ICCJ. Decizia nr. 1467/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1467/2006
Dosar nr. 37715/2/2005
Şedinţa publică din 07 martie 2006
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1394/ F din 02 noiembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării judiciare a faptei din art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., texte de lege din urmă, în baza cărora a fost condamnat inculpatul S.I. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi i s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi a arestului preventiv, începând cu data de 23 martie 2005, la zi.
S-a constatat prejudiciul acoperit către partea vătămată P.D.G.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, instanţa de fond, faţă de actele şi lucrările de la dosar a reţinut că, în ziua de 23 februarie 2005, inculpatul a sustras de la partea vătămată P.D.G. suma de 60.000 lei, în timp ce se afla în Piaţa Crângaşi, fără a o ameninţa sau lovii.
În raport de starea de fapt reţinută, s-a apreciat că inculpatul a comis fapta ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. e) C. pen., texte de lege în baza cărora a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Având în vedere că instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu cu privire la inculpatul S.I., că ar fi comis infracţiunea de tâlhărie în formă agravantă, constând în aceea că, în ziua de 23 februarie 2005, prin violenţă, aplicându-i părţii vătămate lovituri şi care este handicapată gradul II şi acest lucru nu s-a confirmat, în conformitate cu art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică, întrucât inculpatul a comis infracţiunea de furt, prin aceea că i-a luat părţii vătămate suma de bani fără consimţământul său şi fără a întrebuinţa acte de violenţă sau lovirea acesteia.
La individualizarea şi aplicarea pedepsei s-a menţionat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că o pedeapsă în limita celei menţionate cu executarea în regim privativ de libertate este de natură să ducă la reeducarea acestuia.
A fost menţinută starea de arest şi i s-a dedus din pedeapsă perioada arestului preventiv, precum şi reţinerea, pe considerent că nu au încetat temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri.
Sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpat, potrivit art. 362 şi 363 C. proc. pen., pe motiv că este netemeinică din punct de vedere a individualizării, ca fiind mare faţă de modicitatea prejudiciului.
Curtea de Apel Bucureşti a examinat apelul declarat în raport de motivul invocat, actele şi lucrările existente la dosar, sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen. şi prin Decizia penală nr. 993/ A din 15 decembrie 2005, a admis apelul, a desfiinţat în parte sentinţa, numai în ceea ce priveşte pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen.
În considerentele deciziei s-a arătat că motivul de apel invocat de către apelantul-inculpat nu este fondat, însă din oficiu, s-a pronunţat o hotărâre greşită vizând aplicarea art. 64 lit. e) C. pen., pe considerent că, în mod nejustificat i s-a interzis dreptul de a fi tutore sau curator, deşi nu a comis o faptă care să-l facă nedemn cu privire la exercitarea acestor drepturi, sens în care s-a pronunţat şi C.E.D.O. în art. 8.
Potrivit art. 3853 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu recurs de către inculpat, care a invocat aceeaşi critică ca şi în apel, referitoare la greşita individualizare a pedepsei, care este mare faţă de suma de bani sustrasă de numai 60.000 lei.
Examinând recursul declarat, în raport de motivul invocat, care a constituit şi critică în apel, de actele şi lucrările de la dosar, de Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză, de cazul de casare înscris la pct. 14 de la art. 3859 C. proc. pen., se constată că recursul de faţă este nefondat şi se va respinge pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.
În cauză, instanţele au pronunţat hotărâri legale şi temeinice, juste drepte şi conforme cu prevederile legii, atât din punct de vedere a reţinerii corecte a situaţiei de fapt, a încadrării juridice, a vinovăţiei inculpatului, cum şi a tragerii la răspundere penală prin durata pedepsei aplicată şi modalitatea de executare.
Nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei, chiar dacă inculpatul a comis o infracţiune de furt calificat cu un prejudiciu de numai 60.000 lei, având în vedere împrejurările concrete în care s-a săvârşit fapta, dar şi perseverenţa infracţională a acestuia, care aşa cum rezultă din fişa de cazier existentă la acesta, în perioada minoratului a mai suferit şase condamnări la pedepse cu închisoare pentru comiterea de infracţiuni similare, ceea ce presupune perseverenţă infracţională şi periculozitate social sporită din partea recurentului.
Aşa fiind, pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare nu este o pedeapsă mare, fiind orientată la limita minimă care este de 3 ani închisoare, iar maximul prevăzut de lege este de 15 ani închisoare.
În consecinţă, critica invocată, neconstituind caz de casare, iar potrivit pct. 3 de la art. 3859 C. proc. pen., nu se constată cazuri de casare din oficiu, că au fost pronunţate hotărâri legale şi temeinice, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I., împotriva deciziei penale nr. 993/ A din 15 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 23 martie 2005, la 7 martie 2006.
Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului de Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1461/2006. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1468/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
