ICCJ. Decizia nr. 1533/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1466 din 27 octombrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 3683/2005, în baza art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.N. la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni.
în baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata pedepsei principale.
în baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenția de la 18 ianuarie 2005 la zi.
în baza art. 14, 15 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., cu aplicarea art. 998, 999 C. civ., a fost admisă acțiunea formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar Arsenie și a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 1.241.000 lei plus dobânda legală până la data rămânerii definitive a hotărârii până la data achitării efective a debitului.
S-a constatat că partea vătămată V.D.C. s-a constituit parte civilă în procesul penal.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 6.000.000 lei.
S-a reținut, în fapt, că la data de 17 ianuarie 2005, în jurul orelor 20,00, în timp ce se afla pe strada unde era amplasată locuința sa din comuna Vidra, județul Ilfov, inculpatul D.N. l-a înjunghiat cu un cuțit pe numitul V.D.C. în zona abdominală cauzându-i acestuia o plagă epigastrică penetrantă și perforantă, leziune care a pus în primejdie viața victimei.
împotriva sentinței penale pronunțate de prima instanță a declarat apel inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei aplicate și reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., susținând că a fost provocat de partea vătămată.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului apreciind că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi acționat în stare de provocare.
Cât privește pedeapsa aplicată s-a constatat că a fost corect individualizată în raport de criticile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că o redozare a acesteia nu s-ar fi impus.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând în esență criticile din apel referitoare la omisiunea reținerii în favoarea sa a scuzei provocării și la greșita individualizare a pedepsei aplicate.
Recursul declarat de inculpat este întemeiat.
Verificând hotărârile atacate, respectiv actele și lucrările de la dosar în raport de criticile invocate, înalta Curte constată că apărarea inculpatului recurent în sensul că ar fi săvârșit fapta fiind provocat de victimă este susținută de probele administrate în cauză.
Astfel, declarația constantă în acest sens a inculpatului se coroborează cu cele ale martorilor D.M., D.I. și I.A., care au fost de față la momentul săvârșirii faptei relatând în fața instanței, cu ocazia cercetării judecătorești că partea vătămată a fost cea care l-a lovit primul pe inculpat cu pumnul, după care inculpatul nervos i-a aplicat o lovitură cu cuțitul victimei.
Apărarea inculpatului este susținută și de partea vătămată V.D.C. care a declarat că i-a aplicat un pumn inculpatului, după care acesta din urmă l-a lovit cu cuțitul în abdomen.
Este evident așadar că probele administrate au confirmat apărările inculpatului în sensul că a comis fapta stăpânit fiind de o puternică tulburare determinată de o provocare din partea părții vătămate produsă prin violență, context în care cererea sa privind reținerea circumstanței atenuante a provocării urmează a fi primită.
Motivarea instanței de fond în sensul că deși partea vătămată și martorii au confirmat apărarea inculpatului se impune înlăturarea acestor susțineri, deoarece declarațiile în acest sens au fost făcute numai cu ocazia cercetării judecătorești nu și în faza urmăririi penale, nu poate fi avută în vedere.
Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., nu au o valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, fiind consacrat astfel principiul liberei aprecieri a probelor.
Pe de altă parte potrivit art. 287 alin. (2) C. proc. pen., instanța își formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză, inclusiv a celor administrate în ședință publică, oral, nemijlocit și contradictoriu.
Din examinarea acestor texte rezultă că instanțele nu sunt ținute a aprecia probele în raport de elementele prestabilite, ci pe baza unei analize riguroase a probelor în ansamblul lor care să permită formarea convingerii.
Față de cele reținute, înalta Curte urmează a admite recursul declarat de inculpat, a casa hotărârile atacate în ceea ce privește omisiunea aplicării art. 73 lit. b) C. pen. și a pedepselor aplicate.
Reținând în favoarea inculpatului recurent scuza provocării și în raport de dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) și art. 76 C. pen., urmează a reduce pedepsele principală și complementară aplicate inculpatului la un cuantum orientat spre minimul special, avându-se în vedere pe lângă pericolul social concret al faptei, circumstanțele reale dar și cele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, a fost sincer pe parcursul procesului penal, prezintă tulburări de personalitate pe fondul bolii de care suferă (epilepsie).
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa principală aplicată, timpul arestării preventive la zi.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1516/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1504/2006. Penal → |
|---|
