ICCJ. Decizia nr. 1534/2006. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 451 din 5 septembrie 2005, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul A.V., la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și a art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată acestuia, durata reținerii și a arestării preventive, de la 19 iulie 2005, la zi.
S-a luat act că partea vătămată B.P. nu s-a constituit parte civilă.
S-a reținut, în esență, că, la data de 17 iulie 2005, inculpatul fiind provocat a lovit-o cu un briceag, în regiunea hipogastrică, pe partea vătămată B.P., cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 467 din 14 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, în continuare, durata reținerii și arestării preventive, de la 19 iulie 2005, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice, în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., iar, în subsidiar, reducerea pedepsei, prin acordarea unei eficiențe mai mari circumstanței atenuante a provocării și având în vedere atitudinea sinceră și regretul manifestat de inculpat.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, pe baza probelor administrate fapta și vinovăția inculpatului și au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legii.
Din ansamblul probator existent la dosar, rezultă că fapta inculpatului, provocat de partea vătămată, de a-i aplica acesteia o lovitură cu un cuțit, apt să producă moartea, într-o zonă anatomică ce conține organe vitale, provocându-i o plagă înjunghiată, cu eviscerație de mare epiplon și sancționarea intestinului subțire, ce au necesitat pentru vindecare 30-40 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, și nu ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, cum greșit se susține de către recurent.
Nici cea de a doua critică a recurentului nu este întemeiată.
în raport de gradul ridicat de pericol social al tentativei la omor calificat, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat fapta, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului (fără antecedente penale, cu o atitudine sinceră în cursul procesului), rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei9 aplicate sub limita minimă prevăzută de lege, acordând eficiență maximă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Nu au fost alte temeiuri de casare care au fost luate în considerare din oficiu, recursul inculpatului A.V. a fost respins, ca nefondat, și obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 242/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1530/2006. Penal → |
|---|
