ICCJ. Decizia nr. 1546/2006. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1546/2006
Dosar nr. 720/1/2006
Şedinţa publică din 9 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 644 din 15 noiembrie 2005 a Tribunalului Cluj, s-a respins, în temeiul art. 461 C. proc. pen., contestaţia la executare formulată de condamnatul L.D. privind pedeapsa de 20 ani închisoare.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul la 70 lei (RON) cheltuieli judiciare statului, din care 40 lei (RON) reprezintă onorariul apărătorului din oficiu şi s-a achitat din fondurile Ministerului Justiţiei către B.A. Cluj.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată, condamnatul L.D. a formulat contestaţie la executarea pedepsei de 20 ani închisoare, arătând că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor, că nu au fost audiaţi martorii propuşi de condamnat şi nu s-a aprobat suplimentul de expertiză medico-legală solicitat.
În probaţiune a fost acvirat dosarul nr. 4546/2004 a Tribunalului Cluj, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 797 din 12 octombrie 2004.
Prin sentinţa penală nr. 797/2004 rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 7439 din 7 februarie 2005 a I.C.C.J., petentul L.D. a fost condamnat, la 20 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., şi la 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 şi 176 lit. d) C. pen., şi tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., iar prin Decizia penală nr. 342 din 9 decembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, admiţându-se apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, petentul L.D. a fost condamnat şi pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1) C. pen., la 5 ani închisoare, dispunându-se executarea pedepsei celei mai grele de 20 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În sarcina inculpatului, s-a reţinut, în fapt, că în data de 13 martie 2004, aflându-se la domiciliul victimei G.M. din Mihăileşti, Cluj, a tâlhărit-o, a omorât-o prin sugrumare şi a violat-o, cauza parcurgând toate căile de atac.
Faptul că este nevinovat s-a susţinut de către inculpat, atât în primă instanţă, cât şi la instanţa de apel şi recurs, aspectele arătate de petent în contestaţia la executare fiind analizate de instanţe atunci când au judecat cauza acestuia.
Contestaţia la executare nu poate fi promovată decât în cazurile expres prevăzute de art. 461 lit. a) – d) C. proc. pen., iar petentul condamnat, prin motivele invocate, tinde la o rejudecare a cauzei care a intrat în puterea lucrului judecat.
Contestaţia la executare nu este o cale de atac, ci un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării, iar cum motivele invocate de condamnat nu au vizat asemenea incidente, nu se pot încadra în nici unul din cazurile prevăzute de art. 461 lit. a) – d) C. proc. pen., astfel a fost respinsă contestaţia la executare conform dispozitivului sentinţei, cu obligarea la cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel condamnatul, solicitând desfiinţarea acesteia, rejudecarea cauzei şi admiterea contestaţiei la executare, arătând în motivare că nu i s-a respectat dreptul la apărare cu ocazia judecării cauzei şi nu se simte vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat, arătând, totodată că nu s-au administrat probe în apărare şi nu i s-a încuviinţat cererea de efectuare a unei expertize medico-legale.
Prin Decizia penală nr. 274/ A din 20 decembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în dosarul nr. 18634/RG/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul L.D. împotriva sentinţei penale nr. 644 din 15 noiembrie 2005 a Tribunalului Cluj, stabilindu-se în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj suma de 40 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, fiind obligat condamnatul să plătească în favoarea statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei reprezentând onorariu avocaţial.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 461 lit. a) – d) C. proc. pen., contestaţia contra executării unei hotărâri penale, se poate face în următoarele cazuri: când s-a pus în executare o hotărâre ce nu era definitivă, când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare sau când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Prin urmare, în nici una dintre aceste situaţii, nu se înscrie cererea condamnatului de reluare a cercetării judecătoreşti şi de prelungire practic a probaţiunii administrate în cauză şi în consecinţă, sentinţa atacată prin care i s-a respins cererea acestuia este legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs contestatorul condamnat L.D., fără a arăta în scris motivele.
La termenul de astăzi, recurentul condamnat a depus la dosar un memoriu în care a arătat că a făcut numeroase memorii şi cereri pentru a i se acorda dreptul la martori şi la contraexpertiză, deoarece este nevinovat, invocând cazurile de casare din recurs prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10, 11, 17, arătând că victima nu a fost strangulată de el, potrivit declaraţiei numitului C.I., 3859 pct. 18, 21 C. proc. pen., precum şi art. 461 lit. b), c) şi d) din acelaşi cod, solicitând casarea sentinţei Tribunalului Cluj şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Examinând recursul declarat de contestatorul condamnat L.D. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul contestatorului condamnat ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios, instanţa de apel şi-a însuşit, la rândul ei argumentele primei instanţe cu privire la respingerea contestaţiei la executare formulată de condamnat.
Înalta Curte consideră că instanţa de apel a făcut un riguros examen asupra motivelor concret evidenţiate de contestatorul condamnat, respectiv, că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor, că nu au fost audiaţi martorii propuşi de el, că nu s-a aprobat suplimentul de expertiză medico-legală solicitat, constatând că cererea de reluare a cercetării judecătoreşti, în sensul prelungirii probaţiunii nu se încadrează în dispoziţiile menţionate.
Pe de altă parte, aceleaşi apărări formulate în recurs, de către recurentul contestator condamnat nu pot fi avute în vedere, deoarece aspectele referitoare la încadrarea juridică a faptei şi administrarea probatoriului, vizează judecarea cauzei pe fond, ce a fost soluţionată prin hotărâre definitivă şi a dobândit autoritate de lucru judecat, nereprezentând incidente ce ţin de executarea pedepsei, în accepţiunea nici unui caz prevăzut la art. 461 C. proc. pen.
În raport cu cele arătate, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în materia contestaţiei la executare, în raport cu motivele invocate de contestatorul condamnat, pronunţând o hotărâre legală sub toate aspectele, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
De asemenea, verificând Decizia instanţei de apel nu s-a constatat existenţa vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) din acelaşi cod.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat L.D. împotriva deciziei penale nr. 274/ A din 20 decembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul condamnat L.D. împotriva deciziei penale nr. 274/ A din 20 decembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei), din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei), se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1543/2006. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1547/2006. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
