ICCJ. Decizia nr. 1511/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin decizia penală nr. 1967 din 12 decembrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondată, contestația în anulare introdusă de condamnatul S.ȘT.G., împotriva deciziei penale nr. 1686/ R din 19 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în calitate de instanță de recurs, în dosarul nr. 2544/2005.
S-a reținut că, prin decizia atacată a fost admis și recursul inculpatului S.Șt.G., fiind casată decizia penală nr. 221 din 17 iunie 2005 a Tribunalului Ialomița, numai cu privire la pedeapsa accesorie al cărei obiect a fost limitat la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Ca atare, inculpatul recurent a rămas definitiv condamnat, la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, aplicată în baza art. 321 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 192 alin. (2), cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în final și cu aplicația art. 74, 76, 37 lit. a) și art. 83 alin. (1) din același cod (fiind respinse, ca nefondate, celelalte motive de nelegalitate privind încetarea procesului penal pentru lipsa plângerii prealabile schimbarea încadrării juridice în infracțiunea mai ușoară de încăierare și aplicarea legii de grațiere nr. 543/2002.
Referitor la soluția adoptată în contestație s-a reținut că motivul invocat privind lipsa plângerii prealabile, a fost cercetat în fond ca instanță de recurs, nemaiputând forma obiect de examinare potrivit art. 386 lit. c) C. proc. pen. și în cadrul cererii actuale.
împotriva deciziei dată în contestație s-a formulat recursul de față, cale de atac referitor la care s-a invocat excepția de inadmisibilitate.
Excepția este întemeiată.
Potrivit art. 389 alin. (1) C. proc. pen., contestația pentru cazurile prevăzute în art. 386 lit. a) - c) se introduce la instanța de recurs care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere [(iar decizia prin care se soluționează nu este supusă recursului în conformitate cu dispozițiile art. 300 alin. (2) și art. 3851C. proc. pen.)]. Numai atunci când contestația în anulare, în cazul prevăzut de art. 386 lit. d) C. proc. pen., a fost soluționată prin sentință, această hotărâre este supusă apelului și recursului potrivit art. 392 alin. (4) C. proc. pen.
în speță, contestația în anulare fiind întemeiată pe cazul prevăzut în art. 386 lit. c) C. proc. pen., a fost soluționată prin decizie definitivă.
Ca atare, recursul declarat de contestator nu este prevăzut de lege urmând a fi respins ca inadmisibil.
în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu consecința obligării acestuia potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la suma de 60 lei RON cheltuieli judiciare statului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1509/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1515/2006. Penal → |
|---|
