ICCJ. Decizia nr. 1515/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin contestația formulată la data de 14 aprilie 2005 de către condamnatul T.V. s-au invocat nelămuriri cu privire la punerea în executare a sentinței penale nr. 438 din 26 mai 2002 a Tribunalului Bacău, solicitându-se a se face aplicația dispozițiilor art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
în motivarea contestației s-a arătat că s-au emis două mandate de executare a pedepsei, unul de 6 ani și altul de 9 ani închisoare, contestatorul fiind nemulțumit în același timp de încadrarea juridică dată faptei pentru care a fost definitiv condamnat prin sentința penală nr. 438/2002 și pedeapsa aplicată.
în baza hotărârilor definitive și a celorlalte relații comunicate de biroul executări penale s-a stabilit că prin sentința penală nr. 438 din 26 noiembrie 2002 a Tribunalului Bacău, contestatorul T.V. a fost condamnat, la pedeapsa de 6 ani închisoare, în baza art. 183 C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 și 175 lit. c) C. pen.)]. Prin decizia penală nr. 76 din 18 februarie 2003 a Curții de Apel Bacău, secția penală, în apelul procurorului, cel al inculpatului fiind respins, ca nefondat, s-a majorat pedeapsa la 9 ani închisoare, fiind menținută încadrarea juridică dispusă de prima instanță. în final, hotărârile amintite au rămas definitive prin respingerea, ca nefondat, a recursului declarat în cauză de către inculpat prin decizia penală nr. 2671 din 4 iunie 2003 (dosar nr. 1257/2003) a Curții Supreme de Justiție, secția penală.
S-a emis un singur mandat având nr. 515/ D din 30 iunie 2003 pentru pedeapsa de 9 ani închisoare, a cărei executare a început la 29 martie 2002 urmând să expire la 28 martie 2001. în registrul de executări penale nu sunt mențiuni referitoare la întreruperi executare pedeapsă, liberare condiționată (ori alte incidente similare).
Prin sentința penală nr. 1571 din 22 noiembrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, contestația la executare, fiind obligat contestatorul la suma de 40 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că incidentul invocat privind emiterea a două mandate pentru punerea în executare a aceleiași hotărâri de condamnare sentința penală nr. 438/2002 nu există iar celelalte împrejurări exced cazurilor de contestație la executare limitativ prevăzute prin art. 461 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen.
Apelul declarat în cauză de către condamnat a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 1031/ A din 23 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, fiind obligat acesta la suma de 100 RON cheltuieli judiciare statului.
împotriva ambelor hotărâri s-a declarat în termen recurs de către condamnat pentru aplicarea greșită a legii penale corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Astfel cum s-a reținut în mod corect de către instanțele anterioare, pe baza lucrărilor din dosare și a relațiilor comunicate de biroul executări penale de pe lângă Tribunalul Bacău, existența cazului de contestație la executare prevăzută de art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nu se confirmă iar celelalte incidente invocate (încadrare juridică greșită dată infracțiunii pentru care a fost definitiv condamnat ori pedeapsa prea mare aplicată) exced câmpului de aplicare a dispozițiilor art. 461 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen.
Ca atare, hotărârile atacate sunt legale și temeinice iar recursul în cauză se va respinge ca nefondat în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul recurent la suma de 100 RON, din care 40 RON a reprezentat onorariu pentru apărător din oficiu, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției, cheltuieli judiciare statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1511/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1516/2006. Penal → |
|---|
