ICCJ. Decizia nr. 1471/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1471/2006
Dosar nr. 20097/1/2005
(nr. vechi 5670/2005)
Şedinţa publică din 07 martie 2006
Asupra recursurilor penale de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 81 din 23 februarie 2005, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia penală, în baza art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.I.V., la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a dispus ca pe durata executării pedepsei inculpatului să-i fie interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dispus ca din pedeapsa aplicată să i se deducă reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 28 octombrie 2003, până la 31 octombrie 2003.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente P.A., să plătească părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, suma de 33.309.190 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
A mai fost obligat inculpatul, în solidar cu aceeaşi parte responsabilă civilmente, să plătească părţilor civile S.M. şi S.C., suma de 295.000.000 lei, despăgubiri civile şi 200.000.000 lei daune morale.
De asemenea, a mai fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească părţilor civile 2.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar către stat 5.500.000 lei, cu acelaşi titlu.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, faţă de actele şi lucrările de la dosar a arătat că reţine următoarea situaţie de fapt.
În seara zilei de 11 octombrie 2003, numitul B.C. şi-a serbat ziua de naştere în apartamentul în care locuieşte cu părinţii din oraşul Filiaşi, eveniment la care au participat colegi de clasă şi prieteni, printre care inculpatul P.I.V. şi el elev la Grupul Şcolar Dimitrie Filişteanu din aceeaşi localitate şi martorii R.R., F.I., P.A.C., B.C., L.V., P.A. şi C.G.A.
În jurul orelor 23,30, aceştia au plecat din apartamentul martorului B.C. şi au mers la discoteca de pe terasa de vară a restaurantului J. pentru a continua distracţia.
În incinta discotecii P.A.C., prieten cu inculpatul, pe fondul unui conflict spontan a fost lovit cu pumnul în zona feţei de către Ş.C., care venise la discotecă împreună cu vărul său, victima Ş.Şt.F., N.C., P.N.S., P.I.C. şi M.E., după ce în prealabil consumaseră 4 litri de vin la locuinţa acesteia.
În acest context, cei implicaţi în scandal au fost scoşi afară de către agenţii de pază ai discotecii, iar apoi Ş.C. a început să-l alerge pe P.A.C., însă au fost opriţi de către o patrulă de poliţie şi legitimaţi, iar victima s-a deplasat la lucrătorii de poliţie şi a intervenit verbal în favoarea vărului său, Ş.C.
Ş.Şt.F. a revenit în faţa discotecii şi a întrat într-o dispută verbală cu inculpatul, care îi lua apărarea lui P.A., însă conflictul a fost aplanat de către S.C. şi N.C., iar acesta din urmă împreună cu fraţii P. şi P. au luat-o pe victimă şi au plecat către centrul oraşului.
După câteva minute, pe acelaşi traseu pe care a plecat victima au plecat şi inculpatul P.I.V. şi numiţii R.R., P.A., C.A., P.A.C., I.C., B.C., S.C. şi F.I., dispersaţi în grupuri de câte 2-3 persoane, cu intenţia de a reveni la locuinţa lui B.C., pentru a continua petrecerea.
În apropierea chioşcului de ziare aparţinând SC R. SA de pe Bulevardul Racoţeanu, grupul de tineri din care făcea parte inculpatul l-a ajuns din urmă pe cel al victimei.
Inculpatul P.I.V., considerând că este aşteptat în mod intenţionat de către victimă, datorită conflictului din fata discotecii, a mers la locul unde se afla aceasta, pe trotuar şi deşi victima se retrăgea către axul şoselei, acesta a prins-o cu mâinile de piept şi a început să o împingă, moment în care şi ceilalţi tineri din cele două grupuri la rândul său se împingeau reciproc.
În acest moment şi-a făcut apariţia o patrulă de poliţie pe care victima a observat-o şi pentru a scăpa de inculpat a strigat „vine poliţia", context în care inculpatul a împins-o puternic cu mâinile în piept, doborând-o pe spate, iar în cădere s-a lovit cu capul de asfalt.
