ICCJ. Decizia nr. 163/2006. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.163/2006
Dosar nr. 21934/1/2005
(nr. vechi 6588/2005)
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 144 din 6 septembrie 2005 a Tribunalului Teleorman, pronunţată în dosarul nr. 2114/2005, s-a respins, ca tardivă, plângerea petentului S.I. împotriva rezoluţiei nr. 718/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria de neîncepere a urmăririi penale cu privire la decesul victimei S.F.
Ulterior printr-o nouă rezoluţie, nr. 292/P/1996 din 29 martie 1996 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză privind decesul numitei S.F., reţinându-se că moartea acesteia s-a datorat sinuciderii, victima nefiind determinată de către o altă persoană la comiterea actului respectiv.
Petentul S.I. a formulat plângere împotriva soluţiilor de neîncepere a urmăririi penale date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria, care i-a fost respinsă de Tribunalul Teleorman constatându-se că plângerea a fost tardivă.
Astfel, cu adresa nr. 292/P/1996 din 29 martie 1996, Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria a comunicat petentului rezoluţia prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind decesul numitei S.F., iar petentul a făcut plângere împotriva rezoluţiei la data de 27 mai 2005, depăşind astfel termenul prevăzut de lege, înăuntrul căruia se putea adresa instanţei.
Împotriva sentinţei penale nr. 144/2005 a Tribunalului Teleorman a formulat recurs petentul criticând-o pentru nelegalitate, prin Decizia penală nr. 1616 din 30 septembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, respingând ca nefondat recursul.
S-a reţinut că petiţionarul a depăşit termenul prevăzut de lege pentru a se adresa instanţei cu plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale astfel că hotărârea primei instanţe, de respingere ca tardivă a plângerii a fost corectă.
Petiţionarul a declarat recurs şi împotriva acestei din urmă hotărâri pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., „hotărârea instanţei pronunţate potrivit alin. (8) lit. a) .. poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea" .. şi de alte persoane prevăzute expres în textul de lege menţionat.
Cum petentul a uzat de calea de atac a recursului, rezultă că au fost epuizate căile ordinare de atac prevăzute de lege împotriva sentinţei prin care i-a fost respinsă plângerea, iar Decizia pronunţată de Curtea de Apel este definitivă.
Pentru aceste considerente recursul declarat de petent este inadmisibil şi va fi respins, ca atare, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petiţionarul S.I. împotriva deciziei penale nr. 1616 din 30 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei (600.000 lei).
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1606/2006. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1656/2006. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
