ICCJ. Decizia nr. 1576/2006. Penal. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1576/2006
Dosar nr. 37502/2/2005
Şedinţa publică din 10 martie 2006
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1432 din 20 octombrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul C.V.
Instanţa a reţinut că petentul nu a făcut dovada faptului că, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru familia sa. S-a apreciat că, deşi numeroasă, familia condamnatului beneficiază de ajutor social şi cantină socială, iar prezenţa condamnatului la domiciliu nu ar schimba situaţia materială şi financiară a familiei într-o perioadă de 3 luni, pentru care s-ar putea acorda întreruperea executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 976/ A din 12 decembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat împotriva sentinţei menţionate. S-a apreciat că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor art. 455 raportate la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. S-a mai reţinut că situaţia grea în care se află familia condamnatului era preexistentă comiterii faptei, însă condamnatul nu a avut grijă de copii săi, preferând să săvârşească o faptă gravă pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii, condamnatul C.V. a declarat recurs.
Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni şi numai o singură dată.
Din examinarea referatului de anchetă socială efectuată în cauză a rezultat că petentul este căsătorit şi are 6 copii minori. Familia sa locuieşte într-o garsonieră din fondul locativ de stat, în care mai locuiesc şi bunicii materni. Soţia condamnatului primeşte un ajutor social în sumă de 170 RON şi beneficiază şi de cantină socială. Bunicul matern în vârstă de 59 de ani lucrează sporadic, realizând venituri ocazionale. Situaţia materială grea a familiei preexistă arestării condamnatului şi nu ar putea fi remediată în cele 3 luni, termen maxim prevăzut de dispoziţiile art. 455 raportate la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru întreruperea executării pedepsei.
Având în vedere aceste constatări cuprinse în referatul de anchetă socială, în raport cu prevederile art. 455 şi ale art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte constată că soluţia de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei este legală şi temeinică, întrucât nu s-a dovedit existenţa unor împrejurări speciale care ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia sa şi care ar impune întreruperea executării pedepsei.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat, constatând că hotărârile atacate sunt legale şi conforme probelor dosarului.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 976 din 12 decembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1571/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1606/2006. Penal → |
|---|
