să convingă salariaţii că sunt bani împrumutaţi.
În aceste condiţii, D.I. a luat actele de la martorul P.M.C., ce au fost completate de acesta, le-a prezentat rromilor, care le-a semnat, şi apoi le-au restituit.
Ulterior, rromii au recunoscut că nu au dat nici o sumă de bani cu împrumut martorului P.M.C. sau martorului D.I., pentru că nu dispuneau de aceste sume de bani de ordinul miliardelor de lei.
Din totalul actelor fictive încheiate, a rezultat că inculpatul ar fi luat cu împrumut de la martorul P.M.C. suma de 38.000.000.000 lei, şi a restituit-o.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, partea civilă D.G.F.P. Dolj şi inculpatul E.A.
Parchetul, în apel, a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, învederând că:
- deşi inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.G. SRL, la despăgubiri către partea civilă D.G.F.P. Dolj, instanţa de fond a omis să-l oblige în solidar şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat;
- greşit, instanţa a dispus obligarea inculpatului la despăgubiri în solidar cu SC G.R. SRL Craiova în condiţiile în care această societate se afla în procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, iar administratorul judiciar, introdus în cauză, nu a fost legal citat în calitate de parte responsabilă civilmente;
- greşit, prima instanţă nu a luat act că SC G.R. SRL, prin administratorul judiciar nu s-a constituit parte civilă şi, în raport de această poziţie procesuală a părţii civile, instanţa trebuia, potrivit art. 118 lit. d) C. pen., să dispună confiscarea sumei de 33 miliarde lei;
- pedeapsa rezultantă de numai 5 ani închisoare cu executarea prin privare de libertate, apare ca fiind mică, în raport cu nerecunoaşterea inculpatului, comportările acestuia, avute în precedent şi cuantumul prejudiciilor produse, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, confiscarea sumei de 33 miliarde lei şi majorarea pedepsei.
Inculpatul, în apel, a criticat, în principal sentinţa pentru nelegalitate, susţinând că nu se face vinovat de comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată şi, apoi condamnat, solicitând, sub acest aspect achitarea sa, iar în subsidiar, reducerea pedepsei până la limita minimă prevăzută de lege.
Partea civilă, în apel, a criticat sentinţa în sensul că instanţa de fond nu a calculat dobânzile şi penalităţile aferente sumei de 7.257.287.218 lei.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 409 din 22 decembrie 2005, a admis ca fondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul E.A.V., a desfiinţat sentinţa atacată şi a descontopit pedepsele aplicate inculpatului.
S-au redus pedepsele aplicate inculpatului în baza art. 215 alin. (1), (2) şi (5), cu art. 74 şi art. 76 C. pen. şi art. 2151 alin. (1) şi (2), cu art. 74 şi art. 76 C. pen., la câte 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-au recontopit pedepsele, dispunându-se să execute, conform art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu SC G.R. SRL, la 18.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
S-au menţinut restul dispoziţiilor.
S-a dedus, în continuare, detenţia de la 20 iunie 2005, la zi şi s-a menţinut starea de arest.
S-a respins, ca nefondat, apelul părţii civile D.G.F.P. Dolj, împotriva aceleiaşi sentinţe.
A fost obligată recurenta parte civilă la 150 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, inculpatul E.A.V. şi partea civilă D.G.F.P. a judeţului Dolj, pentru Statul Român prin A.N.A.F.
Reprezentantul parchetului a solicitat trimiterea cauzei la instanţa de apel, pentru rejudecare, întrucât aceasta nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de apel ridicate de parchet, inculpat şi parte civilă.
Inculpatul, în recurs, a solicitat trimiterea cauzei la instanţa de apel spre rejudecare, achitarea, în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., şi punerea sa în libertate.
Partea civilă, prin motivele de recurs, depuse la dosar, a solicitat modificarea deciziei, în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 7.257.287.208 lei cu dobânzile şi penalităţile de întârziere, până la data stingerii sumei datorate către Statul Român reprezentat prin A.N.A.F.
Recursurile sunt fondate pentru următoarele motive:
Verificând Decizia atacată, atât cu privire la motivele invocate în recurs de parchet, inculpatul şi partea civilă, cât şi din oficiu, prin prisma prevederilor art. 3859 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la pct. 10 alin. (1) al aceluiaşi articol, se constată că, instanţa de apel nu a răspuns la toate aceste motive, pronunţând astfel o hotărâre insuficient întemeiată.
Astfel, se constată că, în apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, printre alte motive, a învederat că, greşit, instanţa de fond a dispus obligarea la despăgubiri, în solidar cu SC G.R. SRL Craiova, în condiţiile în care această societate se afla în procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, iar administratorul judiciar, introdus în cauză, nu a fost legal citat, în calitate de parte responsabilă civilmente şi că prima instanţă nu a luat act că SC G.R. SRL, prin administratorul judiciar nu s-a constituit parte civilă.
Instanţa de apel nu a răspuns la aceste motive de apel, ceea ce a influenţat rezolvarea laturii civile a cauzei.
Se mai constată că nu s-a răspuns, prin hotărârea atacată, nici la toate motivele invocate de inculpat, în apel, privind trimiterea cauzei la procuror şi achitarea acestuia, chestiuni referitoare la rezolvarea fondului cauzei.
De aceea, constatându-se că prin neluarea în discuţie a acestor motive invocate de parchet, inculpatul şi partea civilă, hotărârea pronunţată de instanţa de apel este supusă cauzei de casare prevăzută de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., urmând ca, în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., să fie admise recursurile declarate de toate aceste părţi, să fie casată Decizia atacată şi să se trimită cauza, spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, cu menţinerea măsurii arestării preventive, luată faţă de inculpatul E.A.V.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1357/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1423/2006. Penal → |
|---|