Victima Ş.Şt.F. a fost transportată cu ambulanţa la Spitalul Filiaşi, iar de aici la Spitalul de Urgenţă nr. 1 Craiova, unde a decedat la data de 25 octombrie 2003.
Potrivit raportului de constatare medico-legală, rezultă că moartea a fost violentă şi ea s-a datorat hemoragiei şi dilacerării meningo-cerebrale şi de trunchi cerebral, urmare a traumatismului cranio-cerebral, cu fractură de boltă de craniu, iar între leziunile produse şi deces există o legătură directă de cauzalitate.
În contextul situaţiei de fapt expusă şi reţinută, s-a apreciat că activitatea materială desfăşurată de inculpat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare.
La individualizarea şi aplicarea pedepsei s-a arătat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că, o pedeapsă orientată către limita minimă prevăzută de lege, cu executarea în regim privativ de libertate este de natură să ducă la reeducarea acestuia.
În cauză, s-au constituit ca părţi civile părinţii victimei cu suma globală de 445.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare, pomenile ulterioare până la 7 ani, cum şi cheltuielile cu medicamente pe perioada cât s-a aflat în spital victima, precum şi la câte 500.000.000 lei, pentru fiecare dintre aceştia, cu titlu de daune morale.
În contextul materialului probator de la dosar, s-a apreciat că sunt justificate despăgubirile civile globale în limita sumei de 295.000.000 lei, precum şi daunele morale în sumă totală de 200.000.000 lei pentru ambii, astfel că în temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., cum şi art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata acestor sume.
În cauză, s-a mai constituit ca parte civilă şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, cu despăgubiri civile în limita sumei de 33.309.190 lei, în care sens a depus acte justificative, astfel că, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, tatăl său P.A. şi la plata acestei sume.
Potrivit art. 362 şi 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel atât de către inculpat, cât şi de către părţile civile, pe considerent că este vădit nelegală şi esenţial netemeinică.
Inculpatul a invocat critici vizând nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei de fond, sub aspectul lipsei de rol activ, nefiind preocupată să administreze în cauză o expertiză medico-legală care să stabilească cauzele care au dus la decesul victimei, întrucât, potrivit raportului de expertiză medico-legală, autopsie, sunt multe elemente neelucidate pe care instanţa nu le-a lămurit.
O altă critică, s-a referit la greşita condamnare a sa, în condiţiile în care fapta a fost comisă în stare de legitimă apărare, cauză care înlătură caracterul penal al faptei, solicitând achitarea.
Ultima critică adusă sentinţei vizează greşita rezolvare a laturii civile, în sensul că instanţa de fond le-a acordat părţilor civile, despăgubiri civile mai mult decât au solicitat.
Părţile civile au formulat motive de apel referitoare atât la latura penală cât şi la cea civilă.
Critica vizând latura penală constă în aceea că pedeapsa aplicată inculpatului este mică, având în vedere gravitatea faptei şi consecinţele acesteia, victima fiind o persoană în vârstă de numai 25 de ani, singurul copil şi cu o conduită ireproşabilă în societate şi familie, solicitând majorarea.
Cel de-al doilea motiv de apel invocat se referă la greşita rezolvare a laturii civile, întrucât despăgubirile civile cum şi daunele morale li s-au acordat într-un cuantum mult redus, nefiind avute în vedere cheltuielile pe care urmează să le facă în viitor cu pomenile până la 7 ani, iar suma de 100.000.000 lei, cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre ei nu acoperă trauma psihică suferită ca urmare a morţii unicului fiu.
Prin urmare, s-a solicitat de către apelanţi, admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei şi înlăturarea aspectelor de nelegalitate şi netemeinicie, potrivit criticilor arătate.
Curtea de Apel Craiova a examinat apelurile declarate, în raport de motivele invocate, de actele şi lucrările dosarului, de sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen., şi prin Decizia penală nr. 56 din 02 septembrie 2005, au fost respinse, ca nefondate, apelurile, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-a motivat în considerentele deciziei că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, justă, dreaptă şi conform cu prevederile legii, atât din punct de vedere a reţinerii corecte a situaţiei de fapt, a încadrării juridice, a vinovăţiei inculpatului, a rezolvării laturii civile, cum şi a tragerii la răspundere penală a inculpatului.
