ICCJ. Decizia nr. 1468/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1468/2006
Dosar nr. 573/1/2006
Şedinţa publică din 7 martie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 108 din 5 octombrie 2005, Tribunalul Vâlcea a condamnat pe inculpatul B.I.R., la 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) alin. (21) lit. c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod, la 8 ani închisoare, pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod şi la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, în condiţiile prevăzute de art. 57 C. pen., şi cu aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod.
În baza art. 864 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării executării, sub supraveghere, privind restul de pedeapsă de 3 ani şi 287 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 3453/2000 a Judecătoriei Vaslui şi executarea acestui rest pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, în final inculpatul având de executat 13 ani şi 287 zile închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pe latură civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile D.V. suma de 2000 lei cu titlu de despăgubiri civile şi suma de 858,60 lei, cu acelaşi titlu, părţii civile C.A.S. Dolj.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Începând cu anul 2004, inculpatul, originar din zona Vaslui, lucra la diferiţi cetăţeni din comuna Costeşti, judeţul Vâlcea, aici el cunoscându-le pe P.M.Şt. şi pe vecina acesteia, D.V., despre aceasta ştiind că este în vârstă şi locuieşte singură, într-o gospodărie izolată.
În acest context, în jurul orelor 21,00, din seara zilei de 10 mai 2005, constatând că nu are bani, inculpatul s-a hotărât să se deplaseze la vecina prietenei lui, sens în care a escaladat gardul curţii şi a intrat într-o bucătărie de vară, aici găsind-o pe D.V. servind masa. Iniţial, inculpatul i-a spus femeii că a venit pentru a lua nişte ţuică, cererea lui fiind însă respinsă. La insistenţele inculpatului, D.V. i-a dat două ceşti cu ţuică. După acest moment, inculpatul a cerut şi bani, D.V. refuzându-l. Iritat, inculpatul a îmbrâncit-o pe femeie, a trântit-o la podea, a lovit-o cu pumnii şi cu picioarele, a imobilizat-o legând-o cu cârpe şi cu o pereche de ciorapi şi, pentru a o face să nu mai ţipe, i-a introdus în gură, o cârpă.
Lăsând-o pe victimă în starea descrisă, inculpatul a căutat prin dulapul existent în încăpere, dintr-un sertar el luând suma de 3.000.000 lei. Pentru a mai găsi bani, inculpatul a forţat uşa unei alte încăperi prin distrugerea sistemului de închidere şi a spart geamurile, căutările lui nefiind însă fructuoase.
Pentru că între timp victima a reuşit să se elibereze de legăturile care o imobilizaseră şi a ieşit în curte ţipând după ajutor, inculpatul a lovit-o cu pumnii, a tras-o de păr şi a legat-o din nou de mâini şi de picioare, după care a sustras un ceas găsit în bucătărie.
După săvârşirea faptei, inculpatul a plecat în municipiul Piatra Neamţ, prinderea lui având loc la 21 iulie 2005.
La internarea în spital, D.V. a fost diagnosticată cu fracturi costale, hemotorax prin pătrunderea coastelor în plămâni şi ca prezentând multiple leziuni traumatice la nivelul capului.
Raportul de constatare medico-legală a înscris că victima a prezentat leziuni pentru a căror vindecare erau necesare 30 zile de îngrijiri medicale, iar traumatismele au fost produse prin lovirea cu corpuri dure care i-au pus viaţa în primejdie.
Starea de recidivă postcondamnatorie i-a fost atrasă inculpatului urmare condamnării, prin sentinţa penală nr. 3452/2000 a Judecătoriei Vaslui la 4 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 7 ani. Din această pedeapsă, inculpatul a executat perioada de la 12 mai 2000 la 28 iulie 2000.
Împotriva sentinţei inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 254 din 13 decembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, inculpatul, în temeiul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 din C. proc. pen., respectiv s-a aplicat pedeapsa greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care înscrie criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi nu mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Raportând cauzei aceste texte, se reţine că orientându-se la pedeapsa de executat, aceea de 13 ani şi 287 zile închisoare, instanţa a considerat pericolul social deosebit de grav al faptelor, mărit şi de săvârşirea lor în concurs, dar şi persoana inculpatului, recidivist.
Totodată, dispunerea executării pedepsei în regim de privare de libertate va fi în măsură să realizeze prevenţia generală şi specială.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I.R. împotriva deciziei penale nr. 254/ A din 13 decembrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 22 iulie 2005 la 7 martir 2006.
Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1467/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1471/2006. Penal → |
|---|
