ICCJ. Decizia nr. 1429/2006. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1429/2006
Dosar nr. 21643/1/2005
(nr. vechi 6443/2005)
Şedinţa publică din 6 martie 2006
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 293 din 9 iunie 2005 a Tribunalului Bacău a fost condamnat inculpatul S.C., în baza art. 183 cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen., la un an închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 29 august 2004 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 30.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B.G. reprezentând cheltuieli efectuate cu înmormântarea victimei şi de 2.508.400 lei despăgubiri civile către partea civilă C.A.S. Bacău, reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea victimei şi transportul cu ambulanţa.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că victima B.A. avea în localitatea Răcăciuni un imobil din care a închiriat o parte numitului B.I., administrator la SC N.M. SRL Bacău.
Acesta din urmă a deschis în partea închiriată un bar, într-o cameră, victima având şi ea o masă de biliard.
În ziua de 28 august 2004, victima a venit în localitatea Răcăciuni şi a instalat în imobilul unde se afla barul, un telefon. În continuare aceasta a rămas în bar unde a consumat băuturi alcoolice şi a jucat biliard. La orele 23,00, au sosit la bar inculpatul S.C., împreună cu C.I. şi C.M.
Inculpatul a consumat băuturi alcoolice după care a jucat biliard cu victima. În jurul orei 2,00, inculpatul şi victima s-au luat la ceartă, intervenind şi martorul S.V., tatăl inculpatului, aflat şi el la bar.
Victima i-a reproşat martorului S.V. că i-ar fi sustras bunuri de la locuinţa sa şi că i-ar fi otrăvit un câine. În aceste împrejurări victima a pulverizat cu un spray toxic în direcţia ochilor inculpatului.
Ca urmare, inculpatul a lovit-o pe victimă cu pumnul peste faţă, acesta căzând cu capul de pardoseala de ciment a barului.
Constatându-se că starea victimei este gravă, aceasta a fost transportată la Spitalul Judeţean Bacău, unde, la scurt timp după internare a decedat.
Potrivit raportului medico-legal de necropsie moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se comei cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral acut cu fractură de calotă şi leziuni grave de substanţă cerebrală.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost reţinute în baza procesului verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, a actului medico-legal arătat, a declaraţiilor martorilor S.V., B.I., P.G., G.E., C.I. şi C.M., probe coroborate cu recunoaşterile inculpatului.
În cauză, instanţa a reţinut că fapta a fost săvârşită sub imperiul tulburării determinate de gestul provocator al victimei, constând în pulverizarea cu spray lacrimogen în direcţia ochilor inculpatului.
În favoarea inculpatului, în afara circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., au mai fost reţinute şi circumstanţe atenuante personale, conform art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., instanţa de fond coborând pedeapsa, conform art. 76 lit. b) C. pen., sub minimul prevăzut de lege.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin Decizia penală nr. 328 din 4 octombrie 2005, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, a desfiinţat, în parte, hotărârea primei instanţe, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., şi a majorat pedeapsa de la un la 3 ani închisoare.
A fost dedusă arestarea preventivă de la 29 august 2004 la 28 august 2005 şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Totodată, a fost respins apelul declarat de inculpat.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar, privind critica din apelul procurorului a reţinut că victima a folosit sprayul lacrimogen în scop de apărare întrucât era sub ameninţarea inculpatului şi tatălui acestuia, aşa cum a rezultat din declaraţiile martorilor C.I. şi C.M.
Anterior, victima le ceruse inculpatului şi tatălui acestuia să părăsească localul, telefonând chiar şi la poliţie, însă aceştia au refuzat, moment în care a folosit acea substanţă iritantă.
Faţă de această situaţie, s-a dispus înlăturarea circumstanţei atenuante a provocării şi majorarea pedepsei, menţinând circumstanţele atenuante personale.
Referitor la solicitarea din apelul inculpatului de a se aplica în cauză dispoziţiile art. 44 C. pen., s-a considerat că inculpatul nu s-a aflat în legitimă apărare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.C., care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen., a susţinut în principal că fapta a fost comisă în legitimă apărare şi în subsidiar că sunt incidente dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. De asemenea, s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate, considerată prea severă.
Recursul declarat nu este întemeiat.
1. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţa de apel a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea, în noaptea de 28 august 2004, a infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. Probele administrate în cauză au confirmat că la data arătată, inculpatul şi tatăl său au avut manifestări ostile faţă de victimă, aceasta cerându-le celor doi să părăsească localul, care era proprietatea sa, telefonând chiar şi la poliţie, însă aceştia au refuzat. În atari condiţii victima a folosit sprayul lacrimogen, iar inculpatul a lovit puternic victima, determinând căderea şi lovirea cu capul de pardoseala din beton a barului.
Din ansamblul probelor administrate nu a rezultat existenţa unor acte ori gesturi cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a legitimei apărări prevăzută de art. 44 alin. (2) C. pen., ori a circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) din acelaşi cod.
Astfel, nu a existat un atac material direct, imediat şi injust din partea victimei, îndreptat împotriva inculpatului şi care să pună în pericol grav persoana inculpatului şi nici o provocare din partea victimei, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă care să determine săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii.
Dimpotrivă, a rezultat că agresiunea este imputabilă în totalitate inculpatului.
În cauză nu s-a probat că victima ar fi făcut afirmaţia necorespunzătoare adevărului în sensul că inculpatul i-ar fi sustras bunuri din locuinţă, soluţia primei instanţe nefiind fundamentată pe dovezi temeinice.
Aşa fiind, nu subzistă eroarea gravă de fapt prin nereţinerea legitimei apărări ori a provocării invocate în recurs.
2. Referitor la pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită de instanţa de control judiciar se constată că aceasta a fost în mod corect individualizată sub minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptei, împrejurările săvârşirii ei şi persoana inculpatului în favoarea căruia au fost recunoscute circumstanţe atenuante conform art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen.
Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Fiind respectate dispoziţiile legale menţionate şi neexistând temeiuri care să justifice reducerea pedepsei aplicate, critica recurentului inculpat în sensul greşitei individualizări a pedepsei nu poate fi primită.
Întrucât motivele de casare invocate sunt neîntemeiate iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 3851 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 328 din 4 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1406/2006. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1461/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... → |
|---|