S-a mai arătat că, potrivit mijloacelor de probă de la dosar cu martori şi acte nu rezultă că inculpatul ar fi acţionat în stare de legitimă apărare sau că raportul de expertiză medico-legală, autopsie, are lacune, astfel încât să se impună completarea acestuia şi de asemenea, latura civilă a cauzei a fost soluţionată în raport de probatoriul vast de la dosar căruia instanţa i-a dat interpretarea corectă în raport cu prevederile art. 998 şi 999 C. civ., cum şi individualizarea pedepsei aşa cum prevăd dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Conchizând deci, că a fost pronunţată o hotărâre legală şi temeinică, că, criticile aduse sentinţei nu îşi găsesc corespondent în materialul probator de la dosar şi temeiurile de drept, apelurile declarate, aşa cum s-a menţionat, au fost respinse, ca nefondate.
Potrivit art. 3853 C. proc. pen., Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs de către aceleaşi părţi, invocându-se aceleaşi critici ca şi în apel astfel: inculpatul într-un prin motiv a solicitat casarea deciziei şi sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, întrucât actele medicale de la dosar nu atestă în mod nemijlocit cauzele care au dus la decesul victimei, în condiţiile în care la autopsie s-au evidenţiat şi alte leziuni, altele decât cele rezultate din căderea acesteia de asfaltul de pe carosabil. Al doilea motiv se referă la greşita condamnare, în condiţiile în care fapta a fost comisă în stare de legitimă apărare, iar a treia şi ultima se referă la faptul că latura civilă a cauzei a fost soluţionată greşit, în sensul că li s-au acordat părţilor civile despăgubiri civile care nu au acoperire în materialul probator, iar suma de 200.000.000 lei, cu titlu de daune morale este exagerată.
Părţile civile au invocat două motive de recurs, unul referitor la soluţionarea greşită a laturii penale, în sensul că s-au interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), când i s-a aplicat numai 2 ani şi 6 luni închisoare, pedeapsă care nu este de natură să ducă la reeducarea acestuia, avându-se în vedere împrejurările concrete în care a fost comisă infracţiunea.
Al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanţele au rezolvat în mod greşit latura civilă, neluând în calcul cheltuielile pe care urmează să le efectueze cu pomenile anuale până la împlinirea termenului de 7 ani de la decesul victimei şi ele sunt o certitudine conform obiceiului şi tradiţiei creştine.
Examinând recursurile declarate, potrivit criticilor invocate, care constituie cazuri de casare în sensul pct. l8, 171 şi 14 de la art. 3859 C. proc. pen., a actelor şi lucrărilor existente la dosar, a deciziei şi sentinţei pronunţate în cauză, se constată că recursurile de faţă sunt nefondate şi se vor respinge pentru considerente ce vor fi dezvoltate în continuare.
Se vor analiza cu prioritate motivele de recurs ale inculpatului, date fiind conţinutul lor şi care se referă la casarea deciziei şi sentinţei cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond, a achitării şi apoi ale părţilor civile.
Referitor la primul motiv de recurs invocat de către recurentul-inculpat care a constituit şi critică în apel, constând în aceea că instanţele au pronunţat o hotărâre de condamnare pe baza unei situaţii de fapt incerte, in condiţiile în care actele medicale nu au date precise, fiind contradictorii prin conţinutul şi concluziile lor, se constată că este neîntemeiat.
Potrivit raportului de constatare medico-legală – autopsie, existent la dosarul de urmărire penală şi avizat de două ori de către I.M.L. Craiova - Comisia de avizare şi Control, rezultă că moartea victimei Ş.Şt.F. s-a produs prin lovire cu sau de un corp dur şi s-a datorat hemoragiei şi dilacerării meningo-cerebrale şi de trunchi cerebral, urmare a traumatismului cranio-cerebral cu fractură de boltă de craniu.
Tot din conţinutul raportului de expertiză medico-legală – autopsie, rezultă că la examenul extern s-au constatat două excoriaţii în zona obrazului şi a gurii având diametrul de 3/1cm şi de 1/1cm, iar la examenul intern la oasele craniului s-au constatat trei linii de fracturi care pornesc dintr-un punct frontal şi care constituie cauza morţii.
Faţă de conţinutul raportului de expertiză medico-legală şi de declaraţiile tuturor martorilor audiaţi în cauză şi care arată că inculpatul a împins victima cu ambele mâini în piept, determinând căderea acesteia, astfel încât nu a mai mişcat şi poziţia inculpatului imediat după comiterea faptei, care a realizat consecinţele faptei sale, solicitând relaţii de la persoanele prezente „dacă victima mai era în viaţă sau nu şi el crede că a omorât-o", sunt tot atâtea elemente să ducă la concluzia certă şi fără echivoc că decesul victimei s-a datorat activităţii sale nemijlocite, care fără motiv a împins-o şi în cădere a suferit traumatismele menţionate şi care sunt într-o legătură directă de cauzalitate cu decesul.
În ceea ce priveşte excoriaţiile constatate la autopsie pe faţa victimei, acestea pot fi rezultatul faptului că victima când a fost transportată, există posibilitatea să fi fost lovită de către cei care au dus-o la cele două unităţi sanitare, însă acestea nu au nici o legătură de cauzalitate cu decesul, cum nici starea de ebrietate în care se afla victima, întrucât nu era exagerată.
Prin urmare, această primă critică invocată de către apărător şi însuşită de inculpat, este formală, nefiind susţinută de nici o probă de la dosar, astfel că, se va înlătura ca neîntemeiată.
Si critica invocată de către apărător şi însuşită de inculpat, constând în aceea că inculpatul a comis fapta în stare de legitimă apărare, cauză care înlătură caracterul penal al faptei, pe fondul unei activităţi materiale desfăşurată de victimă şi a unei eschivări din partea sa, astfel că dezechilibrându-se, aceasta a căzut şi a suferit traumatisme care au avut drept consecinţă decesul, se constată că este, de asemenea, neîntemeiată.
Instanţa de fond, cum şi cea de apel au reţinut o situaţie de fapt justă şi conformă cu probatoriul, pe baza declaraţiilor tuturor martorilor de la dosar, care toţi redau starea de fapt legală de faptul că inculpatul o agresa pe victimă, căuta să scape de acesta, iar pentru a fi mai credibilă, chiar a folosit expresia „vine poliţia", moment în care acesta a împins-o cu putere, cu ambele mâini în piept, ceea ce a determinat căderea şi nici anterior şi nici după aceea nici unul dintre cei prezenţi nu au lovit sau să fi avut vreun conflict cu aceasta.
Ori, potrivit art. 44 C. pen., se află în legitimă apărare, acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa sau împotriva altuia şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.
Faţă de conţinutul prevăzut art. 44 C. pen., rezultă fără putinţă de tăgadă că victima nu l-a agresat pe inculpat, iar decesul acestuia, aşa cum s-a menţionat, a fost rezultatul activităţii sale ilicite.
În consecinţă şi această critică se va înlătura ca fiind nefondată.
Al treilea motiv de recurs invocat de către inculpat, se referă la greşita rezolvare a laturii civile, în sensul că li s-au acordat părţilor civile despăgubiri civile mai mult decât au solicitat, iar daunele morale sunt exagerat de mari, ceea ce constituie o rezolvare greşită a laturii civile, se constată că este neîntemeiată.
Potrivit notei de constituire ca părţi civile a lui S.M. şi S.C., existente la dosarul primei instanţe, completată cu cea din data de 13 decembrie 2004, rezultă că acestea s-au constituit ca părţi civile cu suma totală de 445.000.000 lei şi care constă în suma de 260.000.000 lei cheltuieli efectuate cu înmormântarea victimei, medicamente, transport şi contravaloarea crucii, la care se adaugă pomenile de până la 7 ani ce urmează să fie efectuate.
Prin urmare, suma de 295.000.000 lei la care a fost obligat inculpatul, în solidar cu tatăl său, în calitate de parte responsabilă civilmente este dovedită în totalitate şi în ea sunt cuprinse cheltuieli cu înmormântarea, transportul, precum şi medicamente pe perioada când victima se afla în spital.
Aşa fiind, susţinerea recurentului inculpat în sensul că au fost obligaţi la despăgubiri civile într-un cuantum mai mare decât s-a cerut, este neîntemeiat, cum de altfel neîntemeiate sunt şi aspectele legale de întinderea daunelor morale, care au fost apreciate în mod corect, avându-se în vedere traumatismele psihice suferite de către părţile civile şi care îi marchează până la sfârşitul vieţii, mai ales că victima era singurul lor fiu.
În raport de răspunsul la criticile aduse hotărârilor de către inculpat, că nici unul dintre motivele de recurs invocate nu constituie cazuri de casare în sensul celor arătate în examinarea recursului, acesta urmează să fie respins, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar din oficiu nu s-au constatat cazuri de casare, care să ducă la reformarea hotărârilor.
Referitor la primul motiv de recurs invocat de către părţile civile, constând în greşita soluţionare a laturii penale din punct de vedere a pedepsei aplicate inculpatului, care este mică, se constată că este neîntemeiat.
La individualizarea şi aplicarea pedepsei instanţele au avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările şi modul în care a fost comisă fapta, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, care sunt între 5 ani şi 15 ani închisoare şi care se reduc la jumătate ca urmare a faptului că este minor, precum şi datele personale, constând în aceea că a recunoscut şi regretat comiterea infracţiunii, că are o bună conduită în societate şi familie, iar la şcoală este cunoscut ca un elev silitor şi conştiincios care nu a creat probleme.
Pentru toate aceste elemente de individualizare arătate mai sus, se apreciază că nu sunt temeiuri care să ducă la concluzia că scopul pedepsei nu poate fi atins în limita pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată.
Aşa fiind şi cum pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului a fost just individualizată, ea reflectând gravitatea faptei la vinovăţia inculpatului şi periculozitatea sa socială, fiind de natură să ducă la reeducarea acestuia, cum şi să atingă finalitatea înscrisă la art. 52 C. pen., critica adusă sentinţei sub aspectul soluţionării greşite a laturii penale din punct de vedere a pedepsei aplicată, se va respinge ca fiind nefondată.
Şi cel de-al doilea motiv de recurs invocat de către recurentele părţi civile, constând în aceea că instanţele au rezolvat greşit latura civilă şi nu li s-au acordat despăgubiri civile şi daune morale în limita sumelor solicitate şi dovedite, se constată că este neîntemeiat.
Şi din punct de vedere al rezolvării laturii civile, instanţele au pronunţat hotărâri legale şi temeinice, fiind avute în vedere dovezile depuse de părţile civile, cum şi declaraţiile martorilor, astfel că despăgubirile civile în limita sumei de 295.000.000 lei este prejudiciul cert-încercat de către cele două părţi civile şi dovedit.
Şi din punct de vedere al daunelor morale, suma de 200.000.000 lei la care a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, este o sumă de natură să repare prejudiciul psihic suferit de aceştia, ţinându-se seama şi de posibilităţile inculpatului şi ale părinţilor săi.
Aşa fiind, şi cum nici una dintre criticile aduse hotărârilor de către recurentele părţi civile nu sunt întemeiate, întrucât în cauză au fost pronunţate soluţii legale şi temeinice, atât din punct de vedere a reţinerii corecte a situaţiei de fapt, a încadrării juridice, a vinovăţiei inculpatului, a rezolvării laturii civile, cum şi a tragerii la răspundere penală prin durata pedepsei aplicate şi a întinderii despăgubirilor civile şi daunelor morale, recursurile se vor respinge, ca fiind nefondate, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 28 octombrie 2003, la 31 octombrie 2003.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile S.M. şi S.C. şi de inculpatul P.I.V., împotriva deciziei penale nr. 56 din 02 septembrie 2005, a Curţii de Apel Craiova, secţia pentru minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 28 octombrie 2003, la 31 octombrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat, in solidar cu intimata parte responsabilă civilmente, P.A., la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentele părţi civile, la plata cu acelaşi titlu a sumei de câte 60 RON fiecare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1468/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1478/2006. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
